Solidary tax liability for insolvent debtor: unproven common control precondition under Fiscal Procedure Code Article 25(3)

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal în urma declinării de competenţă sub nr. x/2018 reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 3112/29.03.2018 prin care s-a respins contestaţia administrativă solicitând anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/06.12.2017.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 53 din 22 aprilie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis acţiunea în contencios administrativ formulată şi precizată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov;

- a anulat Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/06.12.2017 emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 3112/29.03.2018 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov.

- a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 5.581,47 RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 53 din 22 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, prin reprezentant legal, în nume propriu şi pentru DGRFP Braşov, solicitând casarea hotărârii recurate, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Se susţine că prin Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/06.12.2017 A.J.F.P. Braşov a stabilit în sarcina contestatorului suma de 2.813.777 RON, reprezentând obligaţii fiscale restante înregistrate de către debitoarea B. S.R.L. (fosta Protect Unit A. S.R.L.), pentru a căror recuperare petentul, prin reprezentant legal, răspunde in solidar in conformitate cu prevederile art. 25 si art. 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

Întrucât in urma actelor de executare silita întreprinse, respectiv a solicitărilor emise către reprezentanţii legali ai societăţii, nu au fost recuperate sumele datorate conform evidentelor fiscale, debitoarea B. S.R.L. (fosta Protect Unit A. S.R.L.) a fost declarată insolvabilă prin Procesul-verbal de insolvabilitate nr. x/30.09.2016, transmis prin poştă cu scrisoare recomandată confirmată de primire în data de 25.10.2016.

Organul fiscal a aplicat prevederile art. 265 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare, conform cărora "este insolvabil debitorul ale carui venituri ori bunuri urmaribile au o valoare mai mica decât obligaţiile fiscale de plata sau care nu are venituri ori bunuri urmaribile".Starea de fapt a insolvabilităţii presupune imposibilitatea onorarii obligaţiilor fiscale ajunse la scadenta, care poate fi reprezentată printr-o insuficienţă a lichidităţilor, o absenţă a fondurilor băneşti necesare plaţii obligaţiilor fiscale scadente.

Anterior declarării insolvabilităţii s-a efectuat deplasarea in teren, a fost verificat sediul social al debitorului persoană juridică prin deplasarea la sediul cunoscut, încheindu-se procesul-verbal nr. x/05.04.2016 şi procesul-verbal nr. x/23.08.2016 în care s-a menţionat că se desfăşura activitate conform obiectului de activitate.

Din verificarea situaţiei patrimoniale a debitorului persoana juridica B. S.R.L. (fosta Protect Unit A. S.R.L.) sub aspectul cuantificării valorii în­sumate a bunurilor şi veniturilor prin solicitarea şi consultarea datelor inscrise în situaţiile financiar-contabile anuale şi/sau semestriale, a rezultat că ultimul bilanţ depus a fost cel pentru31.12.2016. Din bilanţ rezultă că valoarea de inventar a bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea debitoarei sunt active imobilizate 111.927 RON, stocuri 7.822 RON, valoarea în­sumată a tuturor veniturilor de natura comerciala, fiscala, din titluri de stat cu răscumpărare la termen, este de 3.959.316 RON, sumele pe care le are de recuperat sunt de 744.384 RON, iar, valoarea însumată a disponibilităţilor băneşti asa cum rezulta din fişierul conturilor bancare este de 739.267 RON.

Din documente rezulta ca doamna C. a deţinut calitatea de asociat unic/administrator la Protect Unit A. S.R.L. din 2013 până în 27.01.2017, dată la care prin Decizia nr. 1/27.01.2017 îl cooptează ca asociat prin aport în numerar adus la capitalul social pe domnul D., acesta fiind numit şi administrator al societăţii, iar actul constitutiv a fost actualizat şi înregistrat sub nr. x/27.01.2017, totodată schimbandu-se şi sediul acesteia.

În data de 07.02.2017 prin Hotărârea nr. 2 doamna C. în calitatea de asociat cesionează părţile sociale domnului D., astfel acesta devine asociat unic şi administrator schimbând şi denumirea societăţii în B. S.R.L, modificările fiind efectuate la ORCT Braşov prin Rezoluţia nr. 2915/15.02.2017.

Analizând evoluţia nivelului obligaţiilor fiscale rezultă că asociaţii-administratori ai societăţii debitoare B. S.R.L. (fosta Protect Unit A. S.R.L.) au acţionat în interes propriu, respectiv doamna C. a cedat părţile sociale şi administrarea societăţii domnului D., pe care organul fiscal nu l-a putut contacta rezultând intenţia de ascundere a bunurilor deţinute de societate cât şi neachitarea obligaţiilor fiscale.

În vederea emiterii deciziei de atragere a răspunderii solidare, prin notificarea nr. x/29.06.2017 confirmată de primire în data de 13.07.2017 de către doamna C., (asociat/administrator 21.10.2013-17.01.2017), întocmita în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare, a fost solicitată să se prezinte la sediul organului fiscal pentru a-şi exprima punctul de vedere în legătură cu situaţia juridică, respectiv fiscală a societăţii. Avocatul E. împuternicit de către doamna C., s-a prezentat la sediul organului fiscal si a consultat documentaţia aflata la dosarul de angajare a răspunderii solidare, ocazie cu care s-a încheiat procesul-verbal nr. x/07.08.2017 cu menţiunea ca se depune un punct de vedere ulterior.

În acest sens a fost depusa adresa inregistrata sub nr. x/22.08.2017 din care rezulta ca doamna C. a cedat părţile sociale numitului D. care a preluat activul şi pasivul societăţii şi a schimbat denumirea acesteia.

Prin notificarea nr. x/29.06.2017 confirmată de primire în data de 14.07.2017 de către domnul D., (asociat/administrator din 17.01.2017 până în prezent), întocmita in temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare, s-a solicitat acestuia să se prezinte la sediul organului fiscal pentru a-şi exprima punctul de vedere în legătură cu situaţia juridica, respectiv fiscala a societăţii, dar nu a dat curs solicitării.

În urma modificării sediului social nu s-a mai putut lua legătura cu domnul D., iar la noua adresa nu se desfăşoară activitate, ocazie cu care s-a încheiat procesul-verbal nr. x/29.05.2017, astfel veniturie si bunurile societăţii nu au putut fi identificate.

Domnul D. se sustrage de la punerea la dispoziţia organelor de control a documentelor financiar - contabile si patrimoniale ca urmare a declarării unui sediu fictiv, unde nu se desfăşoară activitate, nu este ridicată corespondenţa.

Cu toate ca aveau cunoştinţa despre situaţia obligaţiilor fiscale restante ale societăţii, doamna C., respectiv domnul D. nu au întreprins nicio măsura in vederea stingerii acestora, indicând o lipsă de diligenţă, pasivitate şi sustragere de la îndeplinirea obligaţiilor ce le revin.

Din verificarea documentelor rezultă că A. S.R.L. reprezentat prin asociat/administrator domnul F. are raporturi comerciale contractuale cu cel puţin jumătate din foştii clienţi ai societăţii debitoare B. S.R.L fosta" Protect Unit A. S.R.L.). Trebuie reţinut si faptul ca mare parte din angajaţii A. S.R.L. au avut raporturi de munca cu B. S.R.L. (fosta Protect Unit A. S.R.L.), inclusiv doamna C. a fost angajata pe postul de director la societatea antemenţionata.

Se precizează că A. S.R.L. are sediul la aceeaşi adresă cu B. S.R.L. (fosta Protect Unit A. S.R.L.) anterior cedării pârtilor sociale de către doamna C. şi schimbării sediului fiscal. Totodată, se poate observa faptul ca administratorul şi asociatul A. SR.L. F. a fost angajat pe post de director la societatea debitoare.

Prin urmare s-a constatat, la controlul comun al societăţii debitoare declarată insolvabilă B. S.R.L. (fosta Protect Unit A.: S.R.L.) şi al A. S.R.L., că ambele societăţi au acelaşi obiect de activitate-protectie şi pază conform bazelor de date verificate (Recon, Revisal).

Din documente rezultă faptul că fostul asociat/administrator doamna C. pentru a nu mai achita sumele restante către bugetul de stat, a transferat activitatea către o alta societate cu acelaşi obiect de activitate, încercând prin cedarea pârţilor sociale, să transfere responsabilitatea privind administrarea societăţii, respectiv plata datoriilor către altă persoană.

Se poate observa ca au fost respectate prevederile legale privind angajarea răspunderii solidare, contrar celor susţinute de contestatorul A. S.R.L., iar din analiza comportamentului fiscal al acestuia rezulta indiferenţa, respectiv lipsa de colaborare cu organele fiscale.

Menţionează faptul că răspunderea solidara a societăţii A. S.R.L se efectuează pentru obligaţiile de plata restante ale debitorului B. S.R.L. (fosta Protect Unit A. S.R.L.) fiind în suma de 2.813.777 RON.

Faţă de motivele de fapt arătate, susţine că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru angajarea răspunderii solidare în temeiul art. 25 alin. (3) lit. b) şi c) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare.

Urmează a se observa faptul că din documentele aflate la dosarul cauzei, raportat la prevederile imperative ale art. 25 alin. (3) lit. b) si c) din Legea nr. 207/2015, privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare, conform cărora:

(3) Persoana juridica răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlata sau se afla sub control comun cu debitorul şi dacă este îndeplinită cel puţin una dintre ur­mătoarele condiţii:

- are sau a avut raporturi contractuale cu clienţii si/sau cu furnizorii, alţii decât cei de utilităţi, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporţie de cel puţin ju­mătate din totalul valoric al tranzacţiilor;

- are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului.

În înţelesul alin. (3), termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

- control - majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generala a asociaţilor unei societăţi ori a unei asociaţii sau fundaţii, fie în consiliul de administraţie al unei societăţi ori consiliul director al unei asociaţii sau fundaţii;

- control indirect - activitatea prin care o persoana exercită controlul prin una sau mai multe persoane.

În dovedirea condiţiilor raportat la textele de lege citate anterior, recurenta precizează că a depus la instanţa de fond situaţia contractelor şi a angajaţilor, comune celor doua societăţi.

4. Apărările formulate în cauză:

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând constatarea nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

Intimata apreciază că nicăieri în motivarea cererii de recurs nu este indicat care anume text de drept material ar fi fost încălcat de prima instanţă, şi nici cum ar fi fost încălcat. Mai mult, din lectura motivelor de recurs rezultă în mod cert că recurentele nu au studiat motivarea sentinţei atacate, de vreme ce recursul nu se referă deloc la singurul motiv care a stat la baza admiterii cererii de chemare în judecată: reţinerea, de către prima instanţă, a apărării în sensul că nu există afiliere şi nu s-a făcut dovada afilierii între societatea B. S.R.L. şi intimată, afiliere ce reprezintă premisa obligatorie pentru orice angajare a răspunderii solidare a persoanei juridice (art. 25 alin. (3) teza I coroborat cu art. 25 alin. (4) lit. a) şi b) Codul de procedură fiscală)

Or, nicăieri în cuprinsul recursului pârâtele nu explică relaţia de afiliere dintre cele două societăţi (cum dealtfel nu au făcut-o nici la fond). Practic cererea de recurs este o reproducere fidelă de tip copy-paste, a întâmpinării depuse în primă instanţă, fără a cuprinde nicio critică propriu-zisă împotriva raţionamentului reţinut de judecătorul fondului.

Intimata apreciază că actul fiscal atacat era vădit nelegal şi se impunea a fi anulat, întrucât a fost emis cu încălcarea cerinţelor impuse cumulativ de art. 25 alin. (3) Codul de procedură fiscală

Decizia recurentei-pârâte AJFP Braşov nr. 356641/6.12.2017 enumera strict formal condiţiile cerute cumulativ de art. 25 alin. (3) lit. b) şi c) Codul de procedură fiscală, mulţumindu-se să afirme uşuratic (fără niciun fel de argumentare în fapt, si fără trimitere la vreun element de probă) că aceste condiţii ar fi fost întrunite în cazul său.

În opinia intimatei nu există şi nu a existat niciodată o relaţie de afiliere între aceasta şi debitoarea declarată insolvabilă B. S.R.L.

Organul fiscal a recunoscut în chiar cuprinsul actului fiscal atacat, în decizia de respingere a contestaţiei prealabile, şi chiar în întâmpinarea depusă la dosarul de fond că ... "din documente rezultă că doamna C. a deţinut calitatea de asociat unic/administrator la Protect Unit A. S.R.L. din 2013 până în 27.01.2017", şi că ulterior, la 7.02.2017, aceasta şi-a cesionat întreaga participaţie la capitalul social al debitorei Insolvabile către terţul D..

Acelaşi organ fiscal cunoaştea structura asociativă a intimatei-reclamante, şi era conştient că asociat unic şi administrator al intimatei a fost şi este F. -persoană fizică lipsită de orice afiliere cu Debitoarea Insolvabilă şi/sau cu fosta asociată şi administratoare a Debitoarei Insolvabile.

A mai pretins în mod eronat intimata-pârâta prin decizia atacată (şi reiterează acesta greşeală în cererea de recurs) că doamna C. ar fi deţinut poziţia de director, angajat al intimatei. Acest aspect este contrar realităţii: doamna C. a fost angajată pe postul de PSIHOLOG (personal de execuţie, nu de conducere), în considerarea calificării sale profesionale, iar din evidenţele REVISAL la care recurenta face referire în cererea de recurs rezultă cu claritate acest aspect. Dealtfel, instanţa de fond reţine că şi dacă s-ar fi făcut doavada funcţiei de director (executiv) pentru această persoană, tot nu ar fi fost întrunită condiţia afilierii.

În final se arată că nu sunt îndeplinite cerinţele textului de lege referitoare la ponderea valorică a tranzacţiilor cu clienţi comuni şi nici la numărul transferului de angajaţi.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Motivele de recurs invocate de reclamantă nu pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când au fost intepretate sau aplicate greşit normele de drept material, deşi acesta pare a fi motivul de casare ce transpare din lecturarea memoriului de recurs.

În prima parte a recursului a fost reluată situaţia de fapt ce a generat emiterea deciziei contestate în cauză, situaţie de fapt ce nu poate fi reevaluată în faţa instanţei de control judiciar şi nici nu poate constitui un motiv de casare din perspectiva prevederilor art. 488 C. proc. civ.

S-a mai susţinut în recursul declarat că prima instanţă ar fi interpretat greşit prevederile art. art. 25 alin. (3) lit. b) si c) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare, fără însă a se face referire la considerentele reţinute în hotărâre cu privire la aplicarea în cauză a acestor dispoziţii legale.

Se remarcă că judecătorul fondului a stabilit că pentru a putea fi incident acest caz legal de atragere a răspunderii solidare este necesară îndeplinirea unei premise obligatorii, şi anume persoana juridică în privinţa căreia se atrage răspunderea solidară să controleze, direct ori indirect, să fie controlată sau să se afle sub control comun cu debitorul şi numai după îndeplinirea acestei condiţii se poate proceda la verificarea condiţiilor suplimentare.

S-a mai reţinut că "în speţa de faţă, nu rezultă din cuprinsul deciziei care sunt circumstanţele de fapt, concrete, care să reflecte şi particularizeze în speţa dedusă judecăţii concluzia că societatea reclamantă direct sau indirect, controlează societatea debitoare, este controlată de aceasta sau se află sub control comun cu societatea debitoare. Împrejurările susţinute de pârâte în sensul că reclamanta S.C. A. S.R.L. are sediul la aceeaşi adresă unde îl avea societatea debitoare S.C. B. S.R.L. (fosta S.C. Protect Unit A. SRL), înainte de cedarea părţilor sociale şi schimbarea sediului fiscal, iar administratorul şi asociatul unic al reclamantei a fost angajat la S.C. Protect Unit A. S.R.L. pe postul de director general nu pot face dovada că există din partea societăţii reclamante o activitate de exercitare a controlului în definiţia dată de art. 25 alin. (4) din Legea 207/2015."

Or, tocmai aceste argumente definitorii, ce au condus la soluţia anulării actului administrativ, nu au fost combătute în prezentul recurs, recurenta reluând aspecte colaterale ce nu au legătură cu raţionamentul juridic ce a condus la concluzia admiterii cererii de chemare în judecată.

Astfel, în recursul declarat, recurenta nu a arătat argumentele care ar putea infirma statuările primei instanţe referitoare la lipsa îndeplinirii condiţiei esenţiale a controlului comun între societatea intimată şi debitoarea ale cărei datorii au fost imputate, dar nici modalitatea în care societatea are sau a avut raporturi contractuale cu clienţii şi/sau cu furnizorii, alţii decât cei de utilităţi, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporţie de cel puţin jumătate din totalul valoric al tranzacţiilor; respectiv are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului.

Recursul cuprinzând doar afirmaţii care nu sunt de natură a combate silogismul judiciar ce a condus la anularea actului administrativ, Înalta Curte concluzionează că sentinţa atacată nu poate fi supusă cenzurii prin prisma motivelor de recurs aşa cum au fost iterate de parte.

În acest context, va fi admisă excepţia nulităţii recursului invocată de intimata reclamantă şi, constatând că motivele de recurs nu pot constitui reale argumente de casare din perspectiva prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nulitatea recursului pârâtei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea 554/2004 se va dispune constatarea nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamanta S.C. A. S.R.L..

Constată nulitatea recursului formulat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, prin reprezentant legal, în nume propriu şi pentru DGRFP Braşov împotriva sentinţei civile nr. 53 din 22 aprilie 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.