Appeal dismissed; municipal debt condition for social housing allocation upheld as discriminatory

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 04.06.2018, sub nr. x/2018, reclamanta Primăria municipiului Focşani a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 156/11.04.2018 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat modificarea acestei hotărâri, în sensul de a se constata că nu este discriminatoriu criteriul de acces inserat în HCL nr. 277/2017, Anexa 1, lit. B), pct. 8.

2. La data de 03.09.2018, A. a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

3. În şedinţa publică din data de 01.11.2018, instanţa a pus în discuţia părţilor această cerere, a respins-o ca inadmisibilă şi, după punerea în discuţia părţilor a necesităţii introducerii în cauză a Asociaţiei Romajust, a dispus introducerea acesteia în cauză, în calitate de pârât.

4. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 19.06.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 156/11.04.2018 emisă de pârât, solicitând schimbarea în parte a hotărârii, respectiv, înlocuirea sancţiunii avertisment cu amendă. Cererea a fost intitulată "Apel". Prin precizările depuse la dosar la data de 03.07.2018, reclamanta a arătat că cererea reprezintă o cerere de chemare în judecată şi nu o cale de atac.

5. Pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a solicitat conexarea cauzei la dosarul nr. x/2018 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi.

6. Prin încheierea de şedinţă din data de 12.11.2018, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia conexităţii şi a dispus trimiterea dosarului la dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Galaţi. Dosarul Curţii de Apel Bucureşti a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 12.12.2018.

7. Prin încheierea din data de 15.03.2019, instanţa a admis excepţia tardivităţii acţiunii conexe.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

8. Prin sentinţa civilă nr. 70 din data de 12 aprilie 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantei din acţiunea principală, Primăria Municipiului Focşani, ca nefondată, a respins acţiunea principală formulată de reclamanta Primăria Municipiului Focşani, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A., ca nefondată, a respins acţiunea conexă, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca tardivă.

III Recursul formulat de reclamantă

9. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. (8) din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei şi anularea Hotărârii nr. 156/11.04.2018 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

10. În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a reţinut exclusiv în motivarea soluţiei dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Constituţia României şi a înlăturat motivele privind necesitatea introducerii acestui criteriu ca urmare a Deciziei nr. 20/2017 a Camerei de Conturi Vrancea, încadrarea acestui criteriu în dispoziţiile art. 2 alin. (3) teza a doua din O.G. nr. 137/2000, prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 56 din Constituţia României

11. Un prim motiv de nelegalitate, a arătat recurenta, îl reprezintă neaplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (3) teza a doua din O.G. nr. 137/2000. Instanţa de fond reţine ca fiind lipsite de relevanţă aspectele de fapt care probează eficienţa măsurii introducerii acestui criteriu, respectiv achitarea debitelor la bugetul local de către solicitanţii de locuinţe sociale, sau faptul că o parte din persoanele marginalizate nu au depus dosare sociale.

12. Motivarea instanţei de fond este contradictorie, deoarece măsura implementării acestui criteriu a fost asimilată de cetăţenii Municipiului Focşani şi respectată de cei care figurau cu debite restante la bugetul de stat, nu poate fi discriminatoriu un criteriu care-şi dovedeşte eficienţa şi se încadrează în dispoziţiile art. 2 alin. (3) teza a doua din O.G. nr. 137/2000, un criteriu de acces pe o Listă de priorităţi faţă de cetăţenii care nu-şi manifestă dorinţa de a depune un dosar în vederea obţinerii unei locuinţe sociale sau locuinţe din fondul locativ de stat.

13. Solicită instanţei de recurs să se pronunţe cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 2 alin. (3) teza a doua din O.G. nr. 137/2000, care, atât timp cât face parte din cuprinsul O.G. nr. 137/2000, înseamnă că legiuitorul a avut în vedere şi situaţii în care anumite prevederi, criterii sau practici adoptate de stat sau autorităţi publice locale sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.

14. Recurenta se întreabă, dacă măsurile dispuse prin Decizia Curţii de Conturi a României-Camera de Conturi Vrancea nr. 20/2017, nu pot justifica scopul legitim al acestui criteriu şi nu pot fi încadrate în categoria metodelor adecvate şi necesare, care sunt acele situaţii care se pot încadra şi cine poate invoca aceste prevederi legale.

15. Alt motiv de nelegalitate, a mai arătat recurenta, este aplicarea în mod exclusiv a unei dispoziţii constituţionale în detrimentul alteia. Instanţa de fond reţine aplicabilitatea dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Constituţia României în detrimentul prevederilor art. 16 din Constituţia României.

16. A probat, atât în procedura administrativ-contencioasă, cât şi în cursul judecăţii pe fond, faptul că Primarul Municipiului Focşani şi Primăria Municipiului Focşani au urmărit să aplice în mod egal aceste principii constituţionale. A demonstrat cu înscrisuri că prevederile art. 47 alin. (1) din Constituţie sunt implementate de autoritatea locală, persoanele defavorizate beneficiind în permanenţă de: ajutor social conform Legii nr. 416/2001, alocaţii familiale conform Legii nr. 277/2010, tichete sociale valorice pentru fiecare copil pentru stimularea participării la învăţământul preşcolar conform Legii nr. 284/2015, ajutoare de urgenţă conform HCL nr. 95/2015 şi HCL nr. 192/2017, indemnizaţii de însoţitori sau asistent personal pentru persoanele cu grad de handicap grav conform Legii nr. 448/2006, hrană caldă zilnică de la cantina de ajutor social, bonuri valorice săptămânal sau hrană rece pentru membrii de familie de la cantina de ajutor social.

17. I se interzice dreptul ca autoritate publică locală să aplice dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României şi să ia măsuri juste şi adecvate pentru aducerea la îndeplinire a unor măsuri dispuse de o altă instituţie centrală de stat, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Vrancea. Instanţa de judecată are atributul ca, raportat la fiecare situaţie de fapt dedusă judecăţii, să dispună care este măsura de aplicabilitate a dispoziţiilor art. 47, până, unde şi în ce grad Statul şi/sau autorităţile publice locale sunt obligate să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

18. Măsurile de protecţie socială sunt reglementate într-un set de acte normative, Legea nr. 416/2001, Legea nr. 277/2010, Legea nr. 284/2015 sau Legea nr. 448/2006, în acelaşi timp statul şi autorităţile publice locale au de respectat în desfăşurarea atribuţiilor lor alte acte normative de aceeaşi importanţă, cum ar fi Legea nr. 215/2001, Legea contabilităţii nr. 82/1991, legea penală, Codul fiscal, etc. Aflaţi la mijloc, obligaţi să aplice norme legale care, la un moment dat, ajung să se excludă, solicită instanţei de recurs să constate că nu poate fi reţinut ca discriminatoriu un criteriu adoptat printr-o hotărâre a Consiliului Local al Municipiului Focşani şi pus în executare de Primarul Municipiului Focşani, atât timp cât el respectă cerinţele unor norme de drept. Consideră că nu există măsură dispusă de o autoritate publică locală sau chiar de Statul Român prin autorităţile centrale care să respecte simultan toate normele de drept din domenii diferite care intră sub incidenţa măsurii luate.

IV Apărările intimatului

19. Intimatul pârât nu a depus întâmpinare.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

20. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

21. Prin Hotărârea nr. 156/11.04.2018, ca urmare a petiţiei formulate de A., pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a stabilit că reprezintă discriminare condiţionarea acordării locuinţelor sociale de existenţa unor debite restante la bugetul local şi la furnizorii de utilităţi publice din Municipiul Focşani, prevăzută la lit. B) pct. 8 Anexa 1 din Hotărârea Consiliului Local Focşani nr. 277/27.07.2017, conform art. 2 alin. (3) şi (4) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, şi a dispus sancţionarea Instituţiei Primarului Municipiului Focşani cu avertisment.

22. Prin sentinţa recurată a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă împotriva acestei hotărâri.

23. Este nefondat primul motiv de recurs invocat, privind neaplicarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) teza a doua din O.G. nr. 137/2000, întrucât, susţine recurenta, legiuitorul a avut în vedere şi situaţii în care anumite prevederi, criterii sau practici adoptate de stat sau autorităţi publice locale sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.

24. Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (3) şi (4) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, "(1) Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice. (...)

(3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanţe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.

(4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi atrage răspunderea contravenţională conform prezentei ordonanţe, dacă nu intră sub incidenţa legii penale".

25. Teza a doua invocată se referă la situaţii în care există o justificarea obiectivă, care include existenţa unui scop legitim, iar mijloacele de atingere a obiectivului sunt adecvate şi necesare. Analiza scopului legitim se raportează la dreptul atins prin diferenţiere.

26. În mod corect instanţa de fond a reţinut că obligaţia dispusă prin Decizia nr. 20/2017 de Camera de Conturi Vrancea, constând în luarea măsurilor pentru obţinerea de titluri executorii în vederea recuperării creanţelor reprezentând utilităţi achitate centralizate de entitate şi nerecuperate de la locatarii blocurilor de locuinţe, nu este în măsură a constitui o justificare obiectivă a unui scop legitim pentru adoptarea criteriilor de atribuire a locuinţei sociale, precum şi lipsa de relevanţă a aspectelor privind eficienţa măsurii şi faptul că o parte din solicitanţii de locuinţe sociale au înţeles să-şi achite aceste datorii sau nu au mai formulat cereri de atribuire a unei locuinţe sociale.

27. Scopul invocat, respectiv recuperarea unor creante, poate fi considerat un scop legitim, dar mijloacele utilizate de recurent nu au fost necesare şi adecvate. Executarea unor creanţe pe care un creditor le are asupra unui debitor trebuie să se facă exclusiv în condiţiile reglementate de legislaţie, nu prin alte mijloace coercitive, respectiv prin condiţionarea aplicării unor prevederi legale de executarea datoriei.

28. Se observă, de altfel, că însăşi decizia Curţii de Conturi pe care a invocat-o recurentul se referă la obţinerea de titluri executorii şi la aplicarea graduală a tuturor măsurilor de executare silită prevăzute de lege, nu la recuperarea datoriilor prin orice mijloace de constrânngere.

29. În acest sens, în mod corect a reţinut pârâtul prin decizia contestată lipsa de proporţionalitate între scopul vizat (plata datoriilor existente) şi măsura adoptată. Criteriul prevăzut de Hotărârea Consiliului Local nu este necesar şi nici adecvat, având în vedere, pe de o parte, însăşi finalitatea reglementării privind acordarea locuinţelor sociale, locuinţe care, potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 114/1996, "se atribuie cu chirie subvenţionată unor persoane sau familii, a căror situaţie economică nu le permite accesul la o locuinţă în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţei", pe de altă parte faptul că dispoziţiile art. 42 din aceeaşi lege prevăd că familiile sau persoanele au acces la locuinţă socială, în vederea închirierii, raportat la venituri, iar dispoziţiile art. 48 prevăd situaţiile în care persoanele sau familiile nu pot beneficia de locuinţe sociale, şi anume "a) deţin în proprietate o locuinţă; b) au înstrăinat o locuinţă după data de 1 ianuarie 1990; c) au beneficiat de sprijinul statului în credite şi execuţie pentru realizarea unei locuinţe; d) deţin, în calitate de chiriaş, o altă locuinţă din fondul locativ de stat".

30. Justificarea recurentei privind faptul că este împiedicată să pună în executare măsurile dispuse prin Decizia Curţii de Conturi a României, care se referă la obţinerea de titluri executorii în vederea recuperării creanţelor reprezentând utilităţi achitate centralizat de entitate şi nerecuperate de la locatarii blocurilor de locuinţe, întrucât măsura determină debitorii la achitarea datoriilor, raportat la scopul avut în vedere de legiuitor pentru acordarea locuinţelor sociale, nu poate fi calificată ca fiind adecvată şi necesară, existând în mod vădit o disproporţie între scopul urmărit şi mijloacele folosite. Criteriile de repartizare a locuinţelor sociale se stabilesc în condiţiile Legii nr. 114/1996 şi H.G. nr. 1275/2000 privind aprobarea Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii locuinţei nr. 114/1996.

31. Al doilea motiv de recurs invocat de recurentă, privind aplicarea în mod exclusiv de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Constituţia României, în detrimentul prevederilor art. 16 din Constituţia României, fiind obligaţi să aplice norme legale care, la un moment dat, ajung să se excludă, este, de asemenea, nefondat.

32. Dispoziţiile art. 16 din Constituţia României invocate prevăd egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi faptul că nimeni nu este mai presus de lege, iar principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite.

33. Având în vedere cele reţinute anterior în analiza motivelor de recurs, în mod nejustificat susţine recurenta că i se interzice dreptul să aplice dispoziţiile art. 16 din Constituţia României şi să ia măsuri juste şi adecvate pentru aducerea la îndeplinire a unor măsuri dispuse de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Vrancea.

34. În mod corect a observat instanţa de fond că demersurile reclamantei privind aplicarea măsurilor de protecţie socială reflectă preocuparea autorităţilor locale de a asigura facilităţi şi ajutoare, însă nu dovedesc nelegalitatea hotărâri contestate. Aplicarea măsurilor de protecţie socială, stabilite prin acte normative, nu este în măsură, în mod evident, a conduce la justificarea criteriului de atribuire a locuinţelor sociale, reţinut ca fiind discriminatoriu în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, act normativ care constituie o reglementare specială prin care se stabilesc comportamentele considerate discriminatorii şi se creează mecanismele prin care situaţiile de discriminare pot fi sancţionate şi înlăturate.

35. Pentru aceste motive, raportat la motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă, este legală, fiind pronunţată cu aplicarea corectă a normelor de drept material în baza cărora a fost emisă, de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Hotărârea nr. 156/11.04.2018.

VI Soluţia instanţei de recurs

36. Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Primăria Municipiului Focşani împotriva sentinţei civile nr. 70/2019 din 12 aprilie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.