Agricultural Direct Payments: Sufficiency of Lease and Usage Documents to Prove Right of Land Use for Eligibility

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal la nr. x/2017 din data de 02.05.2017, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare vizând cererea unică de plată nr. x/15.05.2012, înregistrat la Direcţia antifraudă şi control intern din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură sub nr. x/19.08.2016, şi a Deciziei Comisiei de soluţionare a contestaţiilor nr. 472/15.02.2017, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin sentinţa nr. 57 din 24 aprilie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, şi a dispus anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 472/15.02.2017 emisă de APIA Aparat Central - Comisia de soluţionare a contestaţiilor şi a Procesului -Verbal de constatare şi stabilire a creanţelor bugetare înregistrat la APIA - Direcţia Antifraudă Control Intern şi Supracontrol sub nr. x/19.08.2016, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 100 RON reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.

III Recursul formulat de pârâtă

3. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, rejudecarea cauzei pe fond şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 şi art. 4 alin. (1) din OMADR nr. 246/2008.

4. În motivarea recursului, a arătat că soluţia pronunţată de instanţa de fond este eronată şi total criticabilâ, având în vedere faptul că în analizarea cauzei aceasta a pierdut din vedere aspecte evidente şi de relevanţă maximă în soluţionarea justă a cauzei, căutând practic o motivaţie profitabilă reclamantei intimate în detalii procedurale, fără a sesiza chestiunile flagrante care arată culpa intimatei reclamante.

5. Beneficiarii plăţilor directe trebuie să probeze, prin înscrisurile ataşate formularului de cerere de plată unică pe suprafaţă, existenţa unui raport juridic de natură a justifica dreptul de folosinţă asupra terenului ce face obiectul cererii de ajutor financiar, dovedirea exploatării respectivului teren nefiind suficientă, prin prisma condiţiilor de eligibilitate generale, impuse prin dispoziţiile art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 4 alin. (1) din OMADR nr. 246/2008.

6. Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, "Pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie (...) să îndeplinească următoarele condiţii generale: "(...) f) să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea (...)".

7. Totodată, conform dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Ordinul nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu şi zone defavorizate cu modificările şi completările ulterioare, "Documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 139/2007, cu modificările ulterioare, privind dreptul de folosinţă a terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participaţiune, contractul de închiriere, contractul de comodat, înscrisuri sub semnătură privată şi alte acte care fac dovada utilizării terenului, cum ar fi adeverinţa eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol".

8. La art. 6 alin. (2) din acelaşi ordin, aşa cum a fost modificat şi completat prin OMADR nr. 225/2012, se prevede faptul că "Documentele prevăzute la art. 4 şi 5 se încheie până la data depunerii cererii de plată şi/sau a modificării acesteia, în conformitate cu prevederile art. 124 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cu modificările şi completările ulterioare, şi sunt valabile până la data de 1 decembrie a anului de cerere, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (2) din acelaşi regulament".

9. Instanţa de fond, a arătat recurenta, în mod greşit a reţinut că reclamanta a prezentat documente valabil încheiate pentru dovedirea dreptului de folosinţă, fără a ţine cont de următoarele:

10. Referitor la contractul de cedare a dreptului de folosinţă nr. 4/15.01.2012, încheiat între reclamanta şi S.C. B. S.R.L., având ca obiect suprafaţa de 47,28 ha, valabil până la 31.12.2011, la Cap. VI - Încetarea contractului se prevede "Contractul încetează de drept la expirarea termenului pentru care a fost încheiat". Apreciază că fermierul nu face dovada dreptului de folosinţă cu documente opozabile APIA pentru 47,32 ha. Faţă de acest contract, instanţa de fond în mod greşit apreciază că dintr-o eroare de redactare s-a strecurat data de 31.12.2011.

11. În ceea ce priveşte suprafaţa de 8 ha localizate în comuna Gura Padinii, jud. Olt şi 233,12 ha localizate în comuna Grojdibodu, jud. Olt, fermierul a prezentat contractul de arendare înregistrat la Primăria Vădăstriţa nr. 3160/11.08.2021, încheiat între Consiliul Local Vădăstriţa şi S.C. B. S.R.L., în calitate de administrator, şi reclamantă, în calitate de utilizator, având ca obiect terenul în suprafaţă de 242 ha, din care 234 ha situate în extravilanul localităţii Grojdibodu, jud. Olt şi 8 ha teren extravilan situate pe raza localităţii Gura Padinii, valabil până la 11.08.2015

12. Potrivit art. 2 din Contractul de arendare nr. x/11.08.2011, acesta este încheiat "între Consiliul Local Vădăstriţa titular al dreptului de proprietate conform actului de proprietate sentinţa civilă nr. 1484/25.10.1999 a Judecătoriei Corabia şi S.C. B. S.R.L. cu sediul în Braşov, Calea x F, în calitate de administrator şi S.C. A. S.R.L. cu acelaşi sediu, în calitate de utilizator, reprezentate de d-nul C. -administrator, a intervenit prezentul contract de arendare".

13. In acest sens, prezintă prevederile art. 2 din Anexă, parte integrantă din Legea nr. 16/1994, faţă de care se observă lipsa datelor referitoare la identificarea persoanei juridice ce acţionează ca arendaş în contractul nr. x/11.08.2011, respectiv datele cu privire la "nr. de înregistrare la oficiul registrului comerţului., cod unic de înregistrare . . . . . . . . . . .şi atribut fiscal R". Totodată, observă precizarea într-un mod neclar a persoanei juridice care are calitatea de arendaş în contractul nr. x/11.08.2011, precum şi lipsa menţiunii calităţii reprezentantului legal al acesteia, întrucât contractul este semnat, la persoanele semnatare, de S.C. B. S.R.L., în calitate de arendaş, iar în preambulul contractului apar două societăţi unde S.C. A. S.R.L., cu acelaşi sediu, are calitatea de utilizator.

14. De asemenea, din Hotărârea civilă nr. 500/2014 reiese faptul că S.C. A. S.R.L nu are nicio calitate în contractul de arendă nr. x/11.08.2011, motiv pentru care a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafaţa de 242,00 ha, care face obiectul acestuia, din care 234,00 ha situate în extravilanul localităţii Grojdibodu, jud. Olt, şi 8 ha teren extravilan situat pe raza localităţii Gura Padinii.

15. Faţă de cele menţionate, instanţa de fond în mod greşit a reţinut că "simpla calitate de posesor de bună credinţă este suficientă pentru acordarea plăţilor relevante".

16. Totodată, a mai arătat recurenta, instanţa nu a ţinut cont de faptul că S.C. A. S.R.L. nu a prezentat documente opozabile APIA care dovedesc dreptul de folosinţă pentru suprafaţa de 177,47 ha, localizată pe raza comunelor Drăghiceni, jud. Olt şi D., jud. Dolj.

17. Aşadar, Curtea de Apel Braşov a făcut aplicarea şi interpretarea greşită a prevederile legale în materia acordării subvenţiilor în agricultură, art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 şi art. 4 alin. (1) din OMADR nr. 246/2008, concluzia fiind că "reclamanta a utilizat în mod efectiv şi legiti întreaga suprafaţă încrisă în cererea de pltă aferentă anului 2012".

18. Învederează faptul că, pentru a beneficia de subvenţii în agricultură, trebuie îndeplinite în mod cumulativ 2 condiţii: dovada dreptului de folosinţă cu documente valabil încheiate şi dovada dreptului de utilizare.

IV Apărările formulate de intimata reclamantă

19. Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

20. A arătat că recurenta a invocat doar formal motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., întrucât din lecturarea cererii de recurs se poate constata că aceasta nu se grefează în realitate pe dezideratul examinării conformităţii sentinţei cu regulile de drept aplicabile, recurenta nu face decât să reia în cuprinsul cererii aceleaşi susţineri formulate şi în faţa instanţei de fond.

21. Pe fondul recursului, a arătat, în esenţă, că sentinţa este pronunţată cu respectarea normelor de drept material incidente, iar recurenta se limitează la trei critici nefundamentate. Instanţa de fond a reţinut în mod corect incidenţa unei erori materiale în Contractul nr. x/15.01.2012, a reţinut în mod corect că prin Contractul de arendare nr. x/11.08.2021 se face dovada dreptului de folosinţă şi a utlizării efective atât a suprafeţei de 8 ha din Gura Padinii, jud. Olt, cât şi a suprafeţei de 233,12 ha din Grojdibodu, jud. Olt, şi faptul că prin Contractul de schimb nr. x/1.03.2012 şi Contractul de schimb nr. x/1.09.2011 se face dovada dreptului de folosinţă şi a utilizării efective a suprafeţei de 177,47 ha din Drăghiceni, jud. Olt, şi D., jud. Dolj.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra excepţiei nulităţii recursului şi asupra recursului

22. Asupra excepţiei nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 489 din C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", Înalta Curte constată că este invocat în cererea de recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ.

23. Examinând motivele de recurs, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs recurenta pârâtă a reluat, într-adevăr, situaţia de fapt, expusă şi în întâmpinarea depusă la instanţa de fond, preluată astfel cum a fost reţinută în procesul-verbal nr. x/19.08.2016, a reiterat unele din aspectele invocate în apărare, prin aceeaşi întâmpinare, împotriva cererii de chemare în judecată,

24. Se pot circumscrie, însă, raportat la considerentele sentinţei recurate, cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., susţinerile privind încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, motivele prin care se invocă greşita aplicare de către instanţa fondului a prevederilor art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 şi art. 4 alin. (1) din Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 246/2008, astfel cum au fost prezentate anterior, considerente pentru care excepţia nulităţii recursului este neîntemeiată şi va fi respinsă.

25. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs care se circumscriu cazului de casare invocat, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, prin care se instituie exclusiv un control de legalitate a hotărârii judecătoreşti recurate, Înalta Curte constată următoarele:

26. Reclamanta Societatea A. S.R.L. Braşov a depus la Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţii în Agricultură, Centrul Judeţean Olt, pentru campania agricolă 2012, cererea unică de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă nr. OT-48206/15.05.2012, solicitând sprijin financiar pentru suprafaţa totală de 1112,82 ha localizată în localităţile Cezieni - 103 ha, E. - 17 ha, Vădăstriţa - 143,90 ha, Drăghiceni -500,25 ha, Gura Padinii - 8 ha, Grojdibodu - 233,12 ha din judeţul Olt, şi D. - 107,55 ha din judeţul Dolj.

27. La data de 28.05.2012, societatea şi-a retras solicitarea de sprijin pentru suprafaţa de 0,27 ha din blocul fizic 327, parcela x, de pe raza Comunei Vădăstriţa, pentru suprafaţa de 1,45 ha din parcela x, BF 50, de pe raza Comunei Drăghiceni, judeţul Olt, iar la 03.07.2012, suprafaţa parcelei 59, BF 31, de pe raza aceleiaşi comune, a fost redusă cu 0,14 ha.

28. Suma totală acordată reclamantei, în campania 2012, a fost de 751.942,07 RON.

29. Ulterior, membrii echipei de verificare din cadrul APIA, procedând la reinstrumentarea cererii depuse, au apreciat că reclamanta nu a prezentat documente care să dovedească dreptul său de folosinţă pentru suprafeţele de 31,7 ha localizate în comuna Cezieni, 50 ha localizate în comuna Vădăstriţa, 8 ha localizate în comuna Gura Padinii, 233,12 ha localizate în comuna Grojdibodu şi 177,47 ha localizate pe raza comunelor Drăghiceni şi D..

30. Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/19.08.2016, pârâta Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţii în Agricultură a stabilit valoarea creanţei bugetare datorate de reclamantă în cuantum de 751.157,76 RON.

31. Pârâta a reţinut în procesul-verbal că, în campania 2012, din verificările efectuate, în baza şi în conformitate cu documentele care conţin date înscrise şi susţinute de fermier, respectiv alte instituţii care emit acte oficiale sub sancţiunea legii penale, societatea reclamantă a prezentat documente opozabile APIA care dovedesc dreptul de folosinţă doar pentru suprafaţa de 612,48 ha din totalul celei pentru care a depus cerere de plată, de 1112,82 ha, procentul de supradeclarare fiind de 81,69%.

32. Împotriva acestui proces-verbal reclamanta a formulat contestaţie administrativă, respinsă prin Decizia nr. 472/15.02.2017.

33. Împotriva Procesului-verbal nr. x/19.08.2016 de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare vizând cererea unică de plată nr. x/15.05.2012 şi a Deciziei Comisiei de soluţionare a contestaţiilor nr. 472/15.02.2017, reclamanta a formulat acţiunea respinsă prin sentinţa recurată.

34. Motivele de recurs privind încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 şi art. 4 alin. (1) din Ordinul nr. 246/2008, faţă de inexistenţa unui raport juridic de natură a justifica dreptul de folosinţă asupra terenurilor ce au format obiectul cererii de ajutor financiar, sunt nefondate.

35. Este corect faptul că este necesară existenţa unui raport juridic de natură a justifica dreptul de folosinţă al beneficiarilor plăţilor directe asupra terenului ce face obiectul cererii de ajutor financiar.

36. Potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, în vigoare la data depunerii cererii de plată nr. x/15.05.2012, abrogată ulterior prin O.U.G. nr. 3/2015, beneficiarii plăţilor directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă pot fi persoanele fizice şi/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de "proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari sau altele asemenea".

37. Conform art. 7 alin. (1) lit. f) din acelaşi act normativ, pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie să fie înscrişi în Registrul fermierilor, administrat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăţilor la termen şi "să îndeplinească următoarele condiţii generale: (…) f) să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea".

38. Potrivit art. 7 alin. (2) din acelaşi act normativ, "Cererile de plată se depun până la data de 15 mai a fiecărui an calendaristic la centrele Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, conform prevederilor Regulamentului (CE) nr. 796/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a ecocondiţionalităţii, a modulării şi a sistemului integrat de gestionare şi control, prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 1.782/2003 şi (CE) nr. 73/2009 ale Consiliului şi de aplicare a ecocondiţionalităţii în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 479/2008 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria x nr. x din 30 aprilie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi se înregistrează în Sistemul integrat de administrare şi control. Cererile de plată pot fi depuse şi după data de 15 mai, până la data de 9 iunie a fiecărui an calendaristic, cu o reducere de 1% pe zi lucrătoare a sumelor la care fermierul ar fi avut dreptul dacă cererea de plată ar fi fost depusă până la data de 15 mai", iar conform art. 7 alin. (5) din acelaşi act normativ (forma în vigoare la data depunerii cererii de plată), "Documentele care dovedesc dreptul de folosinţă şi documentele din care reiese utilizarea terenului agricol se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi se prezintă la solicitarea reprezentanţilor Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură".

39. În aplicarea acestei norme, prin art. 4 din Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi ajutoare naţionale tranzitorii în sectorul vegetal şi pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu şi zone defavorizate, în vigoare la data depunerii cererii de plată în cauză, s-a stabilit că "Documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006, privind dreptul de folosinţă a terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participaţiune, contractul de închiriere, contractul de comodat, alte acte ce fac dovada folosinţei terenului, precum: adeverinţă eliberată de primărie conform înscrierilor din registrul agricol, înscrisuri sub semnătură privată etc.".

40. Potrivit art. 6 alin. (2) din acelaşi ordin, "(2) Documentele prevăzute la art. 4 şi 5 se încheie până la data depunerii cererii de plată şi/sau a modificării acesteia, în conformitate cu prevederile art. 124 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cu modificările şi completările ulterioare, şi sunt valabile pentru întregul an de cerere".

41. Potrivit acestor dispoziţii legale, pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea, documentele care dovedesc dreptul de folosinţă şi documentele din care reiese utilizarea terenului agricol fiind stabilite prin Ordinul MADR nr. 246/2008, fiind necesară existenţa unui raport juridic de natură a justifica dreptul de folosinţă asupra terenului ce face obiectul unei cereri de sprijin financiar.

42. În mod corect instanţa de fond a reţinut că scopul şi raţiunea acordării sprijinului financiar pentru agricultori este evitarea abandonului terenurilor agricole şi menţinerea lor în bune condiţii agricole şi de mediu, ceea ce face ca esenţial în acordarea acestui sprijin să fie existenţa faptică a terenurilor menţionate în cererea de sprijin şi dovada utilizării lor în mod efectiv de către solicitant, astfel încât încasarea acestor plăţi nu este condiţionată în niciun caz de dovedirea dreptului de proprietate asupra terenului agricol, ci de exploatarea efectivă a terenului agricol, dovedită prin orice act ce atestă exploatarea terenului în oricare din calităţile enumerate exemplificativ, de proprietar, arendaş, concesionar, asociat sau locatar, dar şi orice altă calitate care conferă în mod legitim posibilitatea utilizării terenului, ţinând cont că beneficiarii plăţilor directe în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă pot fi persoanele fizice şi/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata şi care prezintă documentele necesare care le dovedesc dreptul de folosinţă.

43. În cauză, raportat la situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat, instanţa de fond a constatat în mod corect că reclamanta a utilizat în mod efectiv şi legitim întreaga suprafaţă înscrisă în cererea de plată aferentă anului 2012 şi, prin urmare, este îndreptăţită la încasarea subvenţiei acordate în baza O.U.G. nr. 125/2006.

44. Examinarea legalităţii actului administrativ contestat impune analiza documentelor prezentate de beneficiar în dovedirea dreptului de folosinţă, în sensul dispoziţiilor legale incidente în cauză, în vigoare la data depunerii cererii de plată, iar existenţa acestora în sensul dispoziţiilor legale menţionate conduce la concluzia că în mod greşit s-a stabilit că sprijinul financiar a fost acordat nelegal, contrar susţinerilor recurentei pârâte.

45. Referitor la contractul de cedare a dreptului de folosinţă nr. 4/15.01.2012, încheiat între reclamanta şi S.C. B. S.R.L., având ca obiect suprafaţa de 47,28 ha, care la Cap. VI - Încetarea contractului prevede "Contractul încetează de drept la expirarea termenului pentru care a fost încheiat", susţinerile recurentei privind faptul că nu se face dovada dreptului de folosinţă cu documente opozabile APIA pentru 47,32 ha sunt nefondate, faţă de împrejurarea evidentă, reţinută în mod corect de instanţa de fond, privind faptul că dintr-o eroare de redactare s-a inserat că acest contract ar fi fost valabil numai până la data de 31.12.2011, din moment ce părţile au încheiat contractul în luna ianuarie 2012.

46. Sunt nefondate susţinerile recurentei în ceea ce priveşte dovada dreptului de folosinţă pentru terenul în suprafaţă de 242 ha, din care 234 ha situate în extravilanul localităţii Grojdibodu, jud. Olt, şi 8 ha teren extravilan situate pe raza localităţii Gura Padinii, jud. Olt, pentru care s-a prezentat contractul de arendare înregistrat la Primăria Vădăstriţa nr. 3160/11.08.2011, încheiat între Consiliul Local Vădăstriţa şi S.C. B. S.R.L., în calitate de administrator, şi reclamantă, în calitate de utilizator, valabil până la 11.08.2015, şi faptul că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că "simpla calitate de posesor de bună credinţă este suficientă pentru acordarea plăţilor relevante".

47. În ceea ce priveşte sentinţa civilă nr. 410/10.04.2014 pronunţată de Judecătoria Corabia şi decizia civilă nr. 500/03.11.2014 pronunţată de Tribunalul Olt, s-a respins acţiunea promovată de Comuna Vădăstriţa şi Consiliul Local Vădăstriţa în contradictoriu cu societatea S.C. B. S.R.L., având ca obiect rezilierea contractului de arendă nr. x/11.08.2011, reţinându-se că societatea S.C. B. S.R.L. are calitatea de arendaş al suprafeţei indicate în cuprinsul acestui act, legea aplicabilă fiind Legea nr. 16/1994. Instanţa de fond a constatat, însă, că pârâta nu a avut în vedere actul adiţional ce a modificat art. 7 al contractului, prin care S.C. B. S.R.L. a delegat utilizarea terenului societăţii reclamante, care a exploatat în anul 2012 terenul de 242 ha, aspect confirmat de adeverinţa eliberată de Primăria Vădăstriţa, din care rezultă că reclamanta a utilizat în cursul anului 2012 suprafaţa de 8 ha, de pe raza localităţii Gura Padinii, şi suprafaţa de 233,12 ha, situată în comuna Grojdibodu.

48. În mod corect a reţinut instanţa de fond că sunt documente justificative contractul de arendă nr. x/2011 şi actul adiţional care legitimează utilizarea de către reclamantă a întregii suprafeţe menţionate în cerere, încadrându-se în sintagma "altele asemenea", utilizată la sfârşitul enumerării exemplificative făcute de legiuitor în cuprinsul art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006, precum şi în cuprinsul art. 4 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 246 din 23 aprilie 2008.

49. Cu privire la faptul că instanţa de fond nu a ţinut cont de împrejurarea că reclamanta nu a prezentat documente opozabile APIA care dovedesc dreptul de folosinţă pentru suprafaţa de 177,47 ha, localizată pe raza comunelor Drăghiceni, jud. Olt şi D., jud. Dolj, susţinerea recurentei din cererea de recurs este formală, nefiind indicate concret motivele de nelegalitate în raport de argumentele reţinute de instanţa de fond, în baza situaţiei de fapt stabilite din probele administrate, care să poată fi examinate în recurs, iar referitor la celelalte suprafeţe de teren ce au format obiectul cererii de ajutor financiar, pentru care actele administrative contestate, prin care s-a reţinut lipsa documentelor care să justifice dreptul de folosinţă asupra terenului, au fost analizate în fapt şi în drept de instanţa de fond, nu au fost formulate motive de recurs.

50. În mod corect a constatat instanţa de fond că sprijinul financiar a fost legal acordat de către recurenta pârâtă, raportat la dispoziţiile O.U.G. nr. 125/2006 şi ale Ordinului MADR nr. 246/2008.

51. Atât în ceea ce priveşte beneficiarii plăţilor directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă, care pot fi, potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, persoanele fizice şi/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari sau altele asemenea, cât şi în ceea ce priveşte documentele care dovedesc dreptul de folosinţă şi utilizarea terenului, conform dispoziţiilor art. 4 din Ordinul nr. 246/2006, care prevăd documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, inclusiv "alte acte ce fac dovada folosinţei terenului", enumerările nu sunt limitative, au caracter exemplificativ, din modalitatea de reglementare rezultând faptul că scopul urmărit de legiuitor a fost acela ca sprijinul financiar pentru dezvoltare rurală, finanţat din Fondul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, să fie acordat producătorilor agricoli care fac dovada că au folosinţa licită a terenurilor agricole, în raport şi de situaţia juridică a acestora, nu le folosesc în mod nelegal sau abuziv şi le utilizează în mod efectiv.

52. Se impune a fi avut în vedere şi scopul precizat al Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003, acela de "a se evita ca terenurile agricole să fie abandonate şi pentru a se asigura menţinerea lor în bune condiţii agricole şi de mediu".

53. De asemenea, în acelaşi sens, cu privire la justificarea dreptului de folosinţă asupra terenului agricol, esenţială fiind utilizarea efectivă a suprafeţei de către solicitant, în mod autonom, pentru activităţile agricole, este şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Prin Hotărârea din data de 14 octombrie 2010, pronunţată în cauza C-61/09, s-a stabilit că "articolul 44 alin. (2) din Regulamentul nr. 1782/2003 trebuie interpretat în sensul că: nu este necesar, pentru a considera că o suprafaţă agricolă face parte din exploataţia agricultorului, ca acesta din urmă să dispună de suprafaţa respectivă în temeiul unui contract de arendare sau al unui alt tip de contract de închiriere de aceeaşi natură încheiat cu titlu oneros; nu se opune posibilităţii de a considera că face parte dintr-o exploataţie suprafaţa care este pusă la dispoziţia agricultorului cu titlu gratuit, în schimbul numai al suportării de către acesta din urmă a cotizaţiilor datorate asociaţiei profesionale, în vederea unei anumite utilizări pentru o perioadă limitată, cu respectarea obiectivelor privind protecţia naturii, cu condiţia ca acest agricultor să fie în măsură să utilizeze o astfel de suprafaţă cu suficientă autonomie pentru activităţile sale agricole în cursul unei perioade minime de zece luni şi este lipsită de relevanţă în ceea ce priveşte includerea suprafeţei respective în exploataţia agricultorului împrejurarea că acesta din urmă este obligat să efectueze în schimbul unei remuneraţii anumite activităţi pe seama unui terţ, în cazul în care această suprafaţă este utilizată în acelaşi timp de către agricultor în vederea exercitării activităţii sale agricole în numele şi pe seama sa".

54. S-a reţinut că "(...) nici articolul 44 alin. (2) din Regulamentul nr. 1782/2003, nici alin. (3) al aceluiaşi articol nu precizează natura raportului juridic în temeiul căruia suprafaţa în discuţie este utilizată de agricultor. Prin urmare, nu se poate deduce din aceste dispoziţii că parcelele în discuţie trebuie să fie la dispoziţia agricultorului în temeiul unui contract de arendare sau al unei tranzacţii echivalente" (pct. 54), "în conformitate cu principiul libertăţii contractuale, părţile sunt, prin urmare, libere să stabilească raportul juridic care stă la baza utilizării suprafeţei respective. În lipsa unei dispoziţii contrare, acestea sunt libere să prevadă de asemenea că punerea la dispoziţie a parcelelor se realizează fără o contraprestaţie financiară" (pct. 55), "(...) după cum rezultă din cuprinsul punctului 52 din prezenta hotărâre, o suprafaţă agricolă face parte din exploataţia unui agricultor atunci când acesta din urmă are dreptul de a o gestiona în vederea exercitării unei activităţi agricole" (pct. 58).

55. Pentru aceste motive, fiind îndeplinite condiţiile generale de eligibilitate impuse de normele de drept material care reglementează acordarea schemelor de plăţi directe în agricultură, dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 şi art. 4 din Ordinul MADR nr. 246/2008, forma în vigoare aplicabilă în cauză, sentinţa recurată, prin care au fost anulate actele administrative, este legală, fiind pronunţată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ.

VI Soluţia instanţei de recurs

56. Pentru aceste considerente, excepţia nulităţii recursului invocată de intimata reclamantă va fi respinsă şi, nefiind incident motivul de casare invocat de recurenta pârâtă, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata reclamantă.

Respinge recursul formulat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei civile nr. 57/2019 din 24 aprilie 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.