Road accident compensation upheld: Fund ordered to pay additional 26,775 RON in moral and material damages.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondului de Garantare a Asiguraţilor, anularea art. 2 din Decizia nr. 13207/22.02.201, emisă de pârât, şi obligarea acestuia la plata sumei de 169.275 RON, cu titlu de daune morale şi materiale.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 4116 din 16 octombrie 2018, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi a anulat art. 2 al Deciziei nr. 13207/22.02.2018, emisă de pârât.

Totodată, a obligat pârâtul să emită un act administrativ prin care să admită cererea de plată formulată de reclamantă şi pentru suma de 26.775 RON, în plus faţă de sumele stabilite prin art. 1 al Deciziei nr. 13207/22.02.2018, din care 23.970 RON daune morale şi 2805 RON daune materiale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 350 RON, către reclamantă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A..

Recurenta-reclamantă a invocat motive de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., considerând că prima instanţă a aplicat greşit disp. art. 1385 din C. civ., conform cărora, prejudiciul se repară integral dacă prin lege nu se prevede altfel, precum şi disp. art. 1386 din C. civ., care prevăd că repararea prejudiciului se face [...] prin plata unei despăgubiri stabilite prin acordul părţilor sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească.

Instanţa de fond a apreciat asupra prejudiciului moral, ţinând seama doar de procedura internă a Fondului de Garantare a Asiguraţilor, proceduri care nu reprezintă o normă obligatorie pentru instanţa de judecată ori care încalcă dispoziţiile C. civ.

În mod nelegal a arătat prima instanţă că nu poate să analizeze legalitatea deciziei intimatului-pârât, decât prin raportare la modalitatea acestuia de soluţionare a unor cereri de plată, nu şi temeinicia solicitării şi să aprecieze asupra daunelor morale.

Atât instanţa de judecată, cât şi intimatul-pârât au aplicat un criteriu matematic de evaluare a prejudiciului moral şi material, pe zile, înmulţind o anumită sumă cu numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, stabilit prin certificatul medico-legal.

Aceste zile nu pot fi avute în vedere, deoarece din actele medicale reiese că a pus prima dată piciorul pe pământ, fără sprijin, abia după 4 luni de zile, astfel că daunele morale acordate nu sunt suficiente pentru repararea prejudiciului.

Mai mult, după aproximativ 2 ani de la producerea accidentului, recurenta-reclamantă a fost supusă unei noi intervenţii chirurgicale pentru înlăturarea plăcii metalice şi a celor 5 şuruburi, suferind fizic şi psihic, piciorul nu mai funcţionează ca înainte şi resimte un stres permanent.

Intimatul-pârât nu îşi respectă nici propria procedură, deoarece reclamanta era îndreptăţită la stabilirea unei despăgubiri morale, având în vedere drept criteriu maximul pragului prevăzut în anexa 2 din Procedura soluţionării amiabile a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale, coroborat cu jurisprudenţa în materie şi practica societăţii.

Mai arată recurenta-reclamantă că nu a putut să fie alături de persoanele apropiate în momente delicate pentru acestea, suferind totodată şi un prejudiciu estetic, ca urmare a cicatricelor rămase în urma accidentului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Din actele dosarului, reiese că intimatul-pârât a admis cererea de plată formulată de reclamantă pentru suma de 21.592 RON, reprezentând 18.530 RON daune morale şi 3.062 RON daune materiale, din suma totală de 190.867 RON solicitată prin cerere.

Pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, intimatul-pârât a reţinut existenţa unui număr de cca 85 zile de îngrijiri medicale, reprezentând 218 RON/zi de îngrijiri medicale, iar în privinţa daunelor materiale s-au luat în considerare documentele finale depuse la dosar.

Prima instanţă, admiţând în parte cererea reclamantei, a anulat art. 2 al Deciziei nr. 13207/22.02.2018 şi a obligat pârâtul să emită un act administrativ prin care să plătească reclamantei suma de 26.775 RON, în plus faţă de sumele stabilite prin art. 1 al deciziei administrative, din care 23.970 RON daune morale şi 2.805 RON daune materiale.

În prezenta cauză, se analizează cererea de recurs formulată de reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe, invocându-se motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce priveşte daunele morale.

Recurenta-reclamantă invocă aplicarea greşită a disp. art. 1385 şi art. 1386 alin. (1) din C. civ., în sensul că prejudiciul nu a fost reparat integral, deoarece s-a ţinut seama doar de criteriile stabilite prin procedura adoptată prin decizia directorului general al FGA.

Recurenta-reclamantă consideră că suferinţele de natură morală datorate accidentului şi urmărilor acestuia o îndreptăţesc la primirea sumei solicitate, existând totodată şi un prejudiciu estetic.

Înalta Curte reţine că în prezenta cauză, daunele materiale şi morale suferite de o persoană păgubită printr-un accident de circulaţie, cum este situaţia recurentei-reclamante, se raportează la dispoziţiile Legii nr. 213/2015, lege specială în domeniul plăţii despăgubirilor ca urmare a falimentului unui asigurător, precum şi la dispoziţiile din Norma ASF nr. 23/2014, privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor se are în vedere un plafon maxim de 450.000 RON pentru fiecare creditor de asigurare.

În caz de vătămare corporală, potrivit disp. art. 50 alin. (1) lit. e) din Norma ASF nr. 23/2014, daunele morale se acordă în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

Prin Decizia Directorului General al FGA nr. 142/2016, s-au stabilit criterii determinante, pe praguri valorice raportate la consecinţele suferite de victimă .

Prima instanţă a considerat că este suficientă, în vederea reparării prejudiciului moral, referirea la dispoziţiile Deciziei nr. 142/2016.

Este adevărat că judecătorul nu este obligat să ţină seama strict doar de aceste prevederi ale Deciziei nr. 142/2016, putând să aprecieze de la caz la caz, cuantumul daunelor morale şi să admită plata într-un cuantum majorat.

Înalta Curte reţine că prima instanţă a analizat toate documentele depuse la dosar de către reclamantă, iar situaţia de fapt şi aprecierea probelor administrate nu pot face obiectul motivului de casare întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, se constată că nu există nicio dovadă a prejudiciului estetic suferit de recurenta-reclamantă, care să determine o aplicare greşită a disp. art. 1385 şi art. 1386 alin. (1) din C. civ.

Daunele morale sunt acele despăgubiri ce se acordă pentru a compensa traumele afective, psihice, durerea fizică şi cea psihică, suferite ca urmare a accidentului de circulaţie, dar evaluarea acestora nun este supusă unor criterii determinate, ci este apreciată de instanţa de judecată în funcţie de actele din dosar şi de cele învederate de reclamant.

În cazul despăgubirilor ce pot fi acordate de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, instanţa de judecată este obligată să ţină seama de legislaţia în domeniu, precum şi de jurisprudenţă.

Prima instanţă a aplicat corect dispoziţiile Normei ASF nr. 23/2014 şi ale Deciziei nr. 142/2016, a majorat cuantumul daunelor morale, considerând că acesta este acoperitor în raport de actele depuse la dosar, fără a fi necesar să se realizeze o altă majorare şi din perspectiva unei aprecieri proprii a judecătorului.

Întrucât în calea de atac a recursului se critică aprecierea judecătorului de fond în raport de o nerespectare a dispoziţiilor C. civ., Înalta Curte va reţine că este nefondat motivul de nelegalitate, deoarece prima instanţă a avut în vedere toate elementele expuse de reclamantă prin cererea introductivă, majorarea cuantumului daunelor morale, respectiv analizarea consecinţelor şi traumelor suferite de aceasta ca urmare a accidentului de circulaţie.

La dosar nu există niciun document din care să rezulte că recurenta-reclamantă a avut nevoie de 4 luni de îngrijiri medicale, astfel cum se arată prin motivele de recurs.

Prin urmare, nefiind întrunite criticile formulate prin cererea de recurs, urmează a se respinge recursul ca nefondat, prin aplicarea disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. .554/2004, modificată şi completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 4116 din 16 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.