Revision rejected as inadmissible: administrative challenge to funding payment claim fails.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the revision applicant's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's decision that rejected the revision request as inadmissible; consequently, the earlier judgment dismissing the underlying administrative action on admissibility grounds remains in force. The dispute arose from a company's challenge to administrative decisions rejecting its partial payment claim under European-funded projects, which the first court had dismissed as inadmissible because the challenged information notice was not an administrative act under Law No. 554/2004)Skip. The revision request, based on Article 509(1)(1) of the Civil Procedure Code, was rejected because that provision only applies to judgments deciding the merits or evoking the merits of a case, whereas the prior dismissal was based on procedural inadmissibility exceptions, not the merits. The Court affirmed that revision is an extraordinary remedy available only for judgments on the merits, and the appellant's arguments merely reiterated dissatisfaction with the substantive interpretation without demonstrating any violation or misapplication of substantive law under Article 488(1)(8).
Legislator headnote
AI generatedart. 511 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 509 C. proc. civ, art. 243 din C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ; Revision rejected as inadmissible: administrative challenge to funding payment claim fails: The dispute arose from a company's challenge to administrative decisions rejecting its partial payment claim under European-funded projects, which the first court had dismissed as inadmissible because the challenged information notice was not an administrative act under Law No. 554/2004)Skip. The revision request, based on Article 509(1)(1) of the Civil Procedure Code, was rejected because that provision only applies to judgments deciding the merits or evoking the merits of a case, whereas the prior dismissal was based on procedural inadmissibility exceptions, not the merits. The Court affirmed that revision is an extraordinary remedy available only for judgments on the merits, and the appellant's arguments merely reiterated dissatisfaction with the substantive interpretation without demonstrating any violation or misapplication of substantive law under Article 488(1)(8).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal as unfounded.
Cited in the dispositive as additional ground for the dismissal of the appeal.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire formulată la data de 6 martie 2018, societatea S.C. A. S.R.L. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1, teza a II-a, coroborat cu art. 510 şi art. 511 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea sentinţei nr. 91/22.09.2017, pronunţată de Curtea de Apel Tîrgu Mureş în dosarul nr. x/2017, schimbarea în tot a sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii în anularea Deciziei nr. 12857/08.03.2017, emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - DGPEC, în urma soluţionării contestaţiei formulate de S.C. A. S.R.L. sub nr. x/28.10.2016, privitor la respingerea CP2/20.02.2015 (cererii parţiale la plată) de către AM - POS CCE, a sumei solicitate în cuantum de 191.453,92 RON, cu consecinţa anulării implicite şi a Informării nr. 30128/14.10.2015 privind aprobarea Cererii de rambursare nr. x de către AM POS CCE.
Prin sentinţa nr. 97 din 20 aprilie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 91/22.09.2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pronunţată în dosarul nr. x/2017.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că este întemeiată excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârât, având în vedere neîndeplinirea în cauză a condiţiei de admisibilitate decurgând din obiectul revizuirii, şi anume aceea a evocării fondului, fiind evident că hotărârea primei instanţe nu cuprinde o soluţie asupra fondului, ea fiind respinsă pe chestiuni de admisibilitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuenta S.C. A. S.R.L., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Sub un prim aspect, recurenta-revizuentă consideră nelegală soluţia pronunţată de prima instanţă, întrucât motivele de nelegalitate invocate de aceasta s-ar înscrie în cele reglementate la pct. 1 alin. (1) din art. 509 C. proc. civ., astfel că cererea sa de revizuire ar fi admisibilă, având în vedere că, în opinia sa, hotărârea judecătorească supusă retractării evocă fondul.
În acest sens, recurenta arată că, pentru a fi supusă revizuirii o hotărâre judecătorească, este suficient să fi fost evocat fondul cauzei la pronunţarea ei, nefiind obligatoriu ca soluţia pronunţată în cauză să fie dată pe fondul dreptului dedus judecăţii.
Recurenta-revizuentă critică faptul că, în speţă, în motivarea soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii sale de revizuire, instanţa se rezumă în a face trimitere la prevederile art. 243 din C. proc. civ., privitor la împrejurările care pot pune capăt unui proces, fără o dezbatere asupra fondului. Acest text de lege enumeră situaţiile de acest gen ca fiind: renunţarea la judecată ori la dreptul pretins, învoiala părţilor sau admiterea unor excepţii care fac să nu mai fie necesară dezbaterea asupra fondului.
Subliniază recurenta că acest text de lege invocat de instanţă nu face nici o trimitere sau referire la evocarea fondului. În opinia recurentei, instanţa, reţinând acest text de lege, a considerat inutil să mai cerceteze motivele de revizuire invocate şi dezvoltate de revizuentă, mulţumindu-se pur şi simplu să respingă ca inadmisibilă cererea de revizuire, cu aplicarea greşită a normelor de drept material.
Sub cel de-al doilea aspect, raportat la prevederile art. 22 alin. (5) şi alin. (6) C. proc. civ., recurenta-revizuentă susţine că prima instanţă, încălcând principiul disponibilităţii instanţei şi cu depăşirea limitelor învestirii, a statuat prin considerentele hotărârii supuse revizuirii, cu puterea lucrului judecat, asupra caracterului de act administrativ vătămător - pentru reclamantă, a Notificării nr. x/23.04.2015, emisă de AM POS CCE, făcând o analiză pe fond a acestuia, deşi nici una dintre părţile litigante nu o învestise cu o astfel de analiză şi nu supusese cenzurii judecătoreşti acel act.
Se mai arată în motivarea cererii de recurs că, procedând în aceeaşi manieră, cu depăşirea limitelor învestirii sale şi cu evocarea fondului cauzei, instanţa de fond a analizat şi calificat - pur şi simplu ca fiind lipsit de efect, faptul că pârâta în cauză a emis Decizia nr. 12857/08.03.2017, motivând doar că "organul de soluţionare a contestaţiei nu a dat însă eficienţă juridică acestei constatări, contestaţia fiind analizată pe fond", cu referire la soluţionarea primei contestaţii, desigur, sens în care nu s-a mai pronunţat asupra acestui capăt de cerere - în fapt cel principal.
Arată recurenta că soluţia de respingere ca inadmisibilă a acţiunii introductive de instanţă, prin sentinţa nr. 91/2017 supusă revizuirii, în mod paradoxal a fost pronunţată doar faţă de petitul secundar al cererii de chemare în judecată, raportat la actul premergător (Informarea nr. x/14.10.2015) celui solicitat a fi anulat (Decizia nr. 12857/08.03.2017).
Recurenta-revizuentă apreciază că prima instanţă ar fi considerat inutil să mai cerceteze motivele de revizuire invocate şi dezvoltate în cererea principală, mulţumindu-se doar să respingă ca inadmisibilă cererea de revizuire, cu aplicarea greşită a normelor de drept material.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a invocat excepţia nulităţii recursului, arătând că motivele invocate de către recurenta-revizuentă nu pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile limitativ prevăzute la art. 488 C. proc. civ., întrucât acestea sunt practic o reiterare a argumentelor prezentate la fondul cauzei.
Analizând cu prioritate excepţia invocată de intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene, respectiv excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge în consecinţă.
Astfel, analizând cererea de recurs formulată, Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentei se circumscriu motivului de recurs prevăzut la pct. 8 art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii.
Astfel cum s-a reţinut anterior, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei se circumscriu motivului de recurs prevăzut la pct. 8 art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".
Astfel, Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente şi concludente, recurenta reiterează sub o altă formă considerentele prezentate prin cererea de revizuire, fără a dezvolta un raţionament juridic pentru care apreciază că sentinţa recurată este nelegală, fără a aduce reale critici modului în care curtea de apel a soluţionat această cerere, fiind nemulţumită de fapt de soluţia pronunţată de instanţă.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că argumentele recurentei vizând în fapt pretinsa încălcare sau greşita aplicare de către instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire a normelor de drept material, astfel cum au fost expuse, nu sunt întemeiate.
Înalta Curte constată că, în fapt, prin sentinţa recurată, instanţa a respins cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 91/22.09.2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pronunţată în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs revizuenta S.C. A. S.R.L., solicitând instanţei ca prin decizia ce se va pronunţa să se admită recursul, să se caseze sentinţa recurată, iar, în rejudecare, să se schimbe în tot sentinţa, în sensul admiterii cererii de revizuire şi, în consecinţă, să fie admisă acţiunea recurentei-revizuente având ca obiect anularea Deciziei nr. 12857/08.03.2017 emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - DGPEC, în urma soluţionării contestaţiei formulate de revizuentă sub nr. x/28.10.2016, privitor la respingerea CP2/20.02.2015 (cererii parţiale la plată) de către AM - POS CCE, a sumei solicitate în cuantum de 191.453,92 RON şi implicit a anulării Informării nr. 30128/14.10.2015 privind aprobarea Cererii de rambursare nr. x de către AM POS CCE.
Înalta Curte constată că soluţia de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prima instanţă verificând corect admisibilitatea cererii de revizuire în raport de dispoziţiile legale invocate de recurentă şi de soluţia supusă revizuirii, dispusă prin sentinţa nr. 91/22.9.2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pronunţată în dosarul nr. x/2017.
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:
"(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, comună şi nesuspensivă de executare, ce poate fi promovată pentru motivele expres prevăzute de art. 509 din C. proc. civ., astfel încât securitatea raporturilor juridice şi adevărul ce se presupune că este conţinut într-o hotărâre judecătorească să nu fie periclitate.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. este o aplicaţie a principiului disponibilităţii, precum şi a obligaţiei instanţei de a judeca toate pretenţiile deduse judecăţii. Potrivit art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar, conform art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce a cerut, fără însă a se depăşi limitele învestirii, în afară de cazul în care legea ar dispune altfel.
Prin urmare, instanţa este ţinută să respecte cadrul procesual fixat de părţi, dar, în limitele acestui cadru, trebuie să soluţioneze pricina în întregul ei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire a apreciat în mod corect că în speţă este întemeiată excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârât, având în vedere neîndeplinirea în cauză a condiţiei de admisibilitate decurgând din obiectul revizuirii, şi anume aceea a evocării fondului, fiind evident că hotărârea primei instanţe nu cuprinde o soluţie asupra fondului, ea fiind respinsă pe chestiuni de admisibilitate.
Astfel cum în mod corect a reţinut Curtea de apel în sentinţa recurată, situaţia în care instanţa nu soluţionează fondul cererii este reglementată expres de C. proc. civ. în art. 243:
"în cazul în care, în cursul cercetării procesului, reclamantul renunţă la judecarea cererii de chemare în judecată ori la dreptul pretins, intervine învoiala părţilor sau sunt admise cereri ori excepţii care pun capăt în întregime procesului, fără a mai fi necesară dezbaterea asupra fondului în camera de consiliu sau în şedinţă publică, judecătorul se va pronunţa asupra cauzei prin hotărâre".
S-a mai reţinut în considerentele sentinţei recurate că acelaşi text, art. 509, cuprinde şi excepţiile de la condiţia pronunţării asupra fondului/evocării fondului, însă hotărârea a cărei revizuire se doreşte, combinat cu motivul invocat, nu se încadrează în aceste cazuri (pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 şi 11, acesta din urmă conform deciziei Curţii Constituţionale nr. 866/2015 din 10 decembrie 2015).
Înalta Curte are în vedere faptul că revizuirea oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti care se vădeşte a fi greşită, constituind un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca hotărârea judecătorească să fie viciată.
Literatura de specialitate a statuat că revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obţine schimbarea unei hotărâri judecătoreşti şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de art. 509 din C. proc. civ. şi cu îndeplinirea condiţiilor legale.
Analizarea în fapt şi în drept a motivelor de revizuire, prevăzute în mod limitativ de art. 509 pct. 1-11 din C. proc. civ., în speţă, art. 509 pct. 1 din C. proc. civ., nu priveşte admisibilitatea cererii, ci se realizează cu ocazia dezbaterilor privind fondul revizuirii, conducând la respingerea ca neîntemeiată a cererii, sau, în situaţia primirii acesteia ca întemeiată, la încuviinţarea sa, desfiinţarea hotărârii atacate şi reluarea judecăţii.
Însă, până la analizarea motivelor revizuirii dezvoltate de parte se impune a se cerceta condiţiile de exercitare a acestei căi extraordinare de atac.
După cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, admisibilitatea unei cereri de revizuire se raportează la obiectul acesteia, care este determinat chiar prin dispoziţiile primului alineat al textului art. 509 din C. proc. civ., respectiv hotărârea pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul, deci, în principiu, hotărârile prin care s-a rezolvat fondul cauzei.
Motivele care pot fundamenta o cerere de revizuire sunt prevăzute, expres şi limitativ, de art. 509 C. proc. civ., iar, în situaţia în care hotărârea împotriva căreia se exercită revizuirea este pronunţată în temeiul unei excepţii procesuale, atunci o astfel de cerere nu este susceptibilă de a face obiect al revizuirii, aşa cum se constată în raport de cererea revizuentei, care excede acestor motive.
Excepţiile procesuale sunt mijloace de apărare prin care partea interesată, procurorul, sau instanţa din oficiu, invocă, în condiţiile prescrise de lege şi fără a pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecăţii, neregularităţi procedurale privind dreptul material la acţiune, urmărind întârzierea sau împiedicarea temporară sau perpetuă a judecăţii în fond.
Este adevărat că legea prevede că instanţa de judecată se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, neprevăzând şi momentul în care trebuie ridicată din oficiu o asemenea excepţie, însă, fiind vorba de o excepţie de ordine publică (excepţia de inadmisibilitate), care poate fi invocată în orice stare a pricinii, nu poate fi imputat judecătorului fondului faptul că nu a pus în discuţie excepţia respectivă la un alt moment procesual, ori că a soluţionat cauza în baza excepţiei.
În cauza de faţă, însă, aşa cum s-a arătat anterior, prin sentinţa nr. 97/20.04.2018, supusă recursului, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinţei nr. 91/22.09.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, pe motiv că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.
În fapt, în dosarul nr. x/2017, S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea unor acte administrative - Decizia nr. 12857/08.03.2017 şi Informarea nr. x/14.10.2015, iar, prin sentinţa civilă nr. 91/22.09.2017, instanţa a reţinut că Informarea nr. x/14.10.2015 nu este act administrativ în lumina dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ci doar o informare, astfel că nu produce efectele de calificare drept obiect al anulării, context în care şi asupra Deciziei nr. 12857/08.03.2017, prin care a fost soluţionată contestaţia împotriva respectivei informări, se răsfrâng aceleaşi consecinţe.
Drept urmare, acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, nefiind analizate motivele de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii respectivelor acte, astfel că sentinţa nr. 91/22.09.2017 nu evocă fondul, cum în mod corect a reţinut şi Curtea de apel în soluţionarea cererii de revizuire.
Este evident că, în speţă, criticile aduse de revizuentă în calea extraordinară de atac se întemeiază pe o simplă nemulţumire a acesteia în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea legii pentru pronunţarea soluţiei în cauză.
Raportat la prevederile legale incidente cauzei, criticile recurentei-revizuente sunt nefondate, sentinţa nr. 97 din 20 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în soluţionarea cererii de revizuire, menţinându-şi credibilitatea şi suportul probator, întrucât, în mod temeinic şi legal, instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., formulată împotriva sentinţei nr. 91/22.09.2017, pronunţată de Curtea de Apel Tîrgu Mureş în dosarul nr. x/2017.
Înalta Curte constată, astfel, că recursul este nefondat, întrucât aprecierea Curţii de apel asupra cererii de revizuire şi soluţionarea acesteia s-a realizat conform normelor care reglementează revizuirea, având în vedere că funcţia revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăţilor irevocabile în afara condiţiilor strict reglementate procedural.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea recurată este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de revizuentă ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de revizuenta S.C. A. S.R.L., excepţie invocată de intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene.
Respinge recursul declarat de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 97 din 20 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2019.