Peremption barred by suspension of proceedings pending resolution of related litigation

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.01.2017, sub nr. x/2017, reclamantul Municipiul Constanţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Electrocentrale Constanţa S.A. prin administrator judiciar A. Filiala Bucureşti S.P.R.L., anularea în parte a Hotărârii nr. 624/31.08.2016 privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2016 pentru societatea comercială Electrocentrale Constanţa S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Energiei, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României nr. 692/07.09.2016, Partea I, în ceea ce priveşte creanţele restante în cuantum de 167.000 mii RON, obligarea pârâtei Electrocentrale Constanţa S.A., prin administrator judiciar A. Filiala Bucureşti S.P.R.L., la înscrierea la masa credală a creanţei în cuantum de 330.278.074,81 RON, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest demers judiciar.

La data de 10.03.2020, Ministerul Energiei a depus la dosar cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Guvernul României, solicitând, în principal, respingerea cererii de chemare în judecată ca lipsită de interes, iar în subsidiar, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea de şedinţă din 30.05.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a dispus, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecăţii în cauză până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

Prin rezoluţia administrativă din 14.01.2020, s-a acordat un termen pentru a se verifica eventuala incidenţă în cauză a perimării.

Prin sentinţa nr. 154 din 15 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia perimării invocată din oficiu şi, în consecinţă, a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Constanţa, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Electrocentrale Constanţa S.A., prin administrator judiciar A. Filiala Bucureşti S.P.R.L., şi cu intervenientul accesoriu Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, reţinând incidenţa în cauză a art. 418 alin. (1) din C. proc. civ.

A reţinut instanţa că hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a rămas definitivă prin decizia nr. 2321/04.06.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A considerat judecătorul fondului că, până la data de 04.06.2018, a fost suspendat cursul perimării, iar de la această dată a început să curgă termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 154 din 15 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamantul Municipiul Constanţa prin Primar, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, cu consecinţa respingerii excepţiei perimării invocate din oficiu, având in vedere că subzistă motivul suspendării dispuse anterior.

A arătat că prima instanţă a reţinut în mod greşit ca dată a soluţionării dosarului de fond data pronunţării deciziei nr. 2321/04.06.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în realitate dosarul nr. x/2015 în raport cu care s-a apreciat necesară suspendarea judecăţii nefiind soluţionat definitiv până în prezent, ci figurând sub un alt număr de dosar pe rolul ÎCCJ ca instanţă de recurs.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimata-pârâtă Electrocentrale Constanţa - prin administrator judiciar A. Filiala Bucureşti a depus concluzii scrise prin care a arătat că achiesează la concluziile recurentului-reclamant pe care le consideră pertinente, apreciind că recursul este întemeiat, sens în care solicită admiterea acestei căi de atac.

În faza procesuală a recursului au fost depuse înscrisuri referitoare la stadiul actual al dosarului nr. x/2015 (în prezent, dosar de recurs nr. x/2018 pe rolul ÎCCJ).

III. Analiza motivului de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de casare invocat, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenta a invocat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"), indicând drept reguli de procedură încălcate de prima instanţă în cursul judecării procesului pe cele referitoare la incidenţa perimării în corelaţie cu cele privind suspendarea facultativă a judecăţii.

Înalta Curte apreciază criticile recurentei ca fiind fondate.

Astfel, potrivit art. 416 din C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. (...)"

Acest termen de perimare de 6 luni nu curge "cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute la art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată", astfel cum se stipulează expres în art. 418 alin. (1) din Cod.

Prin urmare, în cazul de suspendare facultativă a judecăţii dispusă pentru motivul prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cursul termenului de perimare este suspendat până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, doar de la acel moment partea având posibilitatea să solicite redeschiderea judecăţii, conform art. 413 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Din evidenţele sistemului ECRIS şi din înscrisurile înfăţişate de părţi, atât în dosarul de fond, cât şi în prezentul dosar de recurs, reiese că dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti (Secţia a VIII-a CAF veche) a fost soluţionat pe fond la data de 07.06.2018, iar împotriva sentinţei 2650/07.06.2018 a declarat recurs reclamantul Municipiul Constanţa.

Acest recurs a fost înregistrat la data de 14.11.2018 ca dosar nr. x/2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ataşându-se dosarul nr. x/2015 în care a fost pronunţată sentinţa mai sus menţionată şi stabilindu-se termen de judecată la 20.04.2021.

Prin Decizia nr. 2321/4.06.2018, avută în vedere de prima instanţă nu s-a soluţionat definitiv litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, ci doar recursurile declarate împotriva încheierii pronunţate la 17 decembrie 2015 de Curtea de Apel Bucureşti, cu privire la cererile de suspendare a executării actelor administrative contestate formulate în acelaşi dosar.

Înalta Curte constată că, în speţă, deşi la termenul stabilit pentru verificarea incidenţei perimării, părţile litigante i-au învederat situaţia reală a dosarului nr. x/2015 (devenit dosar nr. x/2018 în faza recursului), instanţa de fond nu a pronunţat - conform art. 421 alin. (1) din C. proc. civ. - o încheiere prin care să constate că această sancţiune nu a intervenit şi că se menţine măsura suspendării dispuse la data de 30.05.2018, ci a procedat - fără temei şi fără a motiva înlăturarea susţinerilor părţilor - la perimarea cererii de chemare în judecată.

Or, având în vedere că judecătorul fondului a reţinut greşit faptul că dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti ar fi fost soluţionat definitiv prin decizia nr. 2321/04.06.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este evident că acesta a pronunţat o soluţie nelegală, cu încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 413 alin. (2), art. 418 alin. (1) şi art. 421 alin. (1) din C. proc. civ. şi care a produs părţii o vătămare evidentă, ce nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea sentinţei pronunţate în aceste condiţii.

Faţă de aceste împrejurări, având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte - constatând că prima instanţă în mod greşit a invocat din oficiu şi a admis excepţia perimării acţiunii - apreciază recursul reclamantului ca fiind fondat, urmând să caseze sentinţa recurată şi, rejudecând, să respingă excepţia perimării acţiunii.

În raport cu soluţia dată în rejudecare excepţiei de perimare, cauza rămânând în stare de suspendare a judecăţii (potrivit măsurii dispuse anterior de Curtea de Apel Bucureşti prin încheierea din 30.05.2018), dosarul urmează a fi restituit Curţii de Apel Bucureşti pentru păstrare în arhivă pe perioada menţinerii suspendării.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 496 şi art. 483 alin. (3) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge excepţia perimării invocată din oficiu de instanţa de fond, restituind dosarul Curţii de Apel Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Municipiul Constanţa - prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 154 din 15 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Respinge excepţia perimării invocată din oficiu de instanţa de fond.

Restituie dosarul Curţii de Apel Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 martie 2021.