Incompatibility of deputy mayor with school administration council membership under Law 161/2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 09.12.2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, contestaţie împotriva Raportului de Evaluare nr. x/23.11.2015, emis de Inspecţia de Integritate din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate, solicitând anularea acestuia.

Prin sentinţa nr. 358/2016 din 2 septembrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia de nelegalitate a actelor administrative unilaterale cu caracter individual, a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Integritate, Şcoala Gimnazială Apele Vii şi Primarul Comunei Apele Vii - Dolj, având ca obiect conflict de interese/incompatibilitate - constatate de Agenţia Naţională de Integritate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, art. 96 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 1/2011, art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, art. 68 din Legea nr. 215/2001, rap. la art. 63 alin. (5) lit. c) şi art. 36 alin. (6) lit. a) pct. 1 din Legea 215/2001.

Arată recurentul că, în speţă, directorul Şcolii Gimnaziale Apele Vii a emis deciziile de constituire a consiliilor de administraţie prin încălcarea stipulaţiilor legale supracitate, iar instanţa de fond a pronunţat hotărârea recurată prin încălcarea aceloraşi norme de drept material. În opinia recurentului, directorul şcolii, învestit legal cu atribuţii de constituire a consiliului de administraţie, trebuia să pretindă autorităţilor administraţiei publice locale, respectiv consiliului local şi primarului, numirea unor reprezentanţi ai acestora, în condiţiile legii, respectiv aducerea la cunoştinţa primarului/viceprimarului că nu poate face parte din consiliul de administraţie al şcolii, şi, pe de altă parte, că, oricare ar fi soluţia asupra acestei competenţe de desemnare a reprezentantului primarului, în niciun caz nu-l putea desemna ca reprezentant în consiliul de administraţie pe viceprimar, întrucât legea (art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea 161/2003) nu permitea acest lucru.

Subliniază recurentul că a dobândit calitatea de membru în cadrul consiliului de administraţie al şcolii exclusiv în temeiul deciziilor de constituire ale organului de conducere, prin care se stabilea în concret componenţa anuală a consiliului de administraţie, şi nicidecum prin adresele de numire a reprezentanţilor emise de primărie.

Apreciază recurentul că adresele primăriei nu ar fi produs niciun fel de efecte cu privire la componenţa consiliului de administraţie dacă directorul şcolii ar fi pretins respectarea legii şi numirea altui reprezentant; că nu se poate accepta teza contrară potrivit căreia directorul şcolii nu trebuia decât să ia act de nominalizările făcute de organele administraţiei publice locale, indiferent dacă acestea au fost făcute în conformitate cu legea sau cu încălcarea acesteia, şi să stabilească componenţa consiliului de administraţie în mod formal.

În ceea ce priveşte problema excepţiei de nelegalitate cu privire la deciziile de constituire a consiliului de administraţie, recurentul arată că aceasta ar putea fi privită şi din perspectiva faptului că aceste acte administrative unilaterale cu caracter individual puteau să facă cu succes obiectul unor acţiuni în contencios administrativ de anulare (exercitate în termenul de prescripţie sau de decădere, după caz) pe aceleaşi temei de fapt şi de drept, situaţie faţă de care nu există nicio deosebire în afara consecinţelor admiterii celor două mijloace de exerciţiu procesual, în sensul că, în cazul excepţiei de nelegalitate efectul constă în soluţionarea cauzei fără a ţine seama de actele a căror nelegalitate a fost constatată, iar în cealaltă situaţie efectele nulităţii sunt retroactive, afectând actele încă de la data emiterii lor. Deosebirea este pur formală, de vreme ce instanţa are puterea să verifice pe calea excepţiei de nelegalitate conformitatea acestor acte administrative cu legea şi să dispună în consecinţă.

În opinia recurentului, în speţă, acest efect al admiterii excepţiei de nelegalitate este hotărâtor, deoarece, fără deciziile de numire a reclamantului recurent în funcţia de membru al consiliului de administraţie al şcolii, nu se mai poate stabili situaţia de incompatibilitate aşa cum a fost identificată prin raportul de evaluare contestat, bazată tocmai pe aceste decizii ale directorului şcolii.

Recurentul critică faptul că instanţa de fond, în soluţionarea excepţiei de nelegalitate, s-a mărginit în mod nejustificat să aprecieze legalitatea actelor administrative unilaterale cu caracter individual doar prin prisma unui punct de vedere propriu, fără să răspundă criticilor de nelegalitate ale acestor acte, aşa cum au fost formulate. Astfel, arată recurentul, instanţa nu a răspuns dacă directorul şcolii, în emiterea deciziilor incriminate, a respectat legea învăţământului (sub aspectul motivelor excepţiei), care îi diriguia activitatea de conducere a şcolii şi, în situaţia în care s-ar constata o astfel de încălcare, dacă ar conduce la admiterea excepţiei de nelegalitate, cu consecinţa înlăturării deciziilor de constituire a consiliului de administraţie de la evaluarea stării de incompatibilitate a reclamantului.

În opinia recurentului, aceeaşi discuţie se impune a fi făcută şi cu privire la încălcarea art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 de către directorul şcolii, în emiterea deciziilor de constituire a consiliilor de administraţie în privinţa reclamantului recurent, în condiţiile în care acest text legal prohibea direct o astfel de situaţie, respectiv un viceprimar nu putea face parte din consiliul de administraţie al şcolii. Cu toate acestea, directorul a emis, cu autoritatea cu care a fost învestit de lege, decizii nelegale. Este adevărat că adresele primăriei au făcut posibile deciziile nelegale, dar doar acestea din urmă au conferit calitatea de membru component al organului de conducere al şcolii. Adresele de încunoştiinţare, privite distinct de deciziile de constituire ale consiliului de administraţie, nu sunt suficiente prin ele însele pentru a se evalua, respectiv a se stabili, starea de incompatibilitate a reclamantului-recurent.

Recurentul-reclamant critică faptul că instanţa de fond a reţinut în motivare că simpla deţinere a funcţiei de primar cu a calităţii de membru în Consiliul de administraţie al şcolii ar atrage starea de incompatibilitate, concluzie contrazisă atât de susţinerile formulate în cadrul excepţiei de nelegalitate, în sensul în care calitatea de membru în Consiliul de administraţie al şcolii nu poate fi stabilită pe baza unor decizii nelegale de constituire a Consiliul de administraţie al şcolii, cât şi de faptul că participarea în consiliul de administraţie al şcolii nu conduce la stabilirea stării de incompatibilitate. Această concluzie se întemeiază pe interpretarea ansamblului normelor de drept ce au incidenţă în cauză, întrucât în procesul de aplicare a dreptului trebuie să se clarifice cu precizie compatibilitatea normei juridice în raport cu o anumită situaţie de fapt.

Precizează recurentul că ar fi existat starea de incompatibilitate numai dacă se putea utiliza votul în consiliul de administraţie în scop personal, or, în speţă, o astfel de situaţie este exclusă, având în vedere prevederile art. 96 alin. (7) din Legea nr. 1/2011, care nu creează nici cel puţin premiza exercitării votului în scop personal, astfel că nu se poate pune în discuţie afectarea interesului social sau a imparţialităţii, a obiectivităţii.

În susţinerea poziţiei sale, recurentul invocă Decizia nr. 163/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Decizia nr. 3/2015 a Curţii Constituţionale a României, în considerentele căreia s-a arătat că instanţa trebuie să analizeze particularităţile fiecărei speţe, astfel încât soluţia pronunţată să corespundă scopului legii de asigurare a imparţialităţii, precum şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, cu referire la principiul proporţionalităţii şi al prevalenţei substanţei asupra formei, prin prisma cărora natura şi severitatea măsurii administrative privind starea de incompatibilitate sunt disproporţionate faţă de scopul legii, fiind astfel încălcat echilibrul rezonabil între situaţia de fapt şi sancţiunile ce urmează a fi suportate.

Se arată în motivele de recurs că în cauza prezentă s-a nesocotit şi principiul prevalenţei substanţei asupra formei, pentru că autoritatea publică a dispus măsuri de natură a aduce restrângeri drepturilor individuale pe considerente pur formale, care nu sunt dublate de considerente ce ţin de substanţa raporturilor sociale ocrotite prin ansamblul normelor de drept din Legea nr. 161/2003. În sinteză, prin Legea nr. 161/2003 a fost reglementată interdicţia de a exercita concomitent două funcţii publice, în vederea asigurării transparenţei funcţiilor publice şi în mediul de afaceri cu scopul prevenirii şi sancţionării corupţiei. Or, în speţă nu se regăseşte această situaţie, pentru că atât Legea nr. 1/2011, cât şi Legea nr. 215/2001, stabilesc în sarcina primarului/viceprimarului, ca autoritate executivă, competenţe în materia educaţiei.

În opinia recurentului, în aceste circumstanţe, participarea primarului/viceprimarului în consiliul de administraţie al şcolii este derivată din lege, şi corespunde cerinţelor legii privind prerogativele acestora în materia educaţiei naţionale.

Ca urmare a stării de fapt reţinute şi a interpretării prevederilor legale cu aplicabilitate în speţă, recurentul solicită să se constate că raportul Agenţiei Naţionale de Integritate este pur formal, că exercitarea calităţii de membru în consiliul de administraţie al şcolii nu a afectat imparţialitatea sau obiectivitatea, motiv pentru care nu se circumscrie scopului legii.

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

Soluţia instanţei de fond a fost criticată de către recurent pentru că ar fi fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, temeiul de drept invocat fiind art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente şi concludente, recurentul-reclamant reiterează sub o altă formă considerentele prezentate prin cererea de chemare în judecată, fără a dezvolta un raţionament juridic pentru care apreciază că sentinţa recurată este neîntemeiată.

Instanţa a fost învestită cu acţiunea reclamantului de anulare a Raportului de evaluare nr. x/23.11.2015, emis de către pârâta Agenţia Naţională de Integritate, raport prin care s-a constatat că în perioada 18.09.2012 - 09.09.2014 reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, deoarece a deţinut simultan atât funcţia de viceprimar al Comunei Apele Vii, jud. Dolj, cât şi funcţia de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale Apele Vii, jud. Dolj, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în excitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi a mediului de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Astfel, din actele şi lucrările dosarului rezultă că în perioada cuprinsă între 18.09.2012 - 09.09.2014 reclamantul a deţinut simultan atât funcţia de viceprimar al Comunei Apele Vii, jud. Dolj, cât şi funcţia de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale Apele Vii, jud. Dolj.

Drept urmare, în raportul de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate s-a reţinut starea de incompatibilitate a reclamantului care, în calitate de viceprimar, deţinea şi calitatea de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale Apele Vii, jud. Dolj.

Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului şi a menţinut raportul de evaluare întocmit de pârâtă.

În recursul declarat, recurentul-reclamant a invocat faptul că instanţa de fond a soluţionat speţa cu încălcarea următoarelor dispoziţii legale:

- art. 96 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 1/2011:

"în unităţile de învăţământ de stat consiliul de administraţie este organ de conducere şi este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel; b) în cazul în care consiliul de administraţie este format din 9 membri, dintre aceştia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanţi ai consiliului local şi 2 reprezentanţi ai părinţilor. Directorul şi directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administraţie din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învăţământ respectivă."

- art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea 161/2003, potrivit căruia funcţia de viceprimar este incompatibilă cu funcţia de membru al consiliului de administraţie de la instituţiile publice;

- art. 68 alin. (1) din Legea 215/2001:

"în exercitarea atribuţiilor sale primarul emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoştinţă publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz."

- art. 63 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 215/2001:

"în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. d), primarul ia măsuri pentru organizarea executării şi executarea în concret a activităţilor din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a) - d);"

- art. 36 alin. (6) lit. a) pct. 1 din Legea nr. 215/2001:

"în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. d), consiliul local/primarul asigură, potrivit competenţelor sale şi în condiţiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educaţia;"

Astfel, conform art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 (forma în vigoare în perioada supusă evaluării):

"Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu:

d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice altă funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice;"

În speţă, reclamantul a deţinut funcţia de viceprimar al Comunei Apele Vii, jud. Dolj, începând cu data de 27.06.2012 şi a fost desemnat ca membru al Consiliului de Administraţie al Şcolii Gimnaziale Apele Vii în anii şcolari 2012 - 2013 şi 2013 - 2014, prin adresele emise de Primăria Comunei Apele Vii cu nr. x/18.09.2012 şi nr. x/09.09.2013, semnate de primarul şi secretarul Comunei Apele Vii.

În baza acestor adrese, au fost emise de către Directorul Şcolii Gimnaziale Apele Vii Deciziile nr. 56/19.09.2012 şi nr. 35/17.09.2013, privind componenţa Consiliul de Administraţie al Şcolii Generale Apele Vii, potrivit cărora, în anii şcolari 2012-2013 şi 2013-2014, reclamantul a fost membru al Consiliul de Administraţie în calitate de reprezentant al primarului.

În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a acestor decizii, instanţa de fond a constatat în mod corect că au fost emise în temeiul prevederilor Legii nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 19 lit. d) din Ordinul nr. 4925/08.09.2005.

Verificând, în cadrul excepţiei de nelegalitate, dispoziţiile anterior menţionate, instanţa de fond a constatat că deciziile au fost emise cu respectarea prevederilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, în forma în vigoare la data emiterii acestora, constatând că în cuprinsul dispoziţiilor legale menţionate nu este impusă condiţia unei solicitări în prealabil de desemnare a unui reprezentant din partea primarului şi nici obligaţia desemnării acestuia printr-un anume act din partea primarului. În aceste condiţii, instanţa a constatat ca fiind suficientă indicarea, prin adresă emisă de primar, a persoanei care urmează a fi numită în calitate de reprezentant al primarului în cadrul consiliului de administraţie.

S-a reţinut în mod corect în considerentele sentinţei recurate că o astfel de procedură, ce implică din partea directorului şcolii obligaţia de a solicita primarului, în vederea constituirii noului consiliu de administraţie, desemnarea reprezentantului în scris, în termen de 10 zile de la data solicitării, a fost introdusă prin Ordinul nr. 4619/22.09.2014 pentru aprobarea Metodologiei cadru de organizare şi funcţionare a consiliului de administraţie din unităţile de învăţământ preuniversitar, nefiind în vigoare în perioada supusă verificării, situaţie care nu îşi găseşte aplicabilitate în speţă.

Instanţa de fond a constatat că prin Adresa nr. x/24.10.2012, emisă de directorul Şcolii Gimnaziale Apele Vii, i s-a solicitat Primăriei Apele Vii comunicarea numelui şi funcţia persoanei care să facă parte, în calitate de reprezentant al primarului, în consiliul de administraţie, iar lipsa unei dispoziţii a primarului, de desemnare a unei astfel de persoane, nu este de natură a afecta legalitatea Deciziilor nr. 56/19.09.2012 şi nr. 35/17.09.2013, emise de directorul şcolii, câtă vreme reclamantul, în calitate de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale Apele Vii, nu a contestat acest aspect, ci, dimpotrivă, a participat la 43 de şedinţe ale consiliului, semnând procesele-verbale, opinie însuşită şi de instanţa de control judiciar.

Astfel cum în mod corect s-a reţinut în considerentele sentinţei recurate, reclamantul nu a indicat în concret care anume dispoziţii legale au fost încălcate la emiterea deciziilor şi adreselor menţionate, limitându-se să expună aspecte de fapt şi de drept care pun în discuţie însăşi starea de incompatibilitate reţinută în sarcina sa, aspecte care nu se circumscriu apărărilor ce pot fi invocate în cadrul excepţiei de nelegalitate.

Pentru aceste considerente, în mod corect instanţa de fond a constatat ca fiind nefondată excepţia de nelegalitate invocată de reclamant, respingând-o în consecinţă.

În mod corect a apreciat instanţa de fond că, în perioada 18.09.2012 - 09.09.2014, calitatea reclamantului de reprezentant în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale Apele Vii s-a manifestat prin prezenţa acestuia în calitate de membru, semnând procesele-verbale ale celor 43 de şedinţe ale consiliului, în ordinea ce îi revenea pe lista membrilor consiliului, fără vreo altă menţiune.

Astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, întrucât legiuitorul nu condiţionează aplicarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 de numărul de şedinţe la care a participat în calitate de membru al consiliului de administraţie al şcolii, sau de obţinerea vreunei remuneraţii, simpla deţinere concomitentă a funcţiei de viceprimar şi a calităţii de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale Apele Vii, jud. Dolj, atrage starea de incompatibilitate reţinută în sarcina reclamantului prin raportul de evaluare contestat.

Înalta Curte are în vedere faptul că în perioada de referinţă, intenţia legiuitorului a fost clară, funcţia de primar/viceprimar fiind incompatibilă cu cea de membru în consiliul de administraţie al unei instituţii publice, aşa cum este Şcoala Gimnazială din Comuna Apele Vii, jud. Dolj, ceea ce înseamnă că în consiliul de administraţie al şcolii trebuia să fie membru un reprezentant al primarului/viceprimarului şi nu primarul/viceprimarul însuşi. Că este aşa rezultă şi din modificarea, ulterior perioadei de referinţă, a prevederilor art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011.

De asemenea, instituţia publică este instituţia cu personalitate juridică a administraţiei publice centrale, locale sau europene, care utilizează resurse financiare publice, Şcoala Gimnazială din Comuna Apele Vii, jud. Dolj făcând parte din categoria instituţiilor de învăţământ, după cum rezultă inclusiv din nomenclatorul acestora.

În consecinţă, starea de incompatibilitate atrasă de participarea recurentului-reclamant la şedinţele consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ din Comuna Apele Vii în perioada în care a exercitat funcţia de viceprimar al aceleiaşi comune nu poate fi înlăturată prin susţinerile formulate în apărare.

Este de subliniat aspectul potrivit căruia în consiliul de administraţie al şcolii putea fi desemnat orice consilier local, în afara viceprimarului, întrucât acesta nu putea deţine în mod legal ambele funcţii, scopul incompatibilităţii fiind asigurarea imparţialităţii, independenţei şi obiectivităţii în exercitarea funcţiei publice.

Instanţa de recurs apreciază că pentru reţinerea stării de incompatibilitate reglementate de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 este necesară şi suficientă deţinerea simultană a funcţiei de viceprimar şi a calităţii de membru în consiliul de administraţie al unei instituţii publice. Stabilirea expresă a incompatibilităţilor are ca fundament premisa că, fiind în serviciul public, persoana care deţine o funcţie de demnitate publică sau de autoritate publică trebuie să fie nu numai independentă, dar şi să se abţină de la exercitarea unor funcţii sau de la desfăşurarea unor activităţi care, prin natura lor, ar fi în contradicţie cu mandatul său reprezentativ sau care ar împiedica-o de la exercitarea acestuia, potrivit exigenţelor legale sau regulamentare. Un asemenea cumul ar fi în dauna funcţiilor îndeplinite, a imparţialităţii, obiectivităţii şi independenţei pe care exerciţiul lor corect îl presupune.

Într-adevăr, incompatibilitatea are ca scop prevenirea îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor unei funcţii/calităţi, ceea ce ar determina afectarea bunului mers al unei instituţii.

În consecinţă, nu se poate reţine că incompatibilitatea intervine numai în cazul exercitării efective a atribuţiilor aferente funcţiei care atrage starea de incompatibilitate. Legea nr. 161/2003 nu face referire la: exercitarea atribuţiilor celor două funcţii deţinute, obţinerea vreunui folos sau a vreunui venit ori la o altă condiţie care trebuie îndeplinită pentru a putea fi atrasă starea de incompatibilitate, astfel că este necesară şi suficientă deţinerea simultană a funcţiei de viceprimar şi a calităţii de membru în consiliul de administraţie al unei instituţii publice, pentru reţinerea incompatibilităţii în discuţie.

Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că, întrucât materialul probator existent la dosar relevă fără echivoc lipsa de diligenţă a reclamantului de a înlătura starea de incompatibilitate în care s-a aflat în perioada supusă analizei, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, astfel cum s-a reţinut şi prin raportul de evaluare.

Aşadar, recurentul s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile în care a exercitat simultan funcţia de viceprimar şi pe aceea de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale Apele Vii, nefiind îndeplinită de către acesta obligaţia prevăzută de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, respectiv de a demisiona din una dintre cele două funcţii în cele mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcţia care atrage starea de incompatibilitate.

Astfel, nu se poate considera că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/1993, aşa cum a susţinut recurentul.

Ca atare, instanţa de control judiciar apreciază că este legală soluţia pronunţată în sensul existenţei stării de incompatibilitate în privinţa recurentului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar şi susţinerile părţilor, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 358/2016 din 02 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2019.