Suspension of execution of EU fund financial correction notice contingent on parallel annulment action

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2017, reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Inspecţie Economico - Financiară - Serviciul de Inspecţie Fonduri Europene, cerere de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 5017/13.03.2017, prin care s-a aplicat o corecţie financiară în sarcina reclamantei în sumă totală de 445.563 de RON, reprezentând 25% din valoarea cheltuielilor autorizate în cadrul cererilor de rambursare nr. x şi nr. y (CR 6 şi CR 10) a Contractelor de furnizare echipamente nr. x/16.07.2015, nr. x/18.08.2015 şi x/21.09.2015, încheiate în cadrul proiectului GET-SPO de către AJOFM Arad, AJOFM Bihor şi AJOFM Braşov, distribuită după cum urmează:

- 299.832 RON, inclusă în CR 6, din care 224.874 RON, reprezentând 75% contribuţie publică UE (FSE) şi 74.958 RON, reprezentând 25%, contribuţie proprie;

- 145,731 RON, inclusă în CR 10, din care 109.298,25 RON, reprezentând 75% contribuţie publică UE (FSE) şi 36.432,75 RON, reprezentând 25%, contribuţie proprie.

Prin sentinţa civilă nr. 13 din 17 ianuarie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Inspecţie Economico - Financiară - Serviciul de Inspecţie Fonduri Europene, ca neîntemeiată şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat, recurenta-reclamantă arată că instanţa de fond a dat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile în materie, cu încălcarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, soluţia pronunţată încălcând flagrant dreptul reclamantei la un proces echitabil.

În acest sens, arată recurenta că instanţa a încălcat principiul contradictorialităţii şi al dreptului său la apărare, deoarece a luat în considerare întâmpinarea comunicată de pârâtă după închiderea dezbaterilor, fără ca înscrisul să fie comunicat reclamantei.

Consideră recurenta că menţiunea instanţei, conform căreia Ministerul Finanţelor Publice a depus întâmpinare, redarea conţinutului acesteia şi referirile făcute de instanţă, în motivarea sentinţei, cu privire la practica indicată de pârât, a încălcat flagrant prevederile art. 394 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "după încheierea dezbaterilor părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă".

În opinia recurentei, instanţa a încălcat art. 6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil, principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare în condiţiile în care în speţa de faţă aceasta avea obligaţia fie să nu ia în considerare întâmpinarea, ca fiind depusă după încheierea dezbaterilor, fie, dacă dorea sa o ia în considerare, să dispună redeschiderea dezbaterilor şi comunicarea acesteia reclamantei.

Apreciază recurenta că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., impunându-se admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, casarea sentinţei atacate, reţinerea cauzei spre rejudecare şi admiterea cererii de suspendare a cauzei până la soluţionarea pe fond a plângerii.

Arată recurenta că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a probat existenţa cazului bine justificat, aceasta analizând doar una dintre cauzele care au fost invocate în susţinerea îndeplinirii acestei condiţii.

Recurenta critică faptul că, în cazul de faţă, prima instanţă s-a rezumat numai la afirmaţia neîndeplinirii condiţiei cazului justificat, fără să analizeze toate motivele invocate de reclamantă. Astfel, singurul motiv care a fost analizat a fost cel privitor la competenţa materială a pârâtei, care însă a fost greşit interpretat, fiind evident că prima instanţă nu s-a aplecat deloc în soluţionarea speţei asupra criticilor care susţineau şi justificau admiterea cererii de suspendare, asupra argumentelor prezentate care ridicau o serioasă îndoială asupra legalităţii actului administrativ, condiţia "cazului justificat" fiind pe deplin realizată, în speţă.

În opinia recurentei, instanţa de fond a apreciat în mod nelegal că nu este îndeplinită în cauză condiţia pagubei iminente, din motivarea soluţiei reieşind că prima instanţă nu a analizat deloc argumentele prezentate în cererea de suspendare, aceasta limitându-se la a prezenta în motivare argumente generale, făcând trimitere la motivarea altor speţe similare.

Solicită recurenta să se dispună: admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, casarea sentinţei atacate, reţinerea cauzei spre soluţionare şi modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 5017/13.03.2017, până la soluţionarea definitivă pe fond a plângerii care face obiectul dosarului nr. x/2017, aflata pe rolul Curţii de Apel Timişoara.

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Recurenta a invocat în susţinerea recursului declarat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din Noul C. proc. civ.

1. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii")

Înalta Curte constată că susţinerile recurentei - reclamante subsumate acestui motiv de recurs sunt neîntemeiate, în raport de actele şi lucrările dosarului.

Din analiza sentinţei recurate, reiese faptul că instanţa de fond şi-a întemeiat şi motivat soluţia prin raportare, pe de o parte, la actele aflate la dosarul cauzei, respectiv înscrisurile care au stat la baza emiterii Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 5017/13.03.2017 şi, pe de altă parte, la cadrul normativ aplicabil cauzei, respectiv la dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare.

Considerentele reţinute de către instanţa de fond în justificarea soluţiei sale nu sunt de natură a încălca principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, nefiind de natură a constitui un motiv de nelegalitate în sensul reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, acest motiv de recurs invocat de reclamantă nu este fondat.

2. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de petentă în cererea formulată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de petentă în legătură cu cererea de chemare în judecată formulată în cauză, sentinţa pronunţată nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Contrar susţinerilor recurentei, sentinţa recurată cuprinde, în mod evident, motivele pe care se întemeiază, neexistând în cuprinsul acesteia motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

În consecinţă, Înalta Curte constată că nici acest motiv de recurs invocat de reclamantă nu este fondat.

3. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Soluţia instanţei de fond a fost criticată de către recurentă pentru că ar fi fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Instanţa de fond a fost sesizată cu acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Inspecţie Economico - Financiară - Serviciul de Inspecţie Fonduri Europene, prin care s-a solicitat suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 5017/13.03.2017, prin care s-a aplicat o corecţie financiară în sarcina reclamantei în sumă totală de 445.563 de RON, reprezentând 25% din valoarea cheltuielilor autorizate în cadrul cererilor de rambursare nr. x şi nr. 10 (CR 6 şi CR 10) a Contractelor de furnizare echipamente nr. x/16.07.2015, nr. x/18.08.2015 şi x/21.09.2015, încheiate în cadrul proiectului GET-SPO de către AJOFM Arad, AJOFM Bihor şi AJOFM Braşov, până la data pronunţării instanţei de fond asupra acţiunii în anulare.

Instanţa de fond a respins acţiunea, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile stipulate de legiuitor pentru suspendarea executării actului administrativ în discuţie, întrucât reclamanta nu a probat existenţa cazului bine justificat, aşa cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, în sensul unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar motivele invocate în acţiune nu relevă împrejurări care să permită instanţei să aprecieze asupra existenţei unei pagube pe care ar putea să o sufere reclamantul prin executarea acestui act.

În condiţiile în care circumstanţele litigiului dedus judecăţii au fost detaliat expuse în cuprinsul hotărârii ce formează obiectul recursului, reluarea acestora în cadrul prezentelor considerente ar avea caracter redundant, iar, în temeiul art. 499 din C. proc. civ., Înalta Curte va analiza motivele de casare invocate prin prisma criticilor formulate de recurentă în contextul factual prezentat în sentinţa atacată.

Pentru a ajunge la soluţia de admitere a recursului, instanţa de control judiciar a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este întemeiat şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o greşită interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Analizând criticile din recurs ce vizează soluţia pronunţată de Curtea de apel, Înalta Curte constată că acestea sunt întemeiate, întrucât din probele cauzei rezultă îndeplinirea condiţiilor legale pentru suspendarea actului administrativ, astfel încât instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.

Contrar opiniei exprimate de instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că în speţă sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ contestat.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliul Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, R 89/13.09.1989, pentru că prevede, în art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autorităţile publice în contextul puterii lor discreţionare.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecţie a drepturilor şi intereselor legitime ale subiectelor potenţial vătămate prin aplicarea actului, până la momentul la care instanţa competentă va evalua legalitatea acestuia.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ întemeiată pe art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanţa de fond trebuie să constate şi să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii cerute de dispoziţiile menţionate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepţională.

În recursul său, reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad a arătat, în esenţă, că aceste două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite şi că instanţa de fond a pronunţat hotărârea recurată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, ignorând argumentele aduse de reclamantă în susţinerea acţiunii sale.

Înalta Curte constată că din probele cauzei rezultă îndeplinirea condiţiilor legale pentru suspendarea actului administrativ.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Noţiunea de caz bine justificat este definită legal în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 şi reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Ca şi în cazul ordonanţei preşedinţiale, reglementată în procedura civilă de drept comun, în cadrul cererii de suspendare, instanţa învestită nu cercetează fondul dreptului, dar, pentru ca soluţia să nu fie arbitrară, se analizează acele elemente care creează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului.

În privinţa cerinţei cazului bine justificat, instanţa de fond a apreciat, în esenţă, că nu există niciun argument de fapt şi de drept care să susţină o aparenţă vădită de nelegalitate a actului.

După cum se constată, prima instanţă, soluţionând cererea de suspendare, a apreciat în mod greşit că în cauză nu este îndeplinită condiţia referitoare la "cazul bine justificat", motivat, în esenţă, de faptul că recurenta-reclamantă nu a reuşit să dovedească împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită.

În cauză, instanţa de control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării actului menţionat, constată că prin sentinţa civilă nr. 155 din 14.06.2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad şi s-a dispus anularea Deciziei 11/CA/31.05.2017 a Ministerului Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor privind soluţionarea contestaţiei administrative formulată de AJOFM Arad şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/13.03.2017, prin care se propune aplicarea unei corecţii financiare totale de 445.563 de RON reprezentând 25% din valoarea cheltuielilor autorizate în cadrul cererilor de rambursare nr. x şi nr. 10 (CR 6 şi CR 10) aferentă contractelor de furnizare echipamente încheiate în cadrul proiectului GET-SPO de AJOFM Arad, AJOFM Bihor şi AJOFM Braşov.

Astfel, soluţia pronunţată de instanţa învestită cu acţiunea în anularea actului administrativ conferă consistenţă concluziei că în cauză este îndeplinită condiţia cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, a măsurii provizorii a suspendării executării actului a cărui nelegalitate a fost constatată pe calea acţiunii în anulare.

În aceste circumstanţe, soluţia adoptată de instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare creează, cel puţin cu caracter provizoriu, premisa nelegalităţii actului a cărui suspendare s-a solicitat, fiind astfel răsturnată prezumţia de legalitate ataşată actelor administrative.

Înalta Curte precizează că, potrivit art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării dispusă în condiţiile art. 14 se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

Ca urmare, legalitatea actului administrativ este infirmată prin soluţia instanţei de fond şi consecinţa admiterii acţiunii este suspendarea, prin efectul art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, a acestui act administrativ, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În ceea ce priveşte condiţia referitoare la iminenţa pagubei, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a probat iminenţa producerii pagubei invocate.

"Paguba iminentă", cea de-a doua condiţie cerută de lege pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Cât priveşte criticile referitoare la îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, astfel cum aceasta este definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată, de asemenea, că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente, iar în cauză s-au administrat probe de natură să formeze convingerea instanţei în sensul iminenţei unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior, în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepţie al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituţii juridice.

Instanţa de fond a apreciat în mod greşit că cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu este îndeplinită în cauză.

În acest sens, Înalta Curte, în raport de materialul probator administrat în cauză, constată că punerea în executare a actului administrativ contestat, în condiţiile în care nelegalitatea acestuia este vădită şi uşor de constatat, s-ar constitui într-un prejudiciu care nu ar mai putea fi recuperat.

Drept urmare, Înalta Curte reţine că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ, astfel că susţinerile şi criticile recurentei sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., republicat, coroborate cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul şi, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, va casa hotărârea atacată şi, rejudecând, va admite acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad şi va dispune suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 5017/13.03.2017 până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017, având ca obiect acţiunea în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad împotriva sentinţei civile nr. 13 din 17 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând, admite cererea formulată de reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad.

Suspendă executarea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 5017/13.03.2017 până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2019.