Exclusion of substitute prosecutor service period from magistral recruitment eligibility due to failure of aptitude exam

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.06.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze Hotărârea nr. 318 din 30 martie 2017 a Plenului CSM şi Hotărârea nr. 6/24.03.2017 a Comisiei de Admitere a Concursului de Admitere în Magistratura din perioada 7 februarie 2017 - 22 mai 2017 şi obligarea CSM la plata daunelor morale în cuantum 5000 Euro echivalent în RON la data plăţii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 566 din 26 octombrie 2017, Curtea de Apel Craiova - Secşia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului A., având ca obiect anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 318/30.03.2017 şi a Hotărârii nr. 6/24.03.2017 a Comisiei de admitere a concursului de admitere în magistratură.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a desfăşurat activităţi juridice, având o vechime în funcţia de avocat şi de procuror stagiar de 5 ani şi 8 luni, din care 4 luni în funcţia de avocat şi 5 ani şi 4 luni în funcţia de procuror stagiar. La data de 01.05.2004, reclamantul a fost eliberat din funcţia de procuror stagiar prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 10I6/C/O8. O4.2O04 pentru nepromovarea examenului de capacitate.

Curtea a mai apreciat că nepromovarea examenului de capacitate de către reclamant, fapt ce a determinat eliberarea sa din funcţie, constituie un motiv imputabil acestuia, iar la calculul vechimii cerute de prevederile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 se iau în calcul doar acele perioade anterioare în care persoana a ocupai funcţia de judecător sau procuror, fără a fi eliberată din funcţie din motive imputabile.

De asemenea, faţă de sentinţa nr. 148/06.03.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016, sentinţă împotriva căreia s-a declarat recurs de către Consiliul Superior al Magistraturii, recurs nesoluţionat încă, Curtea a reţinut că, în speţă, nu există autoritate de lucru judecat provizorie. S-a avut în vedere faptul că prin hotărârea judecătorească anterior menţionată, instanţa nu a analizat pe fond actul contestat şi nu a realizat o interpretare a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 303/2004, respectiv dacă reclamantul poate participa la concursul de admitere în magistratură organizat în temeiul acestor dispoziţii legale, ci numai a reţinut prezumţia de lucru judecat raportat la sentinţa nr. 366/16.09.2005.

Prin sentinţa nr. 366/16.09.2005 a fost obligat pârâtul Baroul Dolj să-l înscrie pe reclamant în Tabloul avocaţilor definitivi, acesta fiind suspendat din această profesie pe perioada cât a activat ca procuror stagiar, în considerentele hotărârii nefiind făcută vreo referire la vechimea în specialitate a reclamantului necesară pentru a participa Ia concursul prevăzut de art. 33 din Legea nr. 303/2004.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 566 din 26 octombrie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ ţi Fiscal a declarat recursreclamantul A..

Criticile aduse de recurentul-rcclamant în susţinerea căii de atac se referă la faptul ca nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 21 alin. (11) din Legea nr. 303/2004 întrucât nu a fost niciodată auditor de justiţie, ci doar procuror, iar dispoziţiile art. 51 alin. (5) din Legea nr. 92/1992 nu prevedea decât o unică consecinţă a nepromovării examenului de capacitate, respectiv aceea a pierderii calităţii de judecător sau procuror stagiar şi nicidecum dobândirea sau pierderea vechimii în aceste funcţii, astfel cum se prevede în mod expres pentru auditori.

Se mai invocă faptul că nepromovarea examenului de capacitate de către recurentul-reclamant nu poate constitui un motiv imputabil care să-i înlăture vechimea specialitate/funcţie de procuror întrucât nu este legal să i se impute nepromovarea unui examen pe care multe dintre categoriile socio-profesionale prevăzute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, nu îl susţin, exemplificând cu ofiţerii de poliţie, grefierii ctc.

Se mai arată că interpretarea Consiliului Superior al Magistraturii şi a instanţei de judecată încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţia României întrucât nu există nici un argument logico-juridic în sensul că dacă o persoană ar fi ocupat funcţia de ofiţer sau grefier timp de 5 ani fără a susţine examenul de capacitate este mai bine pregătită, iar dacă aceeaşi persoană ar fi ocupat funcţia de procuror tot 5 ani şi nu ar fi promovat examenul de capacitate ar fi fost mai slab pregătit şi ar fi avut şi un motiv imputabil care să-i înlăture vechimea.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul reclamantului A. este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Prin Hotărârea nr. 318 din 30 martie 2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de recurentul-reclamanat A. împotriva Hotărârii nr. 6/24.03.2017, hotărâre prin care Comisia de admitere la concursul de admitere în magistratură organizat în perioada 7 februarie - 22 mai 2017 a respins cererea de înscriere formulată de A.. pentru neîndeplinirea condiţiei de vechime în funcţiile prevăzute de ari. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Recurentul s-a înscris la concursul de admitere în magistratură din perioada 7 februarie - 22 mai 2017 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj prin raportare la dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, din inscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că recurentul a desfăşurat activităţi juridice, având o vechime în funcţia de avocat şi procuror stagiar de 5 ani şi 8 luni, din care 4 luni în funcţia de avocat şi 5 ani şi 4 luni în funcţia de procuror stagiar.

La data de 01.05.2004, recurentul a fost eliberat din funcţia de procuror stagiar în temeiul dispoziţiilor art. 51 alin. (3) şi art. 63 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1016/C/08.04.2004 pentru nepromovarea examenului de capacitate.

Raportat la dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în mod corect s-a apreciat de către instanţa de fond că eliberarea din funcţia de procuror stagiar pentru nepromovarea examenului de capacitate constituie un motiv imputabil de încetare a activităţii de procuror stagiar a recurentului A..

Scopul examenului de capacitate îl constituie verificarea însuşirii, în perioada de stagiu, a cunoştinţelor şi aptitudinilor profesionale necesare exercitării funcţiei de judecător sau procuror. Or, nepromovarea examenului de capacitate prin neprezentare sau obţinerea unei note sub nota minimă legală este o împrejurare care poate fi asimilată necorespunderii profesionale din dreptul comun şi care este reglementată ca un caz de concediere pentru motive care ţin de persoana salariatului.

Astfel nepromovarea examenului de capacitate atrage pierderea calităţii de judecător sau procuror stagiar, caracterul de imputabilitate urmărit de legiuitor rezultând şi din prevederea expresă în actualul cadru normativ (art. 21 alin. (11) din Legea nr. 303/2004).

Pe cale de consecinţă, perioada în care recurentul a deţinut funcţia de procuror stagiar nu poate intra în calculul vechimii necesare pentru participarea la concursul de admitere în magistratură organizat în condiţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

În ceea ce priveşte critica în sensul că recurentului nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 21 alin. (11) din Legea nr. 303/2004, care se referă la auditorii de justiţie numiţi în funcţie de către Consiliul Superior al Magistraturii, întrucât acesta a exercitat doar funcţia de procuror, instanta de control judiciar apreciaza că aceasta nu poate fi reţinuta întrucât instanţa de fond nu a făcut nicio referire în cuprinsul hotărârii atacate la aceste dispoziţii legale, condiţiile de participare la concurs ale recurentului fiind analizate în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, aplicabile la data organizării concursului.

De asemenea, nici critica recurentului referitoare la aplicarea unui tratament discriminatoriu prin imputarea nepromovării examenului de capacitate faţă de alte categorii socio profesionale, cum ar fi ofiţerii de poliţie, grefierii etc, care nu au obligaţia susţinerii unui examen similar pentru numirea în funcţie, nu poate fi reţinută de către instanţa de recurs.

În cauză, conform dispoziţiilor Legii nr. 303/2004 (art. 25, art. 31) după încheierea perioadei de stagiu, judecătorii şi procurorii stagiari sunt obligaţi să se prezinte la examenul de capacitate, iar judecătorii şi procurorii care au promovat examenul de capacitate sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. De asemenea, lipsa nejustificată de la examenul de capacitate sau respingerea candidatului la două sesiuni atrage pierderea calităţii de judecător stagiar sau de procuror stagiar.

Este adevărat că obligativitatea susţinerii unui examen de capacitate pentru numirea în funcţie nu este prevăzută în cazul tuturor categoriilor profesionale prevăzute de art. 33 alin. (1) din aceeaşi lege, însă stabilirea de către legiuitor a unor cerinţe distincte de numire în funcţie pentru magistraţi şi pentru alte categorii socio profesionale este determinată de statutul diferit al acestor categorii, de atribuţiile specifice şi de natura activităţii efectiv desfăşurate de fiecare din aceste categorii profesionale.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 566 din 26 octombrie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ ţi Fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2020.