Revision for contradictory judgments: scope of res judicata regarding dependent public procurement acceptance documents

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin decizia nr. 1100 din data de 07.05.2018 pronunţată în dosarul x/2017, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

- a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.;

- a dispus anularea procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor 32818/26.07.2016 şi a Documentului constatator nr. x emis în data de 09.08.2016 respectiv nr. 55806 din 17.08.2016 (numărul sub care acesta a fost publicat în SEAP);

- a respins ca nefondate capetele de cerere având ca obiect să se constate nulitatea absolută a modificării contractului la Contractul de lucrări x/10.05.2013 - Nr. Acord Contractual x/10.05.2013 - "Modernizarea sistemelor de canalizare în Hârlău", respectiv a "scoaterii din scopul contractului " a lucrărilor privind Obiectul nr. 2 - Reabilitare colector vechi din Hârlău"; obligarea S.C. B. S.A. la continuarea executării Contractului în vederea realizării lucrărilor privind Obiectul 2 din Contract; să se anuleze Hotărârea Inginerului comunicată prin Adresa x/04.08.2016 cu privire la revendicările C9, CI0, C1l, C12, C13, C15, C16, C17, C18, C19, C20, C21, C22, C23. C24, C25, C26, C27, C38, C29, C30, C31, C32 şi C33 şi constatarea îndreptăţirii reclamantei de a beneficia de prelungirea Duratei de Execuţie a Contractului până la data de 30.06.2016;

- a respins, ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea adresei transmise la data de 05.12.2016 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de reclamanta S.C. A. S.A.;

- a admis în parte cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta S.C. C. Romania S.R.L. în favoarea S.C. B. S.A..

2. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia nr. 900 din data de 29 mai 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat recursul formulat de recurenta S.C. B. S.A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 13.11.2018 şi a sentinţei nr. 1719/CA/16.11.2018 a Tribunalului Iaşi, pe care o menţine.

Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:

În privinţa motivului de recurs referitor la modul de aplicare de către prima instanţă a regulilor de procedură privind modificarea cererii de chemare în judecată prevăzut de art. 204 C. proc. civ., critici circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa l-a respins ca nefondat.

Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că reclamanta nu şi-a modificat cererea de chemare în judecată în sensul art. 204 alin. (1) C. proc. civ., ca urmare a pronunţării deciziei nr. 1100/2018 a Curţii de Apel Iaşi, ci a formulat o cerere precizatoare prin care a detaliat, având în vedere noua situaţie juridică, un motiv de nulitate menţionat în cererea de chemare în judecată, subliniind legătura indisolubilă între procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor şi documentul constatator iniţial, pe de o parte, şi procesul-verbal de recepţie finală şi documentul constatator final, pe de altă parte.

Or, în aceste condiţii, nu poate fi reţinută nelegalitate hotărârii recurate pentru nerespectarea regulilor de procedură vizând modificarea cererii de chemare în judecată, criticile recurentei fiind nefondate.

Referitor la motivul de casare ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei lipsei de interes pronunţată prin încheierea de şedinţă din data de 13.11.2018 a Tribunalului Iaşi, instanţa de recurs subliniază că interesul practic şi material al reclamantei de a obţine anularea documentului constatator ce face obiectul judecăţii în cauză, a continuat să subziste şi după pronunţarea deciziei nr. 1100/2018 a Curţii de Apel Iaşi, câtă vreme acest act administrativ nu a fost anulat de către instanţă şi nici nu a fost revocat sau lipsit de efecte într-un alt mod legal.

Instanţa de recurs mai arată că cererea de anulare a actului administrativ prezintă interes pentru reclamantă, câtă vreme actul atacat, indiferent de motivele de nulitate invocate, a continuat să producă efecte vătămătoare pentru aceasta, ceea ce s-a întâmplat, chiar şi după pronunţarea deciziei nr. 1100/2018 a Curţii de Apel Iaşi, astfel că în mod corect a fost respinsă excepţia lipsei de interes prin încheierea din data de 13.11.2018.

În ceea ce priveşte motivul de recurs invocat de către S.C. B. S.A. şi subsumat prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Curtea l-a apreciat deopotrivă ca nefondat.

În cauză, recurenta a criticat sentinţa cu privire la motivarea primei instanţe referitoare la analiza motivelor de nulitate faţă de care a fost respinsă excepţia lipsei de interes.

Or, analizând în integralitate sentinţa Tribunalului Iaşi, instanţa de control judiciar a constatat că în cauză a fost îndeplinită cerinţa motivării prin prezentarea argumentelor decisive în soluţionarea pricinii, din care rezultă în mod neechivoc examinarea probelor administrate şi a dispoziţiilor legale care au determinat soluţia pronunţată, motivarea hotărârii recurate îndeplinind cerinţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind posibilă exercitarea controlului judiciar.

Totodată, instanţa de control judiciar a constatat motivul de casare subsumat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurent, ca nefondat reţinând că:

Prima instanţă a dispus anularea documentului constatator final nr. 34265/17.07.2017 întocmit ca urmare a derulării contractului de achiziţie publică de lucrări CL12 "Modernizarea sistemelor canalizare în Hârlău", între reclamanta S.C. A. S.A., în calitate de antreprenor, şi pârâta S.C. B. S.A., în calitate de autoritate contractantă, reţinând, pe de o parte, puterea de lucru judecat a deciziei nr. 1100/2018 a Curţii de Apel Iaşi, prin care au fost anulate procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x/26.07.2016 şi documentul constatator iniţial nr. 35250/09.08.2016, iar, pe de altă parte, caracterul subsecvent al documentului constatator final faţă de procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor şi de documentul constatator iniţial, aplicând principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis.

Este necontestat că toate cele trei acte contestate atât în dosarul nr. x/2017, cât şi în prezenta cauză sunt emise ca urmare şi în legătură cu executarea aceluiaşi contract de achiziţie publică încheiat de părţi.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că anularea unui act administrativ final emis într-o procedură privind executarea unuia şi aceluiaşi contract, în cadrul căreia au fost anulate alte acte administrative anterioare cu care se află în strânsă legătură, reprezintă o măsură coerentă de restabilire a legalităţii, asigurându-se astfel securitatea şi stabilitatea juridică, aspecte ce sunt în mai mare măsură în concordanţă cu interesului public, decât situaţia confuză creată prin anularea doar a actelor iniţiale prin decizia nr. 1100/2018 a Curţii de Apel Iaşi, ale cărei efecte concrete ar fi puse sub semnul întrebării.

3. Cererea de revizuire formulată

La data de 01.07.2019, S.C. B. S.A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 900 din data de 29 mai 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii extraordinare de atac, revizuenta a susţinut că, în speţă, sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a căii extraordinare de atac, întrucât există două hotărâri potrivnice (decizia nr. 1100 din data de 07.05.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi decizia nr. 900 din data de 29 mai 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, ambele ale Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal), există identitate de părţi, obiect şi cauză, iar în cel de al doilea proces instanţa s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Astfel, prin hotărârea nr. 900 din data de 29 mai 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018 având ca obiect anularea actului constatator final, s-a nesocotit efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, respectiv dezlegarea dată prin hotărârea nr. 1100/2018, potrivit căreia legalitatea actului constatator iniţial se verifică prin prisma legalităţii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, ceea ce leagă instanţa ulterioară în aprecierea legalităţii actului constatator final de verificarea legalităţii procesului-verbal de recepţie finală şi nicidecum de verificarea legalităţii altor acte.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata S.C. A. S.A. a invocat excepţia tardivităţii motivelor expuse de revizuentă în cuprinsul cererii depuse la data de 23.08.2019 şi excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

În conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, analizând, cu prioritate, excepţiile inadmisibilităţii cererii de revizuire şi tardivităţii completării motivelor de revizuire invocate de intimata S.C. A. S.A., Înalta Curte apreciază că excepţiile sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Argumentele intimatei S.C. A. S.A. subsumate excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire nu pot fi analizate ca o excepţie de sine stătătoare, ele urmând a fi avute în vedere la analiza condiţiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire din perspectiva dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.".

Totodată, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 511 alin. (4) C. proc. civ., "revizuirea se motivează prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau înlăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancţiunea nulităţii. În ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul înăuntrul căruia se poate motiva cererea de revizuire în ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice (...) este de o lună şi curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În acest context, reţinând că cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost formulată şi motivată în termenul legal prevăzut de dispoziţiile anterior citate, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, excepţia tardivităţii şi faţă de aspectul că prin cererea depusă la data de 23.08.2019, revizuenta nu a invocat motive noi de revizuire, distincte de cele menţionate în cererea introductivă, ci a evocat argumente juridice în sprijinul criticilor deja formulate.

Pe fondul cauzei, examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezenta cerere este nefondată.

Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:/…/există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, se prevede condiţia ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În C. proc. civ. de la 1865, condiţia nu era formulată expres, ci doar descrisă prin trimitere la tripla identitate - de obiect, de părţi şi de cauză - care trebuia să existe în cele două procese finalizate cu hotărâri potrivnice. Doctrinar şi jurisprudenţial, textul din vechea reglementare a fost interpretat în sensul că revizuirea era menită să sancţioneze tocmai încălcarea autorităţii de lucru judecat şi că hotărârea care urma a fi revizuită în această situaţie nu putea fi decât ultima hotărâre.

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., deşi nu mai prevăd condiţia triplei identităţi de elemente, consacră vechea jurisprudenţă, în sensul că este reglementată expres necesitatea ca prin cea de-a doua hotărâre să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin urmare, se reţine că şi sub imperiul acestor prevederi legale, hotărârile potrivnice trebuie să întrunească cerinţa triplei identităţi de cauză, de obiect şi de părţi, cu menţiunea că hotărârile respective trebuie să fie pronunţate în dosare separate.

Procedând, în speţă, la examinarea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se constată că în cele două cauze care au făcut obiectul dosarelor nr. x/2017 şi nr. y/2018 atât revizuenta, cât şi intimatele, au avut calitatea de părţi în proces, cu precizarea că revizuenta a deţinut calitatea de pârâtă în ambele litigii.

Cum potrivit dispoziţiilor art. 435 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora, iar conform art. 55, părţi în proces sunt reclamantul şi pârâtul, precum şi, în condiţiile legii, terţele persoane care intervin voluntar sau forţat în proces, se constată că hotărârile mai sus menţionate, au fost pronunţate între aceleaşi părţi.

Totodată, în raport de chestiunile litigioase deduse judecăţii în cele două pricini, Înalta Curte apreciază că este nu îndeplinită condiţia identităţii de obiect şi de cauză, această concluzie întemeindu-se pe împrejurarea că în ambele litigii, reclamanta deşi a formulat pretenţii în legătură cu Contractul de achiziţie publică de lucrări x/10.05.2013 "Modernizarea sistemelor canalizare în Hârlău", - Nr. Acord Contractual x/10.05.2013 - "Modernizarea sistemelor de canalizare în Hârlău":

1. - în cadrul dosarului nr. x/2017, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus anulare anularea procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor 32818/26.07.2016 şi a documentului constatator iniţial nr. x emis în data de 09.08.2016, respectiv a documentului constatator 55806 din 17.08.2016 (numărul sub care acesta a fost publicat în SEAP), astfel cum a fost solicitat de către reclamantă prin cererea introductivă,

2. - iar în cadrul dosarului nr. x/2018, deşi viza executarea aceluiaşi contract de achiziţie publică încheiat între părţi, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus anulare procesului-verbal de recepţie finală nr. x din data de 13.07.2017 şi documentul constatator final nr. 34265 din data de 17.07.2017 referitor la îndeplinirea obligaţiilor contractuale, acest din urmă înscris reluând în totalitate menţiunile din documentul constatator iniţial nr. 35350/09.08.2016.

Astfel, s-a dispus anularea documentul constatator final nr. 34265 emis la data de 17.07.2017, ca efect al autorităţii de lucru judecat al deciziei nr. 1100/2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 07.05.2018, în dosarul nr. x/2017.

Alături de argumentele prezentate anterior, se constată că în actuala reglementare, autoritatea de lucru judecat este consacrată prin dispoziţiile art. 430 din C. proc. civ., alin. (2) al acestui articol statuând că autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

În contextul evidenţiat, la examinarea motivului de revizuire care sancţionează încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, urmează a se avea în vedere şi prevederile legale care dau conţinut autorităţii de lucru judecat.

Astfel, dispoziţiile art. 431 din C. proc. civ., reglementează efectele lucrului judecat, referindu-se în alin. (1) la efectul negativ al lucrului judecat, iar în alin. (2) la efectul pozitiv al lucrului judecat.

Constatând că instituţia autorităţii de lucru judecat protejează nu numai efectul negativ (imposibilitatea reluării aceleiaşi judecăţi, pentru a se statua în sens contrar), ci şi efectul pozitiv al lucrului judecat (un aspect litigios, odată tranşat jurisdicţional, nu poate fi contrazis de o judecată ulterioară), se reţine că motivul invocat pe calea prezentei cereri de revizuire, respectiv contrarietatea considerentelor ce sprijină cele două hotărâri, este valorificabil pe calea revizuirii promovate, dar are un caracter nefondat.

Înalta Curte apreciază că pentru a fi incident acest motiv de revizuire, este necesar ca anumite considerente care dezleagă una şi aceeaşi chestiune litigioasă să intre în contradicţie, cu precizarea că prin contrarietate nu trebuie să se înţeleagă orice diferenţă de argumentare, ci doar că aceeaşi problemă litigioasă a primit în cele două cauze rezolvări opuse.

În speţă, prin decizia civilă nr. 1100 din 7 mai 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, în motivarea soluţiei de admitere în parte a acţiunii promovate de reclamanata S.C. A. S.A. şi de anulare anulare a procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor 32818/26.07.2016 şi a documentului constatator nr. x emis în data de 09.08.2016, respectiv nr. 55806 din 17.08.2016 (numărul sub care acesta a fost publicat în SEAP), s-au reţinut următoarele: "procesul-verbal de recepţie la finalizarea lucrărilor nr. x/26.07.2016 este lovit de nulitate absolută în temeiul dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora adoptat prin H.G. nr. 273/1994 întrucât, . . . . . . . . . .prezenţa reprezentanţilor Inspectoratului de Stat în Construcţii - LS.C. în calitate de membri ai comisiilor de recepţie este obligatorie". "În cauză acest proces-verbal de recepţie a fost întocmit în absenţa unui reprezentant al Inspectoratului de Stat în Construcţii, deşi formularul utilizat conţinea menţiunea privind faptul că unul din membrii comisiei trebuie să fie un inspector de la Inspectoratului de Stat în Construcţii, rubrică rămasa necompletată.".

Curtea de Apel Iaşi a constatat că "Nerespectarea acestei norme atrage nulitatea absolută a procesului-verbal întocmit, fiind vorba de o normă de ordine publică şi În absenţa recepţiei în condiţii de legalitate, nu se poate emite documentul constatator valabil.".

Prin decizia civilă nr. 900 din 29 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, hotărâre ce se solicită a fi revizuită, s-a reţinut că, "prima instanţă a dispus anularea documentului constatator final nr. 34265/17.07.2017 întocmit ca urmare a derulării contractului de achiziţie publică de lucrări CL12 "Modernizarea sistemelor canalizare în Hârlău", între reclamanta S.C. A. S.A., în calitate de antreprenor, şi pârâta S.C. B. S.A., în calitate de autoritate contractantă, reţinând, pe de o parte, puterea de lucru judecat a deciziei nr. 1100/2018 a Curţii de Apel Iaşi, prin care au fost anulate procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x/26.07.2016 şi documentul constatator iniţial nr. 35250/09.08.2016, iar, pe de altă parte, caracterul subsecvent al documentului constatator final faţă de procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor şi de documentul constatator iniţial, aplicând principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis.".

Totodată, aşa cum a subliniat corect şi prima instanţă, Curtea de Apel Iaşi învederează că "între procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor şi actul constatator iniţial, pe de o parte, şi procesul-verbal final şi documentul constatator final există o legătură indispensabilă, întrucât sunt acte emise ca urmare şi în legătură cu executarea aceluiaşi contract de achiziţie publică.". "Or, potrivit art. 3 din H.G. nr. 273/1994 recepţia lucrărilor de construcţii se realizează, obligatoriu, în două etape: recepţia la terminarea lucrărilor şi recepţia finală la expirarea perioadei de garanţie.

Pe baza acestor elemente, s-a reţinut că este corectă concluzia instanţei de fond, potrivit căreia trebuie să existe o legătură indispensabilă, pe de o parte, între procesul-verbal întocmit pentru fiecare etapă de recepţie a lucrărilor (la terminarea lucrărilor, respectiv la expirarea perioadei de garanţie) şi, pe de altă parte, documentul constatator corespunzător (iniţial, respectiv final), aşa cum rezultă din art. 971 din H.G. nr. 925/2006.

Pe de altă parte, având în vedere strânsa conexiune ce există între actele constatatoare emise în procedura de finalizare a executării contractului de achiziţie publică, în lipsa unui act constatator iniţial valabil încheiat nu poate exista şi produce efecte un act constatator final, câtă vreme acesta este suplimentar şi vine în completarea actului constatator emis după recepţia la terminarea lucrărilor.".

Examinând cele două hotărâri considerate a fi potrivnice de către revizuentă, Înalta Curte constată că nu există contrarietate între considerentele redate anterior, în privinţa chestiunii litigioase vizând anularea documentelor documentele întocmite de părţi privind executarea contractului de achiziţie publică.

Aspectul litigios în discuţie nu a primit o rezolvare diferită în cauza soluţionată definitiv prin decizia civilă nr. 900 din 29.05.2019, reţinându-se împrejurarea că actul constatator final final nr. 34265/17.07.2017 se află în strânsă legătură şi este subsecvent procesului-verbal de recepţie la terminare a lucrărilor 32818/26.07.2016 şi actului constatator initial documentului constatator iniţial nr. 35250 emis în data de 09.08.2016, respectiv a documentului constatator 55806 din 17.08.2016 (numărul sub care acesta a fost publicat în SEAP). Această cauză nu contravine considerentelor deciziei nr. 1100/2018 a Curţii de Apel Iaşi, aşa cum afirmă revizuenta, nu încalcă autoritatea de lucru judecat a acestei decizii, ci motivarea primei instanţe vine într-o completare consecventă a raţionamentului expus în această hotărâre.

Rezultă astfel că, în raport de cele statuate cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 1100 din 07.05.2018, cea de-a doua hotărâre supusă revizuirii nu cuprinde considerente contradictorii în privinţa chestiunii litigioase, nefiind deduse judecăţii aspecte care să impună anularea acestei din urmă hotărâri, pentru motivul că ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare.

Mai mult, se reţine că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este acela al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea lui, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

În asemenea situaţii, executarea hotărârilor pronunţate este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se va prevala de hotărârea care îi este favorabilă, iar soluţia ce se impune este revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Or, în speţă, aşa cum s-a reţinut anterior, considerentele celor două hotărâri judecătoreşti nu sunt contrare în privinţa aspectului litigios în discuţie şi ca atare, nu există impedimente pentru punerea în executare a acestor hotărâri.

Pentru argumentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

Faţă de cele arătate, de soluţia ce se va adopta şi de faptul că intimata a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.131,42 RON, pe care însă nu le-a dovedit cu acte, Înalta Curte va respinge cererea privind plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi excepţia tardivităţii completării motivelor de revizuire, invocate de intimata S.C. A. S.A..

Respinge cererea de revizuire declarată de revizuenta S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 900 din data de 29 mai 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge cererea privind plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs, 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2020.