Negative Jurisdictional Conflict Resolved: Bucharest Tribunal to Hear Municipality's Tax-Transfer Claim; Appeal Court's Declination Prevails
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Bucharest Tribunal, Second Administrative and Fiscal Litigation Section, where it must be heard at first instance; the Court of Appeal's declination in favor of the tribunal prevails. The underlying dispute is an administrative action by the Bucharest Municipality against local public authorities (a local council, a territorial subdivision, and its local taxes directorate) seeking, as the main claim, an order compelling the local council to adopt a decision approving the transfer of unused special tourism-promotion tax revenues (totaling approximately 8.35 million RON for 2016–2017) from the sector's local budget to the municipality's budget, with an ancillary claim for payment of those sums. The decisive legal basis is Article 10(1) of Administrative Litigation Law No. 554/2004, interpreted as setting two alternative competence criteria—the rank of the issuing authority and the value of the tax claim; because the principal claim is an unevaluable obligation to issue an administrative act by local authorities, the authority-rank criterion governs, placing jurisdiction with the tribunal, not the criterion of value triggered only when the tax claim itself is the primary object.
Legislator headnote
AI generatedart. 96 pct. 1 C. proc. civ, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2001, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 123 C. proc. civ, art. 135 din C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ; Negative Jurisdictional Conflict Resolved: Bucharest Tribunal to Hear Municipality's Tax-Transfer Claim; Appeal Court's Declination Prevails: The underlying dispute is an administrative action by the Bucharest Municipality against local public authorities (a local council, a territorial subdivision, and its local taxes directorate) seeking, as the main claim, an order compelling the local council to adopt a decision approving the transfer of unused special tourism-promotion tax revenues (totaling approximately 8.35 million RON for 2016–2017) from the sector's local budget to the municipality's budget, with an ancillary claim for payment of those sums. The decisive legal basis is Article 10(1) of Administrative Litigation Law No. 554/2004, interpreted as setting two alternative competence criteria—the rank of the issuing authority and the value of the tax claim; because the principal claim is an unevaluable obligation to issue an administrative act by local authorities, the authority-rank criterion governs, placing jurisdiction with the tribunal, not the criterion of value triggered only when the tax claim itself is the primary object.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the High Court to resolve the negative conflict of jurisdiction and establish the competent court.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.
Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, din data de 28.11.2019 reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primar General, în contradictoriu cu pârâţii Subdiviziunea Administrativ Teritorială Sector 1 a Municipiului Bucureşti, Direcţia Taxe şi Impozite Locale Sector 1 a Municipiului Bucureşti şi Consiliul Local Sector 1 al Municipiului Bucureşti, a solicitat obligarea Consiliului Local Sector 1 să emită o hotărâre prin care să aprobe virarea sumelor încasate la bugetul local al subdiviziunii administrative teritoriale Sector 1 şi neutilizate reprezentând taxă specială pentru promovarea turistică a Municipiului Bucureşti în bugetul local al Municipiului Bucureşti; obligarea pârâtelor Subdiviziunea administrativ-teritorială Sector 1 al Municipiului Bucureşti prin Primar şi a Direcţia Taxe şi Impozite Locale Sector 1 să vireze sumele încasate şi neutilizate reprezentând taxă specială pentru promovarea turistică a Municipiului Bucureşti în bugetul local al Municipiului Bucureşti, pentru perioada 01.01.2016- 21.12.2016 suma de 3.585.007,68 RON, iar pentru perioada 01.01.2017-31.12.2017-4.760.475,25 RON.
Prin sentinţa civilă nr. 2350/30.06.2020 Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Bucureşti, prin primar general, în contradictoriu cu pârâţii Subdiviziunea Administrativ Teritorială Sector 1 a Municipiului Bucureşti, Direcţia Taxe şi Impozite Locale Sector 1 a Municipiului Bucureşti şi Consiliul Local Sector 1 al Municipiului Bucureşti.
În motivarea soluţiei sale, Tribunalul Bucureşti a reţinut că reclamantul Municipiul Bucureşti a învestit instanţa de contencios administrativ cu solicitarea de obligare a Consiliului Local Sector 1 să emită o hotărâre prin care să aprobe virarea sumelor încasate la bugetul local al Sectorul 1 şi neutilizate, reprezentând taxa specială pentru promovarea turistică a Municipiului Bucureşti, în bugetul local al Municipiului Bucureşti, precum şi obligarea pârâţilor Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti şi Direcţia Taxe şi Impozite Locale Sector 1 să vireze sumele încasate şi neutilizate reprezentând această taxă specială în bugetul local al Municipiului Bucureşti, sumele pretinse pentru perioada 01.01.2016 - 21.12.2016 fiind în cuantum de 3.585.007,68 RON, iar pentru perioada 01.01.2017 - 31.12.2017 în cuantum de 4.760.475,25 RON.
Conform art. 96 pct. 1 C. proc. civ., curtea de apel judecată în primă instanţă cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Prin acest text de lege sunt instituite două criterii pentru stabilirea competenţei materiale în judecarea în fond a cauzelor de contencios administrativ: criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice şi criterul valoric.
În speţă, suntem în prezenţa unui litigiu financiar prin care se urmăreşte transferul/virarea unei sume reprezentând taxa specială pentru promovarea turistică a Municipiului Bucureşti, în cuantum de 8.345.482,93 RON, din bugetul local al Sectorului 1 în bugetul local al Municipiului Bucureşti, prin urmare se aplică criteriul valoric.
Faţă de aceste considerente, reţinând că litigiul priveşte o taxă specială a cărei valoare depăşeşte suma de 3.000.000 RON, tribunalul a apreciat că în speţă competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine curţii de apel în primă instanţă şi nu tribunalului, în conformitate cu dispoziţiile art. 96 pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2001.
2. A doua instanţă învestită.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.09.2020.
Prin sentinţa civilă nr. 1331 din data 04.12.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primar General, în contradictoriu cu pârâţii Subdiviziunea Administrativ Teritorială Sector 1 a Municipiului Bucureşti, Direcţia Taxe şi Impozite Locale Sector 1 a Municipiului Bucureşti şi Consiliul Local Sector 1 al Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel a reţinut că, în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1).
Reclamantul a formulat un capăt principal de cerere al acţiunii sale circumscris obligării pârâţilor la emiterea unei hotărâri de consiliu local. Această obligaţie incumbă autorităţii solicitate, respectiv Consiliul Local Sector 1, autoritate publică locală. Faptul că pe capătul de cerere accesoriu se solicită virarea unor sume de bani nu determină aplicarea cu prevalenţă a criteriului valoric.
Potrivit art. 123 C. proc. civ. "(1) Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi atunci când competenţa de soluţionare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secţii specializate sau a unui complet specializat. (3) Când instanţa este exclusiv competentă pentru una din părţi, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părţile."
Textul legal instituie o prorogare legală de competenţă în ce priveşte cererile aflate într-un raport de interdependenţă cu cererea principală, respectiv, cererile accesorii, adiţionale sau incidentale, raţiunea fiind aceea a judecării cu celeritate şi acurateţe juridică, a unei cereri decurgând din pretenţia principală şi aflată în strânsă legătură cu aceasta. În cauză, solicitarea de virare a contravalorii sumelor corespunzătoare taxelor de promovare turistică se află într-o relaţie de accesorialitate cu soluţionarea cererii principale privind obligarea Consiliului Local Sector 1 să emită o hotărâre prin care să aprobe virarea sumelor încasate la bugetul local al Sectorul 1 şi neutilizate în bugetul local al Municipiului Bucureşti.
Curtea a apreciat că acţiunea în contencios administrativ prin care se solicită obligarea unei autorităţi publice locale la emiterea unui act administrativ, act ce intră în sfera atribuţiilor sale prin lege, este de competenţa tribunalului în primă instanţă, capătul principal de cerere fiind cel ce determină fixarea competenţei materiale.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.
Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primar General, în contradictoriu cu pârâţii Subdiviziunea Administrativ Teritorială Sector 1 a Municipiului Bucureşti, Direcţia Taxe şi Impozite Locale Sector 1 a Municipiului Bucureşti şi Consiliul Local Sector 1 al Municipiului Bucureşti, a solicitat obligarea Consiliului Local Sector 1 să emită o hotărâre prin care să aprobe virarea sumelor încasate la bugetul local al subdiviziunii administrative teritoriale Sector 1 şi neutilizate reprezentând taxă specială pentru promovarea turistică a Municipiului Bucureşti în bugetul local al Municipiului Bucureşti; obligarea pârâtelor Subdiviziunea administrativ-teritorială Sector 1 al Municipiului Bucureşti prin Primar şi a Direcţia Taxe şi Impozite Locale Sector 1 să vireze sumele încasate şi neutilizate reprezentând taxă specială pentru promovarea turistică a Municipiului Bucureşti în bugetul local al Municipiului Bucureşti, pentru perioada 01.01.2016- 21.12.2016 suma de 3.585.007,68 RON, iar pentru perioada 01.01.2017-31.12.2017-4.760.475,25 RON.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004:
"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
În ceea ce priveşte determinarea instanţei competente material să soluţioneze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, şi în jurisprudenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în mod constant şi unitar, s-a reţinut că dispoziţiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează:
- criteriul rangului autorităţii emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competenţa materială este stabilită în favoarea curţii de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală;
- criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa este stabilită în funcţie de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorităţii emitente.
Pentru identificarea instanţei competente după materie este esenţial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.
Înalta Curte constată că, în litigiul de faţă, reclamantul a formulat un capăt principal de cerere al acţiunii sale circumscris obligării pârâţilor la emiterea unei hotărâri de consiliu local, precum şi un capăt de cerere accesoriu prin care se solicită virarea unor sume de bani.
Aşadar, primul capăt al cererii deduse judecăţii reprezintă o obligaţie de a face, neevaluabilă în bani, aspect în raport de care, Înalta Curte constată că pentru determinarea competenţei materiale în prezenta cauză este aplicabil criteriul rangului autorităţii publice pârâte.
Cum în cauză pârâţii sunt autorităţi publice locale, în mod corect a reţinut Curtea de Apel Bucureşti că acţiunea în contencios administrativ prin care se solicită obligarea unei autorităţi publice locale la emiterea unui act administrativ, act ce intră în sfera atribuţiilor sale prin lege, este de competenţa tribunalului în primă instanţă, capătul principal de cerere fiind cel ce determină fixarea competenţei materiale.
Prin urmare, Înalta Curte consată că potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competenţa materială revine tribunalului, fiind determinată de poziţionarea în sistemul autorităţilor publice a pârâţilor Subdiviziunea Administrativ Teritorială Sector 1 a Municipiului Bucureşti, Direcţia Taxe şi Impozite Locale Sector 1 a Municipiului Bucureşti şi Consiliul Local Sector 1 al Municipiului Bucureşti, autorităţi publice locale.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate.
Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primar General în contradictoriu cu pârâţii Subdiviziunea Administrativ Teritorială Sector 1 a Municipiului Bucureşti, Direcţia Taxe şi Impozite Locale Sector 1 a Municipiului Bucureşti şi Consiliul Local Sector 1 al Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 martie 2021.