Police salary recalculation dispute; conflict of jurisdiction resolved via proration of competence due to untimely territorial exception
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the County Court of Ialomița, Section for Civil Litigation, ordering the transmission of the case to that court for adjudication. The dispute arose from a labor lawsuit filed by a police union on behalf of a member against the county police inspectorate and the general police inspectorate, seeking the recalculation and payment of back wages and future salary adjustments based on statutory sectoral reference value increases. The conflict was generated when the Ialomița Court declined territorial jurisdiction to the Gorj Court based on the plaintiff’s domicile, while the Gorj Court subsequently declined material jurisdiction back to Ialomița, arguing that the initial court’s failure to raise a territorial incompetence exception within the statutory deadline constituted a consolidation of competence. Relying on Article 131 of the Code of Civil Procedure and the precedent established in Decision No. 31/2019, the High Court held that the failure to invoke the territorial incompetence exception by the first hearing resulted in a prorogation of competence to the initially seized court, thereby preventing the receiving court from transferring the case back based on that specific procedural ground.
Legislator headnote
AI generatedart. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, art. 131 C. proc. civ, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 131 din C. proc. civ, art. 135 din C. proc. civ, art. 131 alin. (1) din C. proc. civ; Police salary recalculation dispute; conflict of jurisdiction resolved via proration of competence due to untimely territorial exception: The dispute arose from a labor lawsuit filed by a police union on behalf of a member against the county police inspectorate and the general police inspectorate, seeking the recalculation and payment of back wages and future salary adjustments based on statutory sectoral reference value increases. The conflict was generated when the Ialomița Court declined territorial jurisdiction to the Gorj Court based on the plaintiff’s domicile, while the Gorj Court subsequently declined material jurisdiction back to Ialomița, arguing that the initial court’s failure to raise a territorial incompetence exception within the statutory deadline constituted a consolidation of competence. Relying on Article 131 of the Code of Civil Procedure and the precedent established in Decision No. 31/2019, the High Court held that the failure to invoke the territorial incompetence exception by the first hearing resulted in a prorogation of competence to the initially seized court, thereby preventing the receiving court from transferring the case back based on that specific procedural ground.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provision cited as the legal basis for the court's authority to resolve the negative conflict of competence and determine which tribunal has jurisdiction to hear the case.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Ialomiţa la data de 10.02.2020 sub dosar nr. x/2020 SINDICATUL POLIŢIŞTILOR DIN ROMÂNIA "A." -FILIALA IALOMIŢA, în numele şi pentru membrii de sindicat, individualizaţi în tabelul depus la dosar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI IALOMIŢA, cu sediul în Slobozia, str. x 9-11, jud. Ialomiţa şi INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE, cu sediul în Bucureşti, Str. x, sector 5: obligarea pârâtului IPJ IALOMIŢA să recalculeze drepturile salariale ale reclamanţilor, B., C., D., E., F., G., H.;
I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH.; II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., prin raportare la o valoare sectorială de referinţă: majorată cu 10% de la 1 decembrie 2015, în baza Legii nr. 293/2015; majorată cu 10% de la 1 octombrie 2017, în baza art. II alin. (5) din Legea nr. 152/2017; majorată cu 25% de la 1 ianuarie 2018, în baza art. 38 alin (3) lit.
a) din Legea nr. 153/2017, să achite diferenţele între drepturile salariale efectiv plătite şi drepturile salariale ce vor rezulta prin recalculare, pentru ultimii trei ani până la data prezentei, actualizate în raport cu rata inflaţiei, la care si se adauge Şi dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective Şi să achite si pentru viitor. drepturile salariale ale reclamanţilor astfel cum au fost recalculate, până la schimbarea condiţiilor legale de acordare; obligarea pârâtului IGPR să recalculeze drepturile salariale ale reclamanţilor, PPP., QQQ., RRR., SSS., prin raportare la o valoare sectorială de referinţă: majorată cu 10% de la 1 decembrie 2015, în baza Legii nr. 293/2015; majorată cu 10% de la 1 octombrie 2017, în baza art. II alin. (5) din Legea nr. 152/2017; majorată cu 25% de la 1 ianuarie 2018, în baza art. 38 alin. (3) lit.
a) din Legea nr. 153/2017, să achite diferenţele între drepturile salariale efectiv plătite şi drepturile salariale ce vor rezulta prin recalculare, pentru ultimii trei ani până la data prezentei, actualizate în raport cu rata inflaţiei, la care si se adauge Şi dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plătii efective şi să achite si pentru viitor, drepturile salariale ale reclamanţilor astfel cum au fost recalculate, până la schimbarea condiţiilor legale de acordare.
Prin cererea modificatoare, urmare întâmpinării pârâtului IGPR, reclamantul a precizat că reclamantul SSS. are raporturi de serviciu cu IPJ Ialomiţa, motiv pentru care solicită obligarea pârâtului IPJ Ialomiţa la recalcularea drepturilor salariale şi achitarea acestora, inclusiv, către reclamantul SSS. iar reclamanţii F. si Q. au raporturi de serviciu cu IGPR şi, pe cale de consecinţă, solicită obligarea pârâtului IGPR la recalcularea drepturilor salariale şi achitarea acestora, inclusiv, către reclamanţii F. si Q. .
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 875 F pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a dispus în baza art. 131 C. proc. civ. rap. la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, declinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de reclamantul Sindicatul Poliţiştilor Din România "A." - Filiala Ialomiţa, în numele şi pentru membrul său SSS., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul De Politie Al Judetului Ialomita, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ si fiscal .
Tribunalul a reţinut că reclamantul SSS., membru de sindicat, nu are domiciliul pe raza judeţului Ialomiţa, ci în judeţul GORJ, iar faţă de modificările aduse art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază reclamantul si mai ales prin introducerea alin. (4) al art. 10, nu mai poate fi stabilită competenţa teritorială a tribunalului in funcţie de sediul Sindicatului.
2.2. Prin sentinţa nr. 747 din 15 decembre 2020, Tribunalul Gorj a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Ialomiţa.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut în esenţă, că în cauză verificarea competenţei s-a realizat la al treilea termen de judecată, după momentul prevăzut de art. 131 din C. proc. civ., iar neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă teritorială exclusivă constituie a consolidare a competenţei în favoarea primei instanţe sesizate, situaţie în care competenţa este câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea, în speţă Tribunalul Ialomiţa .
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Ialomiţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte urmează a dezlega regulatorul de competenţă în raport cu soluţia adoptată prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin care s-a stabilit că În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.
Din considerentele deciziei mai sus menţionate rezultă că instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca necompetenţa materială şi poate declina competenţa instanţei iniţial investite pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanţă de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului al apărare şi al contradictorialităţii etc., ci doar întrunirea condiţiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepţiei necompetenţei materiale procesuale.
A stabilit Înalta Curte că instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen şi va trebui să-i trimită acesteia dosarul.
De asemenea, s-a reţinut că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă constituie o consolidare a competenţei în favoarea instanţei sesizate, fapt ce nu poate fi ignorat.
În cauză, din adresa nr. x/15.07.2020 rezultă că în faţa Tribunalului Ialomiţa, la primul termen de judecată s-a dispus administrarea de probe, pentru cel de-al doilea termen de judecată fiind comunicat răspunsul la solicitările instanţei, iar la următorul termen de judecată acordat a fost pusă în discuţie excepţia de necompetenţă teritorială cu privire la cererea formulată în numele şi pentru membrul de sindicat SSS., cerere disjunsă din dosarul nr. x/2020.
Potrivit dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ.:
(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.
(2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.
Modificările aduse prin dispoziţiile art. 130 şi 131 din C. proc. civ., au urmărit implementarea principiului accelerării judecăţii, reglementat de art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., prin stabilirea unei limite temporale pentru invocarea excepţiei de necompetenţă materială, şi anume, până la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune şi concluzii.
Reţinând că la termenul din data de 17.07.2020 la care părţile au fost legal citate în faţa Tribunalului Ialomiţa, instanţa nu a tranşat deloc aspectul competenţei sale generale, materiale sau teritoriale şi nici nu a procedat potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte, în raport şi de considerentele Deciziei nr. 31/2019, va constata că a operat prorogarea de competenţă în favoarea Tribunalului Ialomiţa pentru neinvocarea excepţiei în termenul legal.
Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Ialomiţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Poliţiştilor "A." pentru membrul de sindicat SSS. şi pe pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ialomiţa în favoarea Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2021.