Public sector salary recalculation appeal declared null for failure to develop legal grounds

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, obligarea pârâtului să recalculeze, să stabilească salariul de bază şi să emită decizie în acest sens pentru fiecare reclamant, la nivel maxim cu cel pentru funcţii similare din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale şi categorii profesionale aflat în plată din administraţia publică centrală, începând cu data de 21.12.2016 şi până la data de 31.12.2017; să calculeze şi să plătească drepturile salariale, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite începând cu 21.12.2016 şi până la data de 31.12.2017, conform O.U.G. nr. 57/2015, cu aplicarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016 şi drepturile salariale efectiv achitate, actualizate cu indicile de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 6344/2018 din 15 octombrie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea reclamanţilor.

Împotriva acestei hotărâri a exercitat calea de atac a recursului pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului.

În cadrul recursului intimaţii-reclamanţi au formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 38 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 153/2017 în raport de prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 147 şi 148 din Constituţia României, precum şi neconstituţionalitatea parţială a prevederilor art. 519 din C. proc. civ., în raport de prevederile art. 126 alin. (3) şi art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de recurs

Prin decizia civilă nr. 1048 din 31.10.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia nulităţii recursului. Instanţa a respins cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale şi a admis recursul formulat de pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, a fost casată sentinţa atacată şi, rejudecând cauza a fost respinsă acţiunea reclamanţilor ca nefondată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale au formulat recurs reclamanţii, fiind criticată decizia atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenţii au arătat că prin respingerea sesizării Curţii Constituţionale cu neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 38 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 153/2017 şi a prevederilor art. 519 din C. proc. civ. instanţa de recurs a încălcat dispoziţiile art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992, arătând că Legea nr. 153/2017 a intrat în vigoare la data de 01.07.2017, iar dispoziţiile invocate ca fiind neconstituţionale prevăd faptul că începând cu luna iulie 2017 se menţine în plată cuantumul brut al salariului avut în luna iunie.

Recurenţii au reluat pe larg excepţiile de neconstituţionalitate invocate.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea de recurs în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată că cererea de recurs formulată nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, sub aspectul indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul declarat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ.:"Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat

Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile."

Conform art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).

Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prin motivarea recursului se înţelege nu doar indicarea unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci şi dezvoltarea motivelor invocate în sensul formulării unor critici referitoare la hotărârea judecătorească recurată.

În cauză, analizând cererea de recurs şi susţinerile expuse în cuprinsul acesteia, Înalta Curte constatată că recurenţii-reclamanţi nu au formulat critici cu privire la hotărârea primei instanţe care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Recurenţii s-au rezumat să prezinte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată la instanţa de recurs a cauzei şi singura critică adusă deciziei de respingere a sesizării Curţii Constituţionale vizează faptul că "dispoziţiile invocate ca fiind neconstituţionale prevăd faptul că începând cu luna iulie 2017 se menţine în plată cuantumul brut al salariului avut în luna iunie", nefiind arătate motivele pentru care hotărârea instanţei a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În acelaşi timp, Înalta Curte constată că susţinerile din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă critici reale ale argumentelor care au întemeiat respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale; Curtea de Apel Bucureşti a motivat respingerea sesizării Curţii Constituţionale pe ideea inexistenţei legăturii cu soluţionarea cauzei a dispoziţiilor art. 38 alin. (1), (2) din Legea nr. 153/2017, iar susţinerile din recurs nu arată în mod concret care este această legătură.

În consecinţă, Înalta Curte constată că cererea de recurs astfel formulată nu este de natură a îndeplini condiţiile prevăzute de lege.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. cor[]]oborate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea prevăzută de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB. Şi Ceilalţi Intimaţi, CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK. împotriva deciziei civile nr. 1048 din 31 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2020.