Finality of first-instance judgments in personal data disputes under Law 677/2001: exclusion of further appeals.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 20.04.2017, reclamanta A. a solicitat anularea adresei nr. x/13.12.2016 emise de către Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal şi obligarea S.C. B. S.R.L. la comunicarea rezultatului analizei "mercur în sânge", care i-a fost efectuată tatălui său, domnul C..

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 1521 din 27 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea formulată de către reclamanta A., a fost anulată adresa nr. x/13.12.2016 emisă de către pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal şi a fost obligată pârâta S.C. B. S.R.L. să comunice reclamantei buletinul de rezultate privind analiza medicală parametrul Mercur în sânge, efectuată din proba recoltată numitului C. cu barcode unic de identificare x.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu caracter Personal, fiind criticată sentinţa atacată.

Recurenta a prezentat pe larg situaţia de fapt a cauzei şi a precizat că autoritatea recurentă a analizat cele sesizate de intimata-reclaamntă prin petiţia înaintată autorităţii şi a decis că plângerea nu este întemeiată. Astfel, a arătat că nu poate fi vorba de un refuz nejustificat de a rezolva o cerere a intimatei-reclamante referitoare la un drept sau interes legitim.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs comunicate, intimata-reclamantă a invocat excepţia nulităţii recursului, arătând că recurenta nu a invocat prevederile art. 488 din C. proc. civ. pe care le consideră aplicabile şi nici nu a dezvoltat aceste motive.

De asemenea, a invocat inadmisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 26 alin. (1) teza finală din Legea nr. 677/2001, care prevăd că soluţia instanţei de fond este definitivă.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate, Înalta Curte o va admite având în vedere considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte reţine că reclamanta a supus controlului judiciar adresa nr. x/13.12.2016 emisă de către Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal şi obligarea S.C. B. S.R.L. la comunicarea rezultatului analizei "mercur în sânge", care i-a fost efectuată tatălui său.

Astfel, instanţa de fond în mod corect a reţinut că obiectul cererii introductive se încadrează în prevederile art. 26 din Legea nr. 667/2004, fiind vorba despre contestarea deciziei A.N.S.P.D. C. pen., prin care s-a respins plângerea formulată de reclamantă la data de 15.11.2016, faţă de refuzul B. S.R.L. de a comunica rezultatul analizei medicale în discuţie. Noţiunea de "decizie" prevăzută la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 667/2004 a fost corect interpretată de instanţa de fond, ca fiind soluţia dată unei plângeri, iar, în fapt, răspunsul cuprins în adresa nr. x/13.12.2016 reprezintă o decizie, în sens material/substanţial, motiv pentru care acţiunea dedusă judecăţii se întemeiază pe dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 667/2001.

În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 667/2001, în vigoare la data sesizării instanţei, "împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispoziţiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii, la instanţa de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. Soluţia este definitivă şi irevocabilă."

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că nu există nicio raţiune pentru tratamentul juridic diferit al plângerilor respinse de A.N.S.P.D. C. pen. această interpretare este susţinută şi de considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 751/2017, în cuprinsul cărora s-a arătat că "prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 dispun în mod neechivoc în legătură cu faptul că o contestaţie în justiţie în justiţie se poate formula "împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere", astfel încât, contrar susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, formula redacţională a textului de lege criticat îndeplineşte în mod obiectiv cerinţele de claritate a legii, una din componentele principiului securităţii raporturilor juridice, reglementat de art. 1 alin. (5) din Constituţie. Astfel, în temeiul textului de lege criticat, persoana vizată de orice prelucrare de date cu caracter personal care intră sub incidenţa Legii nr. 677/2001 sau respectiv operatorul de date poate contesta în justiţie orice decizie a autorităţii de supraveghere, adoptată în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 677/2001, potrivit cărora autoritatea de supraveghere exercită, între altele, următoarele atribuţii: primeşte şi analizează notificările privind prelucrarea datelor cu caracter personal, anunţând operatorului rezultatele controlului prealabil; autorizează prelucrările de date în situaţiile prevăzute de lege; poate dispune, în cazul în care constată încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 677/2001, suspendarea provizorie sau încetarea prelucrării datelor, ştergerea parţială ori integrală a datelor prelucrate; primeşte şi soluţionează plângeri, sesizări sau cereri de la persoanele fizice şi comunicăsoluţia dată ori, după caz, diligenţele depuse; efectuează investigaţii din oficiu sau la primirea unor plângeri ori sesizări."

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, şi nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din acelaşi cod statuându-se că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În cazul dedus judecăţii legea specială aplicabilă (Legea nr. 667/2001) prevede faptul că hotărârea instanţei de fond este definitivă.

Înalta Curte reţine că în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs, textul de lege arătat definind noţiunea de hotărâri definitive, ca fiind "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În concluzie, instanţa de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei recurate, pentru că aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului.

Astfel, văzând dispoziţiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noţiunea de hotărâre definitivă, dar şi pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, şi constatând că hotărârea atacată în cauza de faţă nu poate fi atacată cu recurs, Înalta Curte va respinge calea de atac exercitată în cauză, ca inadmisibilă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu caracter Personal împotriva sentinţei nr. 1521 din 27 aprilie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2020.