Recovery of FEADR rural development funds: Effect of supplementary act amending business plan and IACS registration defects on farm size expansion eligibility

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 19567/21.07.2017, emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul AFIR şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x/20.04.2017, emis de AFIR, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 86 din 10 mai 2018, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal:

- a respins acţiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă;

- a admis acţiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale;

- a anulat Decizia nr. 19567/21.07.2017, prin care a fost respinsă contestaţia administrativă formulată de către reclamantă;

- a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x/20.04.2017;

- a obligat pârâta AFIR să plătească reclamantei suma de 2.050 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 86 din 10 mai 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei şi, în rejudecare, respingerea cererii, ca neîntemeiată.

În motivare arată că prima instanţă a reţinut greşit că nu există abaterea ce a condus la retragerea finanţării, sentinţa fiind pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile din FEADR.

Preliminar, arată că însăşi reclamanta a recunoscut existenţa neregulii, în cuprinsul cererii introductive, menţionând că la data încheierii contractului de arendare înregistrat la Primăria comunei Spinuş cu nr. x/15.11.2017, campania APIA 2016 era închisă şi nu a avut posibilitatea înregistrării suprafeţelor arendate şi a culturilor la APIA, în anul 2016. De aici, se deduce că reclamanta cunoaşte atât că avea obligaţia de a declara suprafeţele cultivate la APIA, precum şi că a încălcat această obligaţie.

Instanţa de fond a constatat greşit că reclamanta a îndeplinit în totalitate obiectivele stabilite prin planul de afaceri, cu modificările cuprinse în actul adiţional nr. x/17.02.2017 la contractul de finanţare, ignorând dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3) din contractul de finanţare, conform cărora beneficiara finanţării trebuia să respecte şi să desfăşoare întocmai proiectul propus, dar şi să respecte planul de afaceri (potrivit căruia urma să achiziţioneze 2,12 ha teren agricol, prin care să realizeze o creştere a exploataţiei cu 4,179 UDE).

Potrivit notificării de acceptare a modificărilor menţionate în actul adiţional, autoritatea contractantă a fost de acord cu solicitarea beneficiarei de a achiziţiona 0,42 ha fâneaţă, iar nu 2,12 ha teren arabil, însă acest fapt nu implică modificarea planului de cultură asumat prin planul de afaceri al beneficiarei, iar nerespectarea planului de cultură şi nemenţinerea dimensiunii exploataţiei, asumată prin planul de afaceri care a însoţit cererea de finanţare, au fost neregulile pentru care s-a impus retragerea finanţării.

La verificarea documentară a cererii de plată a tranşei a II-a, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a constatat că datele menţionate în Tabelul privind stabilirea dimensiunii economice a fermei, coloanele 5 şi 6, nu sunt conforme cu datele IACS şi cu cele din registrul agricol al comunei Spinuş, aferente anului 2016 (anul ţintă).

Beneficiara a calculat dimensiunea economică a fermei după suprafaţa şi culturile aferente anului 2017, declarate în registrul agricol al comunei Spinuş, aceste suprafeţe şi culturi nefiind declarate la APIA, la data depunerii cererii de plată a tranşei a II-a.

Menţionează că la data semnării contractului de finanţare, dimensiunea economică a fermei a fost de 6,18 ha, respectiv 10,532 UDE-uri, iar din calculele efectuate conform datelor existente în IACS pe anul 2016 a rezultat un total de 6,54 ha şi 10,502 UDE, respectiv o scădere de 0,030 UDE, faţă de data semnării contractului de finanţare, scădere datorată rotaţiei culturilor.

Beneficiara a calculat eronat suprafaţa de 8,58 ha, căreia îi corespunde un total de 15,184 UDE şi o creştere de 4,652 UDE, faţă de dimensiunea fermei la data semnării contractului. Situaţia reală o reprezintă o suprafaţă de 6,54 ha, căreia îi corespunde un total de 10,502 UDE, în concordanţă cu baza de date IACS. Suprafaţa de 8,58 ha şi structura culturilor a fost declarată de beneficiară în formularul de Tabel privind stabilirea dimensiunii economice a fermei, în coloana 5, conform informaţiilor din registrul agricol al comunei Spinuş pe anul 2017.

Cererea de plată a tranşei a II-a a fost declarată neeligibilă la data de 3.03.2017, neputând fi redepusă datorită expirării termenului.

Întrucât dimensiunea fermei nu a crescut cu minim 4 UDE, aşa cum beneficiara s-a angajat prin contractul de finanţare, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a apreciat că nu s-a menţinut criteriul de eligibilitate EG1- Prezentarea unui plan de afaceri care să demonstreze îmbunătăţirea performanţei generale a exploataţiei agricole de creştere a dimensiunii fermei de minim 4 UDE-, motiv pentru care s-a dispus retragerea finanţării.

Citând prevederile Regulamentelor CE nr. 1290/2005 şi nr. 1974/2006, recurenta-pârâtă arată că procesul-verbal de constatare a neregulilor este legal şi temeinic.

Instanţa de fond a stabilit că ar fi avut loc creşterea dimensiunii economice a exploataţiei agricole, cu aplicarea greşită a legii.

Astfel, potrivit Ghidului solicitantului - Măsura 112, dacă se constată neîndeplinirea activităţilor prevăzute în planul de afaceri, se procedează la recuperarea sprijinului acordat. Conform Manualului de procedură pentru autorizare plăţi, datele din Tabelul privind stabilirea dimensiunii economice a fermei trebuie să fie conforme celor menţionate în planul de afaceri privind structura producţiei la data semnării contractului, iar datele din coloanele 5 şi 6 din tabel trebuie să fie conforme realizărilor din teren prin verificarea cu datele înscrise în registrul fermei şi cu cele din baza de date IACS (Sistemul Integrat de Administrare şi Control).

Or, reclamanta a recunoscut că a fost în imposibilitate de a înregistra suprafeţele arendate în anul 2016 la APIA, înregistrarea lor având loc abia în campania 2017, aspect care reprezintă o neregulă, în accepţiunea contractului de finanţare.

Documentaţia aferentă cererii de plată a tranşei a II-a se referă la perioada anterioară depunerii cererii de plată, adică la anul ţintă 2016, perioadă pentru care suprafeţele cultivate nu au fost declarate la APIA.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, actul adiţional nr. x/17.02.2017 a intrat în vigoare de la data semnării lui de către ambele părţi, neproducând efecte pentru perioada anterioară.

Conform art. 16 alin. (3) din contractul de finanţare, în cazul înregistrării unei nereguli din culpa beneficiarului, acesta este obligat să restituie integral valoarea finanţării, iar în caz de nerestituire, autoritatea contractantă sesizează instanţa competentă în vederea declanşării executării silite. Această clauză contractuală conţine un pact comisoriu de gradul IV, astfel că instanţa putea şi trebuia doar să constate că a operat rezilierea de plin drept a contractului.

4. Apărările formulate

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare, arată că toate aspectele cauzei, reţinute în mod corect de instanţa de fond, îşi au originea în convenţia părţilor, în forma modificată prin ultimul act adiţional. Urmarea modificărilor survenite în planul de afaceri şi în modul de realizare a investiţiei, intimata-reclamantă afirmă că, în mod cert, şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, astfel că retragerea finanţării este nejustificată.

Reia argumentele pentru care a solicitat autorităţi contractante să aprobe modificarea investiţiilor din planul de afaceri iniţial şi motivele pentru care nu a înregistrat suprafeţele arendate şi culturile la APIA în anul 2016. Arată că imposibilitatea obiectivă de a declara la APIA suprafeţele arendate în campania 2016 este o cauză exoneratoare de răspundere întrucât creşterea UDE a exploataţiei putea fi realizată oricând pe parcursul anului III contractual, însă legislaţia nu i-a permis declararea suprafeţelor la APIA oricând pe parcursul acestei perioade.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând recursul formulat de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Înalta Curte îl constată nefondat, pentru următoarele argumente:

Întemeindu-se pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond a reţinut inexistenţa neregulii printr-o aplicare eronată a cadrului normativ care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile din FEADR. Astfel, recurenta susţine că intimata a încălcat clauzele contractului de finanţare, ceea ce, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, reprezintă neregulă.

Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x/20.04.2017 este actul administrativ prin care s-a retras intimatei-reclamante (beneficiară a contractului nr. x/14.04.2017), finanţarea acordată prin tranşa I de plată, de 75.112 RON. Măsura retragerii finanţării s-a bazat pe constatarea săvârşirii unor nereguli de către intimata-reclamantă în implementarea proiectului finanţat în cadrul Măsurii 112, în sensul nerealizării tuturor acţiunilor prevăzute în planul de afaceri, respectiv nerealizarea ţintei de creştere a dimensiunii fermei cu cel puţin 4 UDE, în perioada de la data semnării contractului de finanţare şi până la data depunerii cererii de plată a tranşei a II-a (17.02.2017).

Instanţa de fond a anulat procesul-verbal de nereguli şi decizia de soluţionare a contestaţiei administrative, reţinând că nu există pretinsa abatere întrucât, la data depunerii cererii de plată a tranşei a II-a, s-a încheiat între părţi şi actul adiţional nr. x/17.02.2017 la contractul de finanţare, iar prin acest act s-a aprobat tocmai modificarea obiectivului analizat şi constatat neîndeplinit prin procesul-verbal de nereguli, respectiv, s-a modificat în mod corespunzător planul de afaceri integrat contractului de finanţare.

Instanţa a stabilit că reclamanta a propus, iar autoritatea pârâtă a fost de acord, ca obiectivul de creştere a exploataţiei cu 4,179 UDE să fie realizat în altă manieră decât cea stabilită în planul de afaceri iniţial, respectiv prin achiziţionarea unui teren din categoria fâneţe în suprafaţă de 0,42 ha şi arendarea a 1,70 ha teren agricol, iar investiţia de 30% din valoarea sprijinului financiar să se realizeze prin achiziţionarea unor utilaje agricole (iar nu prin achiziţia de terenuri agricole, cum se prevăzuse iniţial).

A mai reţinut instanţa că reclamanta a îndeplinit în totalitate obiectivele stabilite prin planul de afaceri modificat conform actului adiţional nr. x/17.02.2017.

Argumentele concrete prezentate de recurentă sunt în sensul că actul adiţional nr. x/17.02.2017 nu produce efecte pentru perioada anterioară semnării lui, iar pe cale de consecinţă, în mod corect s-a constatat că beneficiara nu a respectat planul de culturi inclus în planul de afaceri iniţial. Neîndeplinirea activităţilor prevăzute în planul de afaceri conduce la recuperarea sprijinului acordat, constituind neregulă, raportat la clauzele contractului de finanţare nerespectate.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentei, în sensul existenţei neregulii, se bazează, în esenţă, pe ideea că actul adiţional nr. x/17.02.2017 nu ar produce efecte în ceea ce priveşte analiza menţinerii criteriilor de eligibilitate ale proiectului pe perioada dintre încheierea contractului de finanţare şi modificarea lui prin actul adiţional.

Astfel, recurenta-pârâtă, în condiţiile în care şi-a exprimat acordul la modificarea planului de afaceri, conform clauzelor actului adiţional nr. x/17.02.2017, cu încălcarea clauzelor acestui act adiţional, analizează menţinerea criteriului de eligibilitate referitor la respectarea planului de afaceri pe baza clauzelor contractului de finanţare, respectiv a planului de afaceri iniţial, ce a constituit anexă la cererea de finanţare. În acest fel, ignoră acordul părţilor asupra amendării contractului şi reţine, la o dată ulterioară amendării acestui contract, existenţa unor nereguli raportat la clauze contractuale care nu mai erau în fiinţă. Date fiind modificările cuprinse în actul adiţional, care se referă la obligaţiile asumate de beneficiara finanţării de a creşte exploataţia agricolă, prin anumite acţiuni, nici nu ar fi posibilă o disociere a modificărilor adoptate de perioada contractuală scursă până la data încheierii actului.

În concret, prin actul adiţional nr. x/17.02.2017 s-a stabilit, pe baza unui memoriu justificativ şi a unei note explicative prezentate de către beneficiara finanţării, că se impune realizarea obiectivului creşterii exploataţiei agricole cu 4,179 UDE nu în maniera iniţial menţionată în planul de afaceri (achiziţia de terenuri agricole, care nu a putut fi realizată din motive considerate de beneficiară obiective- lipsa ofertelor de vânzare care să respecte prevederile Legii nr. 17/2014), ci într-o manieră alternativă, prezentată în cuprinsul actului adiţional, şi anume achiziţionarea numai a terenului de 0,42 ha din categoria fâneţe şi arendarea unei suprafeţe de minim 1,70 ha de teren agricol, respectiv investirea a cel puţin 30% din valoarea sprijinului nerambursabil în achiziţionarea unor unelte agricole.

Susţinerile recurentei-pârâte, potrivit cărora actul adiţional produce efecte numai de la data încheierii lui, sunt în principiu corecte, însă recurenta acordă acestei afirmaţii principiale o valenţă greşită, în sensul că ar urma să nu se ţină seama de conţinutul concret al modificărilor aduse planului de afaceri, deşi ele modifică obligaţiile asumate de beneficiara finanţării. Or, o astfel de viziune este greşită în esenţa sa, întrucât contractul părţilor, la data încheierii procesului-verbal de nereguli, este cel amendat prin actul adiţional nr. x/17.02.2017, iar realizarea planului de afaceri trebuie analizată prin prisma clauzelor modificate.

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a ţinut seama de clauzele contractuale amendate şi, faţă de acestea, a constatat că beneficiara finanţării a îndeplinit obiectivele asumate prin planul de afaceri modificat.

Mai susţine recurenta că însăşi intimata-reclamantă ar fi recunoscut neîndeplinirea planului de culturi în anul ţintă 2016, însă se referă în acest sens la datele care rezultă din IACS (Sistemul Integrat de Administrare şi Control), în care nu a fost înregistrat contractul de arendă încheiat în anul ţintă 2016, datorită încheierii campaniei agricole. Or, în această privinţă, instanţa de fond a reţinut că creşterea exploataţiei agricole în urma arendării de către reclamantă a suprafeţei de 1,98 ha teren agricol prin contractul de arendare nr. x/15.12.2016 a operat încă din anul 2016, când contractul a fost încheiat şi înregistrat la primăria comunei Spinuş.

Recurenta-pârâtă formulează critici de ordin formal referitoare la necoroborarea datelor din Tabelul privind stabilirea dimensiunii economice a fermei cu cele din baza de date IACS, apreciind că înregistrarea suprafeţelor arendate la APIA abia în anul 2017 este o neregulă, în accepţiunea contractului de finanţare.

Înalta Curte constată corectă argumentaţia instanţei de fond, care a reţinut că prevederile contractuale se referă la aspecte de fond, şi anume creşterea exploataţiei agricole în termenul contractual de 3 ani. Aspectele de formă - inadvertenţele de înregistrare a acestei creşteri în registrul agricol şi în sistemul integrat de administrare şi control - nu sunt apte, în sine, să constituie o neregulă care să conducă la retragerea finanţării, câtă vreme în cauză s-a demonstrat atingerea în anul ţintă 2016 a obiectivelor asumate prin planul de afaceri asumat în cadrul proiectului finanţat, aşa cum a fost modificat prin actul adiţional nr. x/17.02.2017.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca nefondat.

În temeiul art. 451 alin. (1) şi art. 452 C. proc. civ., va respinge ca neîntemeiată cererea intimatei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, constatând că aceasta nu a dovedit efectuarea unor astfel de cheltuieli în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 86 din 10 mai 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2021.