Prosecutor’s challenge to fixed-amount risk and confidentiality allowances rejected; salary order confirmed lawful

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a solicitat anularea Ordinului nr. 1217/27.06.2018 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Cabinet Procuror General, obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ordonator principal de credite, să emită un nou ordin de salarizare care să înlocuiască acest ordin, cu respectarea prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017, obligarea pârâţilor la plata diferenţelor de drepturi salariate ca urmare a emiterii noului ordin de salarizare, începând cu data de 01.06.2018, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferente, de la data scadenţei fiecărui venit net până la data plăţii efective.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin sentinţa civilă nr. 356 din 1 februarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca neîntemeiată.

III Recursul formulat de reclamant

3. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A., cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ.. În motivarea recursului, recurentul a invocat dispoziţiile art. 5 din Capitolul VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017 şi a arătat următoarele:

4. Calcularea celor două sporuri trebuie să se facă în conformitate cu dispoziţiile art. 5, respectiv sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de 25% şi sporul pentru păstrarea confidenţialităţii de 5% se aplică la salariul de bază lunar, în cazul său la indemnizaţia lunară de încadrare, şi nu sub formă de cuantum, începând cu 01.01.2018. Astfel, prin ordinul contestat au fost încălcate mai multe principii stabilite prin dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 153/2017, respectiv: principiul legalităţii şi principiul transparenţei mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, în sensul asigurării predictibilităţii salariale pentru personalul din sectorul bugetar, cu privire la care, având în vedere sumele prevăzute în ordinul contestat nr. 1217/27.06.2018, se observă că nu se pot stabili cuantumurile în care au fost acordate fiecare dintre cele două sporuri, respectiv sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi sporul pentru păstrarea confidenţialităţii; principiul nediscriminării, principiul egalităţii, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală, întrucât, deşi toţi procurorii şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, cele două sporuri au fost acordate în mod diferenţiat, procentele fiind cuprinse între 13% şi 17%; principiul ierarhizării, pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate.

5. Prin ordinul contestat, sporurile pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi cel pentru păstrarea confidenţialităţii nu au fost calculate la indemnizaţia de încadrare, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 5, ci sub formă de cuantum. Această noţiune de cuantum a apărut prima dată în salarizarea personalului din sistemul justiţiei în prima lege de salarizare unitară, Legea nr. 330/2009. Ulterior, prin cea de-a doua lege de salarizare unitară, Legea nr. 284/2010, prin care se abrogă Legea nr. 330/2009, nu se mai prevede noţiunea de cuantum, ci un spor de până la 25% pentru risc şi un spor de până la 5% pentru confidenţialitate aplicate la indemnizaţia de încadrare, respectiv salariul de bază. Aceeaşi formulare juridică este şi în Legea nr. 153/2017, care abrogă Legea nr. 284/2010. Din conţinutul ordinului, se constată că procentul de 15% cuantum spor condiţii deosebite de muncă se calculează la indemnizaţia de încadrare. Astfel, înmulţind procentul de 15% spor condiţii la indemnizaţia de încadrare, rezultă suma corectă de 3.435 RON, însă dacă la indemnizaţia de încadrare înmulţeşte procentul cumulat de 30% (25% pentru risc şi 5% pentru confidenţialitate), nu rezultă suma corectă, ci o sumă mult mai mică sub formă de cuantum, în cazul său 3.005 RON.

6. Pentru a demonstra înlocuirea noţiunii de cuantum cu cea de spor, a mai arătat recurentul, anexează Ordinul nr. 1153/25.06.2018 emis de P.I.C.C.J, prin care se acordă, începând cu data de 14 mai 2018, procurorilor şi personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul P.CA. Iaşi, un spor de 15% pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, din indemnizaţia de încadrare. Prin acest ordin s-a înlocuit noţiunea de cuantum spor condiţii cu cea de spor condiţii, în acord cu dispoziţiile din Anexa V- Cap VII, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 153/2017.

IV Apărările formulate de intimatul pârât

7. Pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

8. A arătat că drepturile salariale ale recurentului reclamant au fost stabilite având la bază drepturile aferente lunii decembrie 2017, respectiv cuantumul brut al salariului de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, majorate cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, conform art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017.

9. Din coroborarea art. 38 alin. (2) şi (6) cu art. 25 din acelaşi act normativ rezultă că sporurile acordate de ordonatorii de credite nu pot depăşi 30% din fondul lunar de salarii. Sporurile pentru condiţii grele, vătămătoare sau periculoase, de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi de confidenţialitate se stabilesc, conform legii, în procent de până la 25, 15 sau 5%. Prin urmare, fiecare spor poate fi acordat până la maximul procentului reglementat, cu condiţia ca împreună să nu depăşească 30% din salariul de bază, fapt care este posibil prin reducerea unuia sau mai multor sporuri, astfel încât totalul să se încadreze în acest prag.

10. În acest sens, la nivelul Ministerului Public s-a hotărât acordarea sporului de 10% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, de 5% pentru confidenţialitate şi 15% pentru condiţii grele, vătămătoare sau periculoase.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

11. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

12. Prin Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 1271/2018 au fost stabilite pentru reclamant, procuror şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, începând cu data de 01.06.2018, drepturile salariale cuvenite, în aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017, ca urmare a trecerii într-o nouă vechime în funcţie şi gradaţie, respectiv: indemnizaţie de încadrare de 22.898 RON (corespunzătoare unei vechimi în funcţie de peste 20 ani şi gradaţiei 5); un cuantum de 3.005 RON al sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului de confidenţialitate; un spor pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15% din indemnizaţia de încadrare, corespunzător timpului lucrat.

13. Prin cererea de chemare în judecată respinsă prin sentinţa recurată, reclamantul a solicitat emiterea unui nou ordin de salarizare, cu aplicarea unui spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 25% şi a unui spor pentru păstrarea confidenţialităţii de 5%, calculate la indemnizaţia de încadrare, conform dispoziţiilor art. 5 din Capitolul VIII al Anexei V din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

14. Legea-cadru nr. 153/2017, în temeiul căreia a fost emis ordinul contestat, are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, potrivit art. 1 alin. (1), şi prevede imperativ, prin art. 1 alin. (3), faptul că, începând cu data intrării sale în vigoare a legii, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt şi rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în lege.

15. În vederea punerii în aplicare a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017, art. 38 cuprinde dispoziţii prin care se determină condiţiile de aplicare în timp a legii, prin alin. (1) al acestui articol fiind instituită regula aplicării etapizate a legii, începând cu data de 1 iulie 2017, iar etapele sunt prevăzute de alin. (2)-(6). Prima etapă, reglementată prin art. 38 alin. (2) lit. a) din lege, priveşte perioada 1 iulie 2017 - 31 decembrie 2017. Pentru această perioadă, se menţin în plată, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, cu derogările expres prevăzute de legiuitor. A doua etapă, reglementată prin art. 38 alin. (3) lit. a) din lege, priveşte anul 2018, începând cu luna ianuarie 2018. Pentru acest an, se prevede acordarea cuantumului brut al salariilor de bază, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, majorate cu 25%, faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a se depăşi limita prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, cu derogările expres prevăzute de legiuitor. Prin dispoziţiile art. 38 alin. (6) din lege s-a stabilit că, în situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit acestei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

16. Ordinul contestat în cauză a fost emis în temeiul dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora "cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii", art. 39 alin. (1), care prevăd că "Până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcţii similare din cadrul instituţiei/autorităţii publice în care acesta este numit/încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată", art. 4 din Anexa V, Cap. VIII, care prevăd că "(1) Pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personalul prevăzut la art. 1 beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizaţia de încadrare, corespunzător timpului lucrat. (2) Condiţiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (1) se aprobă de ordonatorul principal de credite în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens".

17. Potrivit definiţiei prevăzute de art. 7 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 153/2017, sporul reprezintă "un element al salariului lunar/soldei lunare, acordat ca procent la salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, în condiţiile legii, pentru fiecare categorie de personal". Noţiunea de "cuantum" are, în cuprinsul dispoziţiilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, un caracter tehnic, asigurând aplicarea etapizată a legii.

18. Instanţa de fond a constatat că indemnizaţia de încadrare brută lunară a reclamantului nu a atins nivelul prevăzut pentru anul 2022, astfel că acestuia i-a fost în mod corect aplicat art. 38 alin. (3) din Legea - cadru nr. 153/2017, raportat la art. 39 alin. (1) din acelaşi act normativ, prin lege fiind prevăzut doar un drept la o creştere salarială de 25%, nu şi o obligaţie a ordonatorului de credite de reindividualizare a sporurilor în discuţie la nivel maxim, în cazul în care este atins nivelul indemnizaţiei stabilite de Legea-cadru pentru anul 2022 urmând a fi aplicate dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

19. Dispoziţiile art. 5 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017, invocate de recurent, prevăd că "Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale, tribunalele specializate şi judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asistenţii judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică şi personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, precum şi specialiştii din cadrul DirecţieiNaţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, personalul de probaţiune beneficiază şi de un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizaţia lunară de încadrare".

20. Capitolul VIII din Anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017 cuprinde "Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei" şi prevede, la art. 4 şi 5, sporurile de care beneficiază anumite categorii din acest personal, pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, pentru păstrarea confidenţialităţii, precum şi cuantumurile acestora, de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizaţia de încadrare, corespunzător timpului lucrat, de până la 25%, respectiv de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizaţia lunară de încadrare.

21. Dispoziţiile art. 5 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu prevăd, însă, dreptul la acordarea celor două sporuri într-un cuantum fix, de 25% şi 5%, ci dreptul la acordarea celor două sporuri într-un cuantum de "până la 25%", respectiv "până la 5%", aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizaţia lunară de încadrare, revenind ordonatorului de credite să stabilească nivelul celor două sporuri. Potrivit art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017, "Limita maximă a sporurilor, compensaţiilor, indemnizaţiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor şi a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege şi în anexele nr. 1 - VIII".

22. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 517/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1324 din 31 decembrie 2020, a observat că, în viziunea legiuitorului, sporurile nu au întotdeauna un cuantum fix, ci variabil, fiind stabilite de lege prin raportare la o limită maximă, în acest sens art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017 stabilind că "limita maximă a sporurilor, compensaţiilor, indemnizaţiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor şi a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege şi în anexele nr. I-VIII". Ca atare, a constatat că "(...) stabilirea cuantumului concret al sporurilor şi al venitului lunar se realizează de către fiecare ordonator de credite, în limitele stabilite de lege, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu. O asemenea soluţie legislativă ţine de dreptul exclusiv al legiuitorului în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, fără a fi contrară art. 4 şi 16 din Constituţie şi nici art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la interzicerea generală a discriminării".

23. Mai mult, dispoziţiile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie o limitare, prin regula potrivit căreia "(1) Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz".

24. Raportat la aceste dispoziţii, în mod corect a reţinut instanţa de fond, din interpretarea coroborată a textelor de lege, pe de o parte, că din acestea nu rezultă că suma sporurilor cuvenite ca drept ar fi de 45% (25%+15%+5%), în condiţiile în care legiuitorul nu a prevăzut acordarea de sporuri în procent fix din indemnizaţie, ci o limită maximă în care trebuie să se încadreze fiecare spor în parte, iar pe de altă parte, interdicţia depăşirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, de 30% din suma indemnizaţiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite. A constatat în mod întemeiat că stabilirea drepturilor salariale s-a efectuat de ordonatorul de credite cu respectarea principiilor legalităţii, transparenţei şi ierarhizării, fiind aplicate normele juridice, avute în vedere funcţia, gradul profesional, vechimea în funcţie şi gradaţie proprii reclamantului, iar în ceea ce priveşte nediscriminarea şi egalitatea în drepturi, că nu s-a demonstrat ipoteza că pârâtul ar fi stabilit un alt drept salarial cuvenit unui magistrat aflat în aceeaşi situaţie de funcţie, grad profesional, vechime în funcţie şi gradaţie cu reclamantul.

25. Dispoziţiile legale nu prevăd necondiţionat dreptul la acordarea sporurilor la nivelul lor maxim, nivelul fiind determinat în raport cu încadrarea fiecărui spor în limitele maxime prevăzute în lege şi, totodată, având în vedere interdicţia depăşirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.

26. Învestită cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea Constituţională a subliniat, prin Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 663 din 9 august 2019, că limitarea sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi, prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, nu echivalează cu diminuarea salariului de bază, statul având deplina legitimitate constituţională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează, legiuitorul fiind în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula, iar prin Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 26 din 15 ianuarie 2020, a precizat că "(...) regula limitării sporurilor la un anumit cuantum reprezintă opţiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de Constituţie şi destinată a fi aplicată în mod nediferenţiat întregului personal plătit din fonduri publice, fără privilegii şi fără discriminări".

27. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamant, este legală, fiind pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017.

VI Soluţia instanţei de recurs

28. Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 356 din 1 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 februarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.