Extraordinary annulment limited to material error: refusal to re-admit late appeal based on newly produced postal evidence

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată iniţial la Tribunalului Constanţa şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, prin sentinţa civilă nr. 1698/20.10.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa "Mihail Kogălniceanu" şi Ministerul Afacerilor Interne, obligarea pârâţilor la emiterea actului administrativ privind ocuparea de către acesta a postului vacant de ofiţer specialist I la Serviciul Logistic - Compartimentul Auto din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa, ca urmare a promovării examenului de admitere pe primul loc şi încadrarea în funcţie, obligarea pârâţilor la plata tuturor drepturilor începând cu data expirării termenului legal de validare a examenului şi până la data încadrării efective, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 283 din 21 decembrie 2017, a respins excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa şi a pârâtului Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, invocată de pârâţi, ca nefondate.

Totodată, a admis acţiunea formulată de reclamant, a obligat pârâtul Ministerul Afacerilor Interne la emiterea actului administrativ privind ocuparea de către reclamantul A. a postului vacant de ofiţer specialist I la Serviciul Logistic - Compartimentul Auto din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa, precum şi încadrarea în funcţia menţionată, ca urmare a declarării "admis" la concursul organizat pentru ocuparea acestui post.

De asemenea, a obligat pârâţii Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa şi Inspectoratul General al Jandarmeriei Române la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite pentru postul de ofiţer specialist I la Serviciul Logistic - Compartimentul Auto din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa începând cu data expirării termenului legal de validare a rezultatelor finale ale concursului şi până la data încadrării efective, şi la plata către reclamant a sumei de 1.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de recurs

Împotriva acestei hotărâri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâţii Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa "Mihail Kogălniceanu", Inspectoratul General al Jandarmeriei Române şi Ministerul Afacerilor Interne au formulat recurs, prin care au adus critici de nelegalitate.

Prin recursul său, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa "Mihail Kogălniceanu" a solicitat exonerarea recurentului de la plata cheltuielilor de judecată şi obligarea Ministerului Afacerilor Interne la asigurarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale dispuse de instanţă către reclamantul A..

Prin recursul său, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a solicitat casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, conform dispoziţiilor art. 498 alin. (1) C. proc. civ. să se admită, în principal, excepţia lipsei calităţii procesuale a instituţiei recurente (I.G.J.R.) şi, în subsidiar, să respingă cererea intimatului reclamant, ca neîntemeiată.

Prin recursul său, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a solicitat casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, să se dispună respingerea acţiunii reclamantului.

Prin decizia nr. 3431 din 20 iunie 2019, Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

- a admis recursul formulat de pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române împotriva sentinţei nr. 283 din 21 decembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal;

- a casat sentinţa atacată şi, în rejudecare, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, pentru lipsa calităţii procesuale pasive;

- a admis recursul formulat de pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa "Mihail Kogălniceanu" împotriva sentinţei nr. 283 din 21 decembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal;

- a înlăturat obligarea acestui pârât de plată a cheltuielilor de judecată;

- a respins recursul formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 283 din 21 decembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

3. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 3431 din 20 iunie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, Ministerul Afacerilor Interne a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., solicitând anularea hotărârii şi rejudecarea recursului, în sensul admiterii astfel cum a fost formulată cererea de recurs şi înlăturarea obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată.

În motivarea căii de atac promovate, contestatorul a arătat că instanţa de recurs a respins, în mod eronat, ca tardiv recursul sus-menţionatei, reţinând că Ministerul Afacerilor Interne a primit sentinţa civilă nr. 283/CA din data de 21 decembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa la data de 4 mai 2018, iar recursul a fost declarat la data de 22 mai 2018, ulterior împlinirii termenului legal de declarare a căii de atac a recursului, respectiv la data de 21 mai 2018.

În acest sens, contestatorul depune copie după condica de predare-primire unde este înscrisă lucrarea cu nr. x/17.05.2018, reprezentând recursul formulat în dosarul nr. x/2017, expediat către Curtea de Apel Constanţa la data de 18 mai 2018, arătând că potrivit dispoziţiilor art. 183 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen.

(…)

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, precum şi menţiunea datei şi orei primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanţei, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată."

Faţă de aceste împrejurări, contestatorul arată că recursul formulat de către Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 283 din data de 21 decembrie 2017 a fost transmis Curţii de Apel Constanţa cu borderorul nr. 103 din data de 18 mai 2018 al UM 0356 Bucureşti, serviciu specializat de comunicare, înăuntrul termenului legal de 15 zile.

Totodată, contestatorul Ministerul Afacerilor Interne mai arată că instanţa de recurs a admis excepţia nulităţii recursului declarat pentru depăşirea termenului legal de declarare a căii de atac a recursului, excepţie invocată din oficiu, şi a încălcat principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, nepunând în discuţia părţilor excepţia anterior menţionată.

Contestatorul a concluzionat că aspectele invocate reprezintă o eroare materială care a determinat pronunţarea de către instanţa de recurs a unei soluţii greşite faţă de actele existente la dosar.

4. Apărările formulate de intimate

Intimatul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a depus întâmpinare, aratând că soluţia pronunţată de instanţa de recurs a fost în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a sus-menţionatului.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând contestaţia în anulare, în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., conform căruia:

"Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când …. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Motivele contestaţiei în anulare sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de dispoziţiile procedurale.

Fiind un text de excepţie, noţiunea de "eroare materială" nu poate fi interpretată extensiv. Greşeala instanţei de recurs trebuie să fie una de fapt şi nu una de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.

În ceea ce priveşte fondul contestaţiei, Înalta Curte reţine că se invocă o eroare materială a instanţei de recurs, contestatorul apreciind că eroarea priveşte momentul la care a fost comunicată cererea de recurs înregistrată la data de 22 mai 2018 întrucât, în realitate, cererea de recurs a fost înaintată Curţii de Apel Constanţa la data de 18 mai 2018, fiind respectat termenul de 15 zile de la comunicare sentinţei recurate.

Verificând actele din dosarul de recurs nr. x/2017, Înalta Curte constată că la fila x se află cererea de recurs a Ministerul Afacerilor Interne purtând viza înregistrării la Curtea de Apel Constanţa, la data de 22 mai 2018.

Totodată, sentinţa nr. 283/CA din data de 21 decembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa a fost comunicată către recurentul Ministerul Afacerilor Interne la data de 4 mai 2018, astfel cum rezultă din menţiunile înscrise pe dovada de înmânare aflată la dosar fond.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., termenul pentru declararea recursului de 15 zile de la comunicarea hotărârii s-a împlinit la data de 20 mai 2018. Data de 20 mai 2018 fiind o zi nelucrătoare, potrivit dispoziţiilor aceluiaşi articol alin. (2) C. proc. civ., termenul legal de declarare a căii de atac a recursului se prorogă până la data de 21 mai 2018.

În cauză, instanţa de control judiciar a analizat recursul promovat pe baza înscrisurilor existente la dosar, a făcut aprecieri asupra acestora, a interpretat dispoziţiile legale incidente şi le-a aplicat situaţiei concrete în care s-a aflat autoritatea contestatoare.

Or, modalitatea în care instanţa de judecată reţine situaţia de fapt şi interpretează înscrisurile administrate la dosarul cauzei, precum şi aprecierile efectuate asupra dispoziţiilor legale incidente în cauza dedusă judecăţii sau coroborarea acestora cu eventualele alte dispoziţii legale incidente nu poate constitui motiv de formulare a unei contestaţii in anulare.

Faţă de aceste împrejurări, rezultă că instanţa de control judiciar a apreciat în mod corect că recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, dincolo de greşeala de redactare, respectiv luna iulie 2018, în loc de luna mai 2018, este formulat cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ de 15 zile prevăzut de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împlinit la data de 21 mai 2018.

În acest context factual, Înalta Curte nu poate reţine relevanţa înscrisurilor depuse de către pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ulterior soluţionării recursului, respectiv copia filei din condica de predare-primire unde este înscrisă lucrarea cu nr. x/17.05.2018, reprezentând recursul formulat în dosarul nr. x/2017, expediat către Curtea de Apel Constanţa.

Totodată, faţă de susţinerea contestatorului privind încălcarea principiului contradictorialităţii, Înalta Curte arată că potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel, iar dispoziţiile art. 223 din acelaşi act normativ stipulează că lipsa părţii legal citate nu poate împiedica judecata cauzei. Totodată, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. permite instanţei să păşească la judecarea cauzei, dacă reclamantul sau pârâtul a solicitat în scris judecarea în lipsă.

În cauza de faţă, la termenul de judecată din 20 iunie 2019, la care instanţa de control judiciar a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii recursului, părţile au fost legal citate, astfel cum rezultă din dovezile de înmânare aflate la dosarul de recurs, însă nu s-au prezentat la apelarea pricinii. Întrucât, prin cererile de recurs, recurenţii-pârâţii Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Ministerul Afacerilor Interne şi intimatul-reclamant A. au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 C. proc. civ., judecătorii recursului au procedat la soluţionarea cauzei.

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că nu există o încălcare a principiului contradictorialităţii, instanţa de control judiciar soluţionând cauza cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materia citării părţilor şi cu respectarea principiului disponibilităţii, manifestat prin voinţa părţilor de judecare a cauzei în lipsa lor.

Contestaţia in anulare nu reprezintă un mijloc procedural pus la dispoziţia părţilor unui litigiu civil pentru a ataca hotărârea judecătorească devenita anterior definitiva in calea de atac. Aşadar, contestaţia în anulare nu reprezintă un recurs la recurs sau, precum in speţă, o noua cale de atac neprevăzută de lege. După cum a fost arătat, contestaţia in anulare este o cale extraordinară de atac, posibil a fi exercitată doar in ipotezele expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., iar o repunere in discuţie a stabilirii drepturilor si obligaţiilor ce au format obiectul analizei instanţelor legal investite apare ca neîntemeiată.

Judecătorul apreciază cauza în mod liber, potrivit convingerii sale,iar raţionamentul instanţei nu poate fi contestat sub nici o formă prin intermediul căii extraordinare de atac.

Pronunţându-se în cauza MITREA vs. Romania, 26105/03, la 29 iulie 2008, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat că o cale extraordinară de atac, fie ea şi introdusă de una din părţile procesului, nu poate fi admisă pentru simplul motiv ca instanţa a cărei hotărâre este atacată a apreciat greşit probele sau a aplicat greşit legea, în absenţa unui "defect fundamental" care poate conduce la arbitrariu.

Pentru considerentele expuse, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., se va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ministerul Afacerilor Interne împotriva deciziei nr. 3431 din data de 20 iunie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ministerul Afacerilor Interne împotriva Deciziei nr. 3431 din data de 20 iunie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2020.