Suspension of judicial proceedings improperly imposed due to alleged claimant fault: appeal allowed, decision quashed and case remanded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal of the appellant, quashed the Court of Appeal’s decision, and remanded the case for further proceedings, effectively reversing the suspension of the trial in favor of the claimant. The dispute involved a challenge to a disciplinary resolution regarding the classification of a case by the Judicial Inspection, where the lower court had suspended the proceedings under Art. 242(1) of the Civil Procedure Code, alleging that the claimant failed to provide the new address of a co-defendant, thereby obstructing the process. The Supreme Court held that the suspension was unlawful because the claimant was not at fault, as he had been properly notified of subsequent hearing dates under Art. 229, and the co-defendant’s failure to notify the court of a change in address did not constitute an obstruction caused by the claimant, particularly since Art. 172 validates service at the old address in such circumstances; thus, the condition of claimant’s guilt required for suspension under Art. 242(1) was not met.
Legislator headnote
AI generatedart. 246 alin. (1) din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ, art. 242 alin. (1) C. proc. civ, art. 229 C. proc. civ, art. 172 din C. proc. civ, art. 496 C. proc. civ; Suspension of judicial proceedings improperly imposed due to alleged claimant fault: appeal allowed, decision quashed and case remanded: The dispute involved a challenge to a disciplinary resolution regarding the classification of a case by the Judicial Inspection, where the lower court had suspended the proceedings under Art. 242(1) of the Civil Procedure Code, alleging that the claimant failed to provide the new address of a co-defendant, thereby obstructing the process. The Supreme Court held that the suspension was unlawful because the claimant was not at fault, as he had been properly notified of subsequent hearing dates under Art. 229, and the co-defendant’s failure to notify the court of a change in address did not constitute an obstruction caused by the claimant, particularly since Art. 172 validates service at the old address in such circumstances; thus, the condition of claimant’s guilt required for suspension under Art. 242(1) was not met.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe procedural provision cited as the legal basis for admitting the appeal, quashing the challenged decision, and remanding the case for further proceedings.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
În cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost pronunţată încheierea de şedinţă din data de 06.11.201, prin care instanţa a dispus suspendarea judecăţii cauzei privind contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva rezoluţiei de clasare din data de 10.04.2017 dispuse de intimata Inspecţia Judiciară, în contradictoriu cu intimaţii B., C.- prin serviciul Personal al Inspecţiei Judiciare, D., E. şi Consiliul Superior al Magistraturii.
Curtea de Apel Bucureşti a constatat că desfăşurarea normală a procesului a fost împiedicată din vina contestatorului prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite de instanţă în cursul judecăţii, respectiv de a indica adresa de domiciliu a intimatei D..
2. Recursul formulat în cauză
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs contestatorul A., criticând-o pentru nelegalitate.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Bucureşti în vederea continuării judecăţii.
În esenţă, recurentul - reclamant a susţinut că încheierea de suspendare pronunţată de doamna judecător F., deşi preşedintele completului de judecată C 16 fond căruia i-a fost repartizată cauza era domnul judecător G., aşa cum rezultă din Hotărârile nr. 264 din 25.09.2018 şi nr. 267 din 01.10.2018 emise de Coleg Conducere al Curţii de Apel Bucureşti.
De asemenea, recurentul-reclamant a criticat încheierea atacată, arătând că instanţa de fond trebuia să aplice dispoziţiile art. 172 din Coc procedură civilă care obliga pe intimata D. să anunţe schimbarea de domiciliu, precum şi dispoziţiile 167 din C. proc. civ. privind citarea prin publicitate, având în vedere faptul că procedura de citare cu acest intimat a fost îndeplinită pe parcursul procesului locul său de muncă.
În fine, recurentul-reclamant a susţinut, de asemenea, că soluţia dispusă încheierea din data de 06.11.2019 nu are temei legal şi că potrivit art. 246 alin. (1) din C. proc. civ., sancţiunea nerespectării regulilor procedurale este nulitatea absolută.
3. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea suspendării judecării cauzei .
4. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi
Înalta Curte, examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., constată că recursul este fondat în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 242 alin. (1) C. proc. civ. instanţa poate suspenda judecata "când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii".
Cazul particular de suspendare facultativă a judecăţii, reglementat prin dispoziţia legală sus menţionată, constituie o sancţiune procedurală, instituind condiţia culpei reclamantului pentru neîndeplinirea unor obligaţii stabilite în sarcina sa, în cursul judecăţii.
În cauză, prin încheierea recurată de la data de 6 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, având în vedere că reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în sensul de a indica adresa de domiciliu a intimatei D., a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ. .
Aşadar, sancţiunea procedurală dispusă prin încheierea atacată cu recurs a vizat neîndeplinirea de către reclamant a obligaţiei stabilite de instanţă în sarcina sa.
Dispoziţiile art. 242 alin. (1) C. proc. civ. reglementează un caz particular de suspendare legală facultativă a judecăţii, pentru dispunerea acestei măsuri fiind necesară îndeplinirea următoarelor condiţii:
- instanţa să stabilească, în sarcina reclamantului, potrivit legii, obligaţii referitoare la cauza dedusă judecăţii şi să-l înştiinţeze;
- reclamantul să nu îndeplinească obligaţiile stabilite de instanţă;
- neîndeplinirea obligaţiilor să aibă ca efect împiedicarea desfăşurării normale a procesului;
- reclamantul să fie în culpă pentru neîndeplinirea acestor obligaţii.
Din analiza actelor şi lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că în faţa instanţei de fond a fost procedura legal îndeplinită atât la termenul din 28 martie 2018, cât şi la termenele din data 28 septembrie şi 3 decembrie 2018, astfel că nu poate fi reţinută culpa procesuală a reclamantului, în contextul în care, în raport de prevederile art. 229 C. proc. civ. "Partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termenul în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau printr-un reprezentant legal ori convenţional, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanţă, considerându-se că ea cunoaşte termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziţii îi sunt aplicabile şi părţii căreia, personal ori prin reprezentant legal sau convenţional ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, i s-a înmânat citaţia pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaşte şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată.
Prin urmare, Înalta Curte constată că nu s-a făcut dovada faptului că în cauză ar fi fost împiedicată desfăşurarea normală a procesului, câtă vreme conform prevederilor art. 172 din C. proc. civ. "dacă în cursul procesului una dintre părţi şi-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoştinţeze instanţa, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum şi partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoştinţare, procedura de citare pentru aceeaşi instanţă este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare."
Având ca reper aceste dispoziţii legale, în contextul factual anterior expus, Înalta Curte constată că în cauză nu poate fi reţinută o culpă a reclamantului care să împiedice desfăşurarea normală a procesului, motiv pentru care în cauză nu se impune suspendarea judecăţii
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În considerarea argumentelor reţinute, care susţin caracterul fondat al recursului, cu aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 6 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea atacată şi dispune trimiterea dosarului la instanţa de fond pentru continuarea judecăţii.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2021.