Recusal annulment order upheld; appeal inadmissible for lack of statutory remedy.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Încheierea contestată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 la Curtea de Apel Bacău, S.C. A. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1320/2017, pronunţată de Tribunalul Neamţ, în contradictoriu cu A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ.

La termenul de judecată din 5.03.2019, reprezentantul recurentei-reclamante a formulat oral cerere de recuzare a preşedintelui completului de judecată pentru toate considerentele discutate la acest termen de judecată, urmând ca până la finalul şedinţei de judecată să depună, prin intermediul compartimentului arhivă, cererea de recuzare în scris, punându-i-se în vedere petentului să achite taxa de timbru de 100 de RON.

Prin încheierea de şedinţă din 14 martie 2019, Curtea de Apel Bacău a dispus anularea cererii de recuzare a domnului judecător B. formulată de petentul A. Piatra Neamţ, în cadrul recursului promovat acesta împotriva sentinţei civile nr. 1320/C din 6 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2017, precum şi a recursului incident promovat de recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ, în nume propriu cât şi pentru pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, împotriva încheierii din 22 noiembrie 2017 şi a sentinţei civile nr. 1320/C din 6 decembrie 2017 pronunţate de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2017, ca netimbrată.

Totodată, a aplicat petentului A. Piatra Neamţ, cu sediul în Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, cu nr. de înregistrare în Registrul Comerţului x şi CUI x, sancţiunea amenzii judiciare de 300 RON.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta A. Piatra Neamţ, solicitând admiterea acestuia aşa cum a fost formulat.

În esenţă, recurenta-reclamantă a susţinut că a trimis cererea formulată în scris, precum şi dovada achitării taxei de timbru prin C. la data de 11.03.2019.

De asemenea, recurenta a învederat că la termenul din 5 martie 2019 când a formulat cererea de recuzare verbal în faţa instanţei de judecată, cauza a fost amânată la data de 2 aprilie 2019, dată până la care urma să fie soluţionată cererea de recuzare.

Faţă de modul intempestiv de soluţionare a cererii de recuzare, recurenta a apreciat că în cauză există indicii de rea credinţă şi lipsă de imparţialitate din partea judecătorilor completului investit cu soluţionarea cauzei.

În aceste condiţii, în opinia recurentei, se confirmă motivele de recuzare pe care le-a invocat şi care se încadrează în prevederile art. 42 alin. (13) C. proc. civ. privind cazurile de incompatibilitate absolută.

În fine, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar pe fond admiterea cererii de recuzare astfel cum a fost formulată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi ţinând cont de prevederile art. 499 teza a II-a din acelaşi cod, Înalta Curte va analiza cu prioritate admisibilitatea căii de atac exercitate în cauză.

Înalta Curte constată că respectiva cale de atac promovată de recurentă nu este prevăzută de lege.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, iar potrivit art. 129 din Constituţia României, împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauză, recurenta-reclaamntă a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor menţionate, are caracter definitiv, în raport cu prevederile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora, încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurentul are deschisă calea de atac a recursului doar împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, iar în prezenta cauză prin încheierea din 14 martie 2019 s-a dispus anularea cererii de recuzare.

Potrivit art. 200 alin. (5) şi (7) din C. proc. civ.:

"(5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.

(7) Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, (...)."

Dispoziţiile citate prevăd expres faptul că împotriva încheierii de anulare poate fi formulată numai cerere de reexaminare, care se soluţionează de către un alt complet al instanţei care a pronunţat încheierea de anulare.

Rezultă, astfel, că încheierea de anulare pronunţată în temeiul art. 200 alin. (3) din C. proc. civ. nu face parte din categoria hotărârilor judecătoreşti care pot fi atacate cu recurs potrivit art. 483 alin. (1), (3) şi (4) din C. proc. civ.

De asemenea, Înalta Curte constată că recursul nu cuprinde critici cu privire la soluţia de aplicare a amenzii judiciare, însă pentru aplicarea acestei sancţiuni este prevăzută o altă cale de atac.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C.E. A. S.R.L. împotriva încheierii din 14 martie 2019 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2021.