Appeal seeking presidential decrees for 1989 revolution fighter titles inadmissible as time-barred

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2015, la data de 24.12.2015, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. au chemat în judecată pârâtul Preşedintele României şi au solicitat obligarea acestuia, in temeiul art. 2, 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 şi a propunerii Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989, prin Lista Finală, publicata in M.O. nr. 467 bis/07.07.2010, de acordare a titlurilor prevăzute la art. 3 alin. (1) din acelaşi act normativ, la emiterea Decretului de acordare a titlurilor de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989, pentru reclamanţii posesori ai certificatelor doveditoare preschimbate conform Legii nr. 341/2003.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 942 din 21 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., în contradictoriu cu pârâtul Preşedintele României.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate au formulat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. susţinând că hotărârea atacată este neîntemeiată, nemotivată şi nelegală.

Prin cererea de recurs, reclamanţii au reiterat argumentele invocate în acţiunea formulată la instanţa de fond, respectiv solicitând obligarea pârâtului Preşedintele României la emiterea Decretului de acordare a titlurilor de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989, pentru reclamanţii posesori ai certificatelor doveditoare preschimbate conform Legii nr. 341/2003.

În motivarea recursului, în esenţă, s-a arătat că titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 se atribuie, prin decret, de către Preşedintele României, la propunerea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989, şi conform art. 9 alin (6) din acelaşi act normativ, cu avizul comisiei parlamentare constituite pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, potrivit principiilor cuprinse la art. 2 şi criteriilor stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi, pe baza certificatelor doveditoare preschimbate conform alin. (1).

La data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 95/2014, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 341/2004, norma de drept prevăzută de art. 9 alin. (6), a fost abrogată, deci ultima intenţie a legiuitorului este aceea de a nu se mai cere avizul CPRD pe această propunere.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând cu prioritate excepţia tarvidităţii formulării cererii de recurs de către reclamanţi, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat.

Verificând respectarea termenului de declarare a căii de atac, în raport cu obiectul cererii deduse judecăţii, se constată că, potrivit dispoziţiilor potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

Înalta Curte constată că recursul a fost declarat şi motivat cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece hotărârea recurată a fost comunicată reclamanţilor la data de 16 mai 2016, iar cererea de recurs a fost depusă la instanţa de fond la data de 08 iunie 2016 .

Având în vedere data comunicării hotărârii recurate, rezultă că ultima zi de declarare a recursului, calculată potrivit dispoziţiilor art. 181-183 C. proc. civ., era data de 01 iunie 2016.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

De asemenea, se reţine că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către recurenţii-reclamanţi, potrivit dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. raportat la art. 248 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. împotriva sentinţei civile nr. 942 din 21 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal ca tardiv.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2019.