Revision against allegedly conflicting final decisions rejected as inadmissible where only one final judgment existed across two procedural cycles

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2013, reclamantul A. a solicitat instanţei de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii, B., C., D., E.:

1-constatarea nelegalităţii examinării şi a reexaminării psihologice a reclamantului, efectuate în cadrul concursului de admitere în magistratură organizat în perioada 26 iunie - 10 octombrie 2012 şi anularea rapoartelor de examinare şi reexaminare psihologică a sa, întocmite cu ocazia respectivului concurs;

2-anularea în parte a Hotărârii secţiei pentru Judecători a CSM nr. 838/15.11.2012, respectiv în ceea ce priveşte art. 2 al hotărârii, prin care s-a constatat neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor pentru admiterea în magistratură a reclamantului A., candidat menţionat în anexa 3 la nota direcţiei de specialitate, şi a fost declarat respins la concursul de admitere in magistratură organizat în perioada 26 iunie - 10 octombrie 2012;

3-obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să se constate că reclamantul îndeplineşte cumulativ toate condiţiile de admitere in magistratură, inclusiv pe aceea de a fi apt din punct de vedere psihologic, şi în consecinţă declararea reclamantului ca admis la concursul de admitere in magistratură organizat în perioada 26 iunie - 10 octombrie 2012

4-obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la punerea în aplicare a opţiunii pe care a făcut-o reclamantul în cadrul concursului menţionat pentru postul de judecător la Judecătoria Deva. În subsidiar, în cazul în care acest post nu va fi disponibil, să se aibă în vedere un post de judecător la Judecătoria Piteşti, localitatea de domiciliu;

5-obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să propună Preşedintelui României numirea reclamantului în funcţia de judecător;

6-obligarea pârâţilor, în solidar (în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din legea 554/2004), la plata de daune materiale, în cuantum de 500 RON înmulţit cu numărul de luni care vor trece din luna decembrie 2012 până la soluţionarea cauzei;

7-obligarea pârâţilor, în solidar (în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din legea 554/2004), la plata de daune morale, în cuantum de 1.850.000 RON;

8-obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să pună în aplicare Hotărârea Plenului CSM nr. 1035/15.11.2012, în conformitate cu care reclamantul este definitiv admis în cadrul concursului de admitere în magistratură organizat în perioada 26 iunie - 10 octombrie 2012, conform anexei la hotărârea respectivă;

9-obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la publicarea într-un ziar cotidian de largă răspândire naţională, a hotărârii judecătoreşti definitive ce se va pronunţa în acest dosar;

A solicitat, totodată, obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 731 din 4 martie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile de nelegalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 şi art. 27 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 279/05.04.2012 şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii, B., C., D. şi E., după cum urmează: a respins capetele de cerere 1, 2, 6 şi 7 ca neîntemeiate, iar celelalte capete de cerere ca rămase fără obiect.

Prin decizia nr. 619 din 4 martie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 731 din 4 martie 2014, a casat în parte sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

A menţinut sentinţa doar în ceea ce priveşte soluţia de respingere dată excepţiilor de nelegalitate invocate de recurentul reclamant şi care au vizat dispoziţiile art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26, art. 27 din Hotărârea nr. 297/5.04.2012 a Plenului CSM, Hotărârea nr. 849/8.10.2012 a Plenului CSM şi Hotărârea nr. 562/2010 a Plenului CSM.

Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 34 din 11 ianuarie 2017, a respins acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâţilor B., D., E. şi F., ca neîntemeiată.

A admis în parte acţiunea introdusă de reclamantul A. împotriva pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a următoarelor sume: 25.000 RON, cu titlu de daune morale, 39,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar.

A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să constate că reclamantul îndeplineşte condiţiile de admitere în magistratură, inclusiv cea de a fi apt din punct de vedere psihologic şi, în consecinţă, declararea reclamantului ca admis, ca rămas fără obiect.

A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la punerea în aplicare a opţiunii făcute de reclamant în cadrul concursului, în condiţii de legalitate, egalitate şi transparenţă, respectiv alegerea unui post de judecător la Judecătoria Deva, iar, în subsidiar, în cazul în care acest post nu este disponibil, a unui post la Judecătoria Piteşti, ca rămas fără obiect.

A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii să propună Preşedintelui României numirea reclamantului în funcţia de judecător, ca rămas fără obiect.

A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii să pună în aplicare hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 1035/2012, ca rămas fără obiect.

A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la publicarea hotărârii judecătoreşti într-un ziar cotidian de largă răspândire naţională, ca neîntemeiat.

A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la plata sumei de 24.000 RON cu titlu de daune pentru prejudiciul material aferent perioadei decembrie 2012- decembrie 2013, ca neîntemeiat.

Prin Decizia nr. 3375 de la 19 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei civile nr. 34 din 11 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată, a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 34 din 11 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Cererea de revizuire

Împotriva Deciziei 3375 de la 19 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2013, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin cererea de revizuire A. a solicitat anularea Deciziei nr. 3375 din 19 iunie 2019 şi rejudecarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în acord cu cele hotărâte prin Decizia nr. 619 din 4 martie 2016 pronunţată de aceeaşi instanţă, în acelaşi dosar.

În opinia revizuentului, în acelaşi dosar există două hotărâri definitive, ambele date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Aceste hotărâri sunt potrvnice şi se încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, conform art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 619 din 4 martie 2016, instanţa a constatat nelegalitatea procedurii de examinare psihologică şi implicit a actului emis ca urmare a acestei evaluări - hotărârea nr. 838 din 15.11.2012 a secţiei pentru Judecători a CSM. Implicit, prin efectul constatării nelegalităţii, primele două capete de cerere au fost admise. Această concluzie rezultă şi din dispoziţia instanţei ca în rejudecare instanţa de fond să analizeze şi să se pronunţe cu privire la celelalte capete de cerere, implicit s-a dispus şi se impune anularea rapoartelor psihologice, respectiv anularea hotărârii nr. 838/15.11.2012 a secţiei pentru Judecători a CSM cu privire la art. 2, air acest capăt de cerere este tranşat de instanţă înmod definitiv.

După pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de fond urma să analizeze şi să se pronunţe cu privire la capetele de cerere ce vizează înlăturarea vătămării suferite de reclamant. Această dispoziţie obligatorie pentru instanţa de rejudecare, a fost respectată de Curtea de Apel Bucureşti, care a pronunţată sentinţa civilă nr. 34/11.01.2017. Instanţa respectivă a reţinut în mod corect că soluţia anulării procedurii de examinare psihologică a reclamantului şi a art. 2 din 838/15.11.2012 a secţiei pentru Judecători a CSM, rezultă neechivoc din considerentele deciziei de recurs.

Prin urmare, în rejudecare, instanţa de recurs nu putea să respingă capetele 1 şi 2 de cerere, întrucât în acest fel se încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Examinând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Conform art. 509 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

pct. 8 există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Iar autoritatea de lucru judecat trebuie să fie îndeplinită în sensul art. 430 alin. 2 coroborat cu dispoziţiile art. 431 alin. 2 C. proc. civ. în sensul că "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un litigiu dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Curtea în raport de dispoziţiile legale incidente apreciază că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă deoarece în raport de obiectul revizuirii - Decizia nr. 3375 din 19.06.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2013 în cauză nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate a cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

În cauză nu există hotărâri potrivnice în sensul solicitat de norma legală respectiv încălcarea autorităţii de lucru judecat prevăzut de art. 430 alin. 2 din C. proc. civ. prin Decizia nr. 3375 din 19.06.2019 în raport de cele dispuse prin Decizia nr. 619 din 4 martie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În cauză nu există o soluţie dispusă prin Decizia nr. 3375/19.06.2019 de natură a încălca autoritatea de lucru judecat a ceea ce s-a soluţionat prin 619 din 4 martie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În cauză Decizia nr. 3375 din 19 iunie 2016, care formează obiectul revizuirii, prin ce a soluţionat definitiv ca instanţă de recurs, nu poate fi apreciat ca fiind o încălcare a autorităţii de lucru judecat în raport de litigiul anterior existent între părţi.

Aceasta deoarece în speţă nu există hotărâri potrivnice pronunţate în două dosare diferite în care să se fi soluţionat aceleaşi pretenţii, ci este vorba de un dosar unic, soluţionat în două cicluri procesuale, finalizat cu o singură hotărâre definitivă.

Faţă de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 513 alin. 1 şi (3) C. proc. civ. va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire astfel cum a fost formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3375 din 19 iunie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2013, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 februarie 2020.