Execution of European Arrest Warrant and mandatory pre-surrender custody under Law No. 302/2004

Asupra contestaţiei de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 4/F din 14 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 23 octombrie 2020 de Judecătoria Duisburg pe numele persoanei solicitate A.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile din Germania, cu respectarea regulii specialităţii.

S-a luat act că, în cazul pronunţării, de către autorităţile competente din Germania, a unei hotărâri de condamnare cu executare în regim de detenţie, persoana solicitată şi-a exprimat voinţa de a executa eventuala pedeapsă în România.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 14 ianuarie 2021 la 12 februarie 2021, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pentru 24 de ore la data de 17 decembrie 2020, ora 11:15 şi arestată provizoriu în vederea predării de la 30 decembrie 2020 la 14 ianuarie 2021.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, la data de 17 decembrie 2020 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. x/2020, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare germane la 23 octombrie 2020 faţă de numitul A., urmărit internaţional pentru săvârşirea a 5 infracţiuni de furt din locuinţă prevăzute de art. 242 I, 244 I, no. 3, IV, 53 din C. pen. german, art. 1, 105 ff din Legea privind Tineretul

În faţa Curţii, persoana solicitată a fost asistat de apărător din oficiu.

Prin Încheierea dată în cauză la 18 decembrie 2020, definitivă, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pentru o durată de 15 zile - de la 18 decembrie 2020 la 1 ianuarie 2021, inclusiv.

A fost parcursă procedura prevăzută de Directiva nr. 2013/48/UE, persoana solicitată manifestându-şi voinţa de a fi reprezentată şi de un apărător din statul emitent al mandatului european de arestare; nu a fost desemnat un apărător de către autorităţile germane.

Prin Încheierea dată în cauză la 30 decembrie 2020, s-a dispus arestarea provizorie, pe parcursul soluţionării mandatului european, a persoanei solicitate; încheierea a rămas definitivă prin respingerea contestaţiei.

La acelaşi termen, persoana solicitată nu a formulat obiecţiuni privind identitatea, însă a refuzat predarea motivat de faptul că familia sa este în România; a precizat că recunoaşte comiterea faptelor şi, în caz de condamnare cu executare în regim de detenţie, solicită să execute pedeapsa în România.

Cauza a fost amânată pentru a se verifica dacă există o situaţie de amânare a predării - cauze penale aflate în curs de cercetare.

La solicitarea Curţii au fost comunicate şi ataşate la dosar fişa de cazier judiciar a persoanei solicitate şi relaţiile solicitate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Feteşti, acte conform cărora persoana solicitată nu este cercetată în prezent pe teritoriul României.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 103 din Legea nr. 302/2004 şi nefiind incident niciun motiv de neexecutare a mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de art. 98 din acelaşi act normativ.

Astfel, din menţiunile cuprinse în actele emise de autorităţile germane (Mandat european de arestare emis la data de 23 octombrie 2020 de Judecătoria Duisburg pe numele persoanei solicitate), rezultă că, pentru numitul A., cetăţean român, s-a emis un mandat european de arestare pentru suspiciunea că, în fapt, la datele de 21 aprilie 2018, 26 ianuarie 2019, 1 martie 2019, 21 martie 2019 şi 23 martie 2019, în Duisburg şi B.:

1. În data de 21 aprilie 2018, în intervalul de timp între ora 12:15 şi ora 15:30, învinuitul s-a deplasat la clădirea multifamilială situată la adresa C., x Duisburg. Aici, numitul a abordat locuinţa aflată la parter a numiţilor D., părţi vătămate. A încercat mai întâi prin intermediul unei ferestre basculate, să deschidă o altă fereastră. Când acest lucru nu a reuşit, numitul s-a deplasat la balcon şi a pătruns în locuinţă prin uşa balconului care era neînchisă, pentru a cerceta locuinţa Şi a constata dacă găseşte lucruri pe care să le fure. El a furat un telefon mobil E. şi bani în numerar în valoare de circa 320 euro.

2. În data de 26 ianuarie 2019, în intervalul de timp între ora 10:00 şi ora 13:00, învinuitul s-a deplasat la clădirea multifamilială situată ia adresa F., x Duisburg. Aici, numitul a abordat locuinţa aflată la parter a numiţilor G., părţi vătămate. El a forţat uşa de la balcon şi a furat o caseta cu obiecte de podoabă conţinând bijuterii din aur în valoare de circa 600,00 euro precum şi bani în numerar în valoare de 250,00 euro. Intenţia sa a fost de a păstra banii pentru sine şi de a vinde bijuteriile cu profit.

3. În data de 1 martie 2019, în intervalul de timp dintre ora 18:00 şi ora 18:30, învinuitul, împreună cu alţi complici ramaşi necunoscuţi, s-a deplasat la clădirea unifamilială izolată aparţinând numiţilor H., părţi vătămate, situată la adresa Rheurdter Straße 98, 47661 B. Aici, făptuitorii au escaladat peretele lateral situat în zona grădinii şi au forţat o fereastra de la bucătărie, cu ajutorul unei răngi. Prin aceasta, ei au intrat în spaţiul de locuit şi au cercetat acest spaţiu pentru a găsi bunuri pe care să le fure. Ei au furat diverse bijuterii, intenţia lor a fost să păstreze bunurile pentru sine sau să le vândă cu profit.

4. În data de 21 martie 2019, în intervalul de timp între ora 19:00 şi ora 21:00, învinuitul s-a deplasat la clădirea multifamilială situată la adresa Duisburger Straße 59, 47166 Duisburg. Aici, numitul a abordat locuinţa aflată la parter a numitei I., parte vătămată. A introdus mâna printr-o fereastră basculată, a manevrat astfel mânerul ferestrei învecinate şi a deschis acea fereastră. Prin acea fereastră a pătruns după aceea în locuinţă şi a cercetat dormitorul pentru a găsi bunuri pe care să ie fure. El a furat un portmoneu cu 15 euro în numerar precum şi diverse documente de identitate şi carduri bancare, intenţia sa a fost să păstreze bunurile pentru sine.

5. În seara zilei de 23 martie 2019, în intervalul de timp între ora 19:00 şi ora 20:00, învinuitul s-a deplasat la clădirea multifamilială situată la adresa J., 47169 Duisburg. Aici, numitul a abordat locuinţa aflată la parter a numiţilor K., părţi vătămate. Învinuitul şi-a introdus mâna prin fereastra basculată, a deschis fereastra învecinată şi a pătruns în locuinţă prin escaladare. Apoi a cercetat locuinţa pentru a găsi bunuri pe care să le fure. El a furat bani în numerar, un telefon mobil, un aparat L., accesorii aferente precum şi o îmbrăcăminte de telefon mobil. Intenţia sa a fost să păstreze bunurile pentru sine sau să le vândă cu profit.

Curtea a reţinut că faptele menţionate au echivalent în legislaţia penală română, reprezentând infracţiunile prevăzute de art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) din noul C. pen. român cu aplicarea art. 38 alin. (1) din noul C. pen. român, pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

De asemenea, s-a reţinut că faptele menţionate sunt pedepsite de C. pen. german cu închisoarea până la 10 ani.

Prin urmare, sunt îndeplinite exigenţele art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată.

Curtea a constatat faptul că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea, invocând în esenţă faptul că familia sa se află pe teritoriul României.

În drept, această obiecţiune nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 99 din Legea nr. 302/2004 modificată.

Susţinerile apărării privind posibilitatea efectuării unor comisii rogatorii de către autorităţile germane sau a unui eventual transfer de proceduri nu pot fi primite, instanţa de executare - ca reflex al suveranităţii naţionale al statului emitent - neputând să aprecieze asupra modalităţii în care se desfăşoară cercetarea penală în cadrul statului emitent.

De altfel, aceste susţineri nu se circumscriu niciunui motiv de refuz al predării.

Curtea a constatat, prin urmare, că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de refuz de executare a mandatului european prevăzute de Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie persoana solicitată A., motivele contestaţiei fiind susţinute de către apărătorul desemnat din oficiu, astfel cum se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestaţia formulată, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Ca atare, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, predarea şi arestarea persoanei solicitate A. se întemeiază pe existenţa unui mandat european de arestare emis de Judecătoria Duisburg pe numele persoanei solicitate, la data de 23 octombrie 2020, aceasta fiind urmărită internaţional pentru săvârşirea a 5 infracţiuni de furt din locuinţă prevăzute de art. 242 I, 244 I, no. 3, IV, 53 din C. pen. german, art. 1, 105 ff din Legea privind Tineretul.

În fapt, s-a reţinut că, la datele de 21 aprilie 2018, 26 ianuarie 2019, 1 martie 2019, 21 martie 2019 şi 23 martie 2019, în Duisburg şi B.:

1. În data de 21 aprilie 2018, în intervalul de timp între ora 12:15 şi ora 15:30, învinuitul s-a deplasat la clădirea multifamilială situată la adresa C., x Duisburg. Aici, numitul a abordat locuinţa aflată la parter a numiţilor D., părţi vătămate. A încercat mai întâi prin intermediul unei ferestre basculate, să deschidă o altă fereastră. Când acest lucru nu a reuşit, numitul s-a deplasat la balcon şi a pătruns în locuinţă prin uşa balconului care era neînchisă, pentru a cerceta locuinţa Şi a constata dacă găseşte lucruri pe care să le fure. El a furat un telefon mobil E. şi bani în numerar în valoare de circa 320 euro.

2. În data de 26 ianuarie 2019, în intervalul de timp între ora 10:00 şi ora 13:00, învinuitul s-a deplasat la clădirea multifamilială situată ia adresa F., x Duisburg. Aici, numitul a abordat locuinţa aflată la parter a numiţilor G., părţi vătămate. El a forţat uşa de la balcon şi a furat o caseta cu obiecte de podoabă conţinând bijuterii din aur în valoare de circa 600,00 euro precum şi bani în numerar în valoare de 250,00 euro. Intenţia sa a fost de a păstra banii pentru sine şi de a vinde bijuteriile cu profit.

3. În data de 1 martie 2019, în intervalul de timp dintre ora 18:00 şi ora 18:30, învinuitul, împreună cu alţi complici ramaşi necunoscuţi, s-a deplasat la clădirea unifamilială izolată aparţinând numiţilor H., părţi vătămate, situată la adresa Rheurdter Straße 98, 47661 B. Aici, făptuitorii au escaladat peretele lateral situat în zona grădinii şi au forţat o fereastra de la bucătărie, cu ajutorul unei răngi. Prin aceasta, ei au intrat în spaţiul de locuit şi au cercetat acest spaţiu pentru a găsi bunuri pe care să le fure. Ei au furat diverse bijuterii, intenţia lor a fost să păstreze bunurile pentru sine sau să le vândă cu profit.

4. În data de 21 martie 2019, în intervalul de timp între ora 19:00 şi ora 21:00, învinuitul s-a deplasat la clădirea multifamilială situată la adresa Duisburger Straße 59, 47166 Duisburg. Aici, numitul a abordat locuinţa aflată la parter a numitei I., parte vătămată. A introdus mâna printr-o fereastră basculată, a manevrat astfel mânerul ferestrei învecinate şi a deschis acea fereastră. Prin acea fereastră a pătruns după aceea în locuinţă şi a cercetat dormitorul pentru a găsi bunuri pe care să ie fure. El a furat un portmoneu cu 15 euro în numerar precum şi diverse documente de identitate şi carduri bancare, intenţia sa a fost să păstreze bunurile pentru sine.

5. În seara zilei de 23 martie 2019, în intervalul de timp între ora 19:00 şi ora 20:00, învinuitul s-a deplasat la clădirea multifamilială situată la adresa J., 47169 Duisburg. Aici, numitul a abordat locuinţa aflată la parter a numiţilor K., părţi vătămate. Învinuitul şi-a introdus mâna prin fereastra basculată, a deschis fereastra învecinată şi a pătruns în locuinţă prin escaladare. Apoi a cercetat locuinţa pentru a găsi bunuri pe care să le fure. El a furat bani în numerar, un telefon mobil, un aparat L., accesorii aferente precum şi o îmbrăcăminte de telefon mobil. Intenţia sa a fost să păstreze bunurile pentru sine sau să le vândă cu profit.

Se constată, astfel, că faptele pentru care este cercetată persoana solicitată A. sunt incriminate de legislaţia penală română, având corespondent în infracţiunile de prevăzute de art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

În plus, se observă că faptele ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă, fac parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată, care dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este cel puţin 3 ani dau dreptul la predare între statele membre fără a mai fi supuse verificării condiţiei dublei incriminări.

Totodată, se constată că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din aceeaşi lege.

Ca atare, instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanţei, concluzionează că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. cuprinde toate informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, necesare pentru a aprecia asupra întrunirii cerinţelor imperative impuse de lege, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

În consecinţă, în raport cu dispoziţiile legale ce reglementează procedura de executare a mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că solicitarea apărării privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu nu poate fi primită. Dispoziţiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că, în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, textul de lege neacordând instanţei posibilitatea de a aprecia cu privire la aplicarea unei alte măsuri preventive, prevăzute de C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 4/F din 14 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în Dosarul nr. x/2020.

Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 554 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 4/F din 14 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 554 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 februarie 2021.

Procesat de GGC - LM