Appeal over Constitutional Court ruling on revision dismissed; criminal conviction stands with 200 RON costs.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appellant’s appeal, thereby upholding the lower court’s decision that rejected as inadmissible the appellant’s application for revision of a final criminal conviction (suspended sentence with supervision). The appellant sought revision based on a subsequent Constitutional Court decision (Decision no. 55/2020) declaring certain provisions of the Criminal Procedure Code unconstitutional. The court held that the revision ground under Article 453(1)(f) C. proc. pen. requires that the final judgment be based on a legal provision declared unconstitutional following an exception raised in that same case; here, the challenged conviction was based on older provisions (Articles 913 and 916 of the 1968 Code), not the one declared unconstitutional, and the constitutional exception was not raised in the original case. Consequently, the court found no legal basis for reopening the criminal proceedings and ordered the appellant to pay 200 RON in judicial expenses.
Legislator headnote
AI generatedart. 459 alin. (5) C. proc. pen, art. 275 alin. (2) C. proc. pen, art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen, art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen, art. 91 alin. (1) C. pen, art. 93 alin. (1) C. pen; Appeal over Constitutional Court ruling on revision dismissed; criminal conviction stands with 200 RON costs: The appellant sought revision based on a subsequent Constitutional Court decision (Decision no. 55/2020) declaring certain provisions of the Criminal Procedure Code unconstitutional. The court held that the revision ground under Article 453(1)(f) C. proc. pen. requires that the final judgment be based on a legal provision declared unconstitutional following an exception raised in that same case; here, the challenged conviction was based on older provisions (Articles 913 and 916 of the 1968 Code), not the one declared unconstitutional, and the constitutional exception was not raised in the original case. Consequently, the court found no legal basis for reopening the criminal proceedings and ordered the appellant to pay 200 RON in judicial expenses.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal as unfounded.
Ground for obliging the appellant to pay judicial expenses to the state.
Legal basis for the state bearing the partial fee of the court-appointed counsel.
Full text
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 114 din 19 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat A., împotriva Deciziei penale nr. 67/A din 23 februarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2014.
Onorariul avocatului din oficiu desemnat intimatului B., în sumă de 627 RON, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul condamnat A. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuielile judiciare avansate de către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie la data de 18 septembrie 2020, revizuentul condamnat A. a solicitat instanţei revizuirea Deciziei penale nr. 67/A din 23 februarie 2016 pronunţată în Dosarul nr. x/2014, respectiv admiterea în principiu şi rejudecând pe fond, să se dispună achitarea inculpatului A. în temeiul art. 462 alin. (1) raportat la art. 395 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 452 şi art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în vigoare la data de 23 februarie 2016, fiind motivată în fapt prin invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 55/2020, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată în cauză şi s-a constatat că dispoziţiile art. 139 alin. (3) teza finală din C. proc. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu privesc înregistrările rezultate ca urmare a efectuării activităţilor specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului desfăşurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991.
Revizuentul condamnat a apreciat că, raportat la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 126/2016 paragraful 25, deşi în cauză nu a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legislative ce privesc înregistrări rezultate ca urmare a efectuării activităţilor specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului desfăşurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, hotărârile judecătoreşti pronunţate anterior datei de 11 martie 2016 sunt supuse căii de atac a revizuirii, pentru motivul prevăzut de norma legală declarată neconstituţională.
De asemenea, revizuentul condamnat a invocat, din considerentele opiniei concurente exprimate în Decizia Curţii Constituţionale nr. 126/2016, faptul că legiuitorul a asimilat efectul deciziei de admitere a Curţii Constituţionale din materie penală cu cele ale unei legi penale mai favorabile.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 17 din 5 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 67/A din 23 februarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, revizuentul condamnat A. a fost condamnat la pedeapsa de la 2 ani şi 6 luni închisoare şi, în baza art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 3 ani.
De asemenea, s-a stabilit în baza art. 93 alin. (1) C. pen., ca pe durata termenului de supraveghere condamnatul A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Ilfov, la datele fixate de acestea; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor de existenţă.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca acesta, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 de zile. Munca neremunerată în folosul comunităţii se va presta de către condamnatul A., în una din următoarele entităţi comunicate instanţei: la Direcţia de Asistenţă Educaţională sau la Societatea Medicală "Sfânta Cuvioasă Paraschiva", ambele situate în oraşul Voluntari, judeţul Ilfov.
Conform art. 404 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 96 alin. (1) C. pen., condamnatului i s-au pus în vedere consecinţele nerespectării măsurilor de supraveghere dispuse pe parcursul termenelor de supraveghere.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A., reţinerea de 24 de ore din data de 29 ianuarie 2014, arestarea preventivă de la 30 ianuarie 2014 la 9 mai 2014 inclusiv, precum şi arestul la domiciliu de la 10 mai 2014 la 16 iunie 2015.
Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că, în procedura admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, instanţa examinează dacă:
a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3)
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
Analizând admisibilitatea în principiu a căii de atac a revizuirii exercitată de condamnatul A., Curtea de Apel Ploieşti a constatat că aceasta este inadmisibilă.
Astfel, s-a reţinut că potrivit art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în vigoare la data soluţionării prezentei cereri, invocat ca temei al cererii de revizuire de către revizuentul A., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când, hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Conform principiului tempus regit actum - principiul activităţii, legea procesual penală este de strictă aplicare şi se aplică în procesul penal actelor efectuate şi măsurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare şi până la momentul ieşirii ei din vigoare, cu excepţia situaţiilor tranzitorii, conform art. 13 alin. (1) C. proc. pen.
În procesul penal, cu privire la aplicarea legii procesuale penale în timp, nu îşi găsesc aplicarea regulile de drept material privind aplicarea legii penale mai favorabile. Legea penală este de imediată aplicare, aceasta neretroactivând sau ultraactivând.
Cum excepţia privind prevederile declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 55/2020 a Curţii Constituţionale, nu a fost invocată în prezentul dosar, Curtea de Apel Ploieşti a apreciat că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în vigoare la data soluţionării prezentei cererii de revizuire.
Totodată, s-a reţinut că, prin Decizia nr. 55/2020 a Curţii Constituţionale s-au constatat neconstituţionale prevederile art. 139 alin. (3) teza finală din C. proc. pen., în sensul că acestea sunt constituţionale în măsura în care nu privesc înregistrările rezultate ca urmare a efectuării activităţilor specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului desfăşurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, şi nu prevederile art. 913 şi ale art. 916 ale C. proc. pen. 1968, avute în vedere de revizuent şi în baza cărora au fost efectuate acte de urmărire penală în Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei.
Curtea de Apel Ploieşti a apreciat că nu poate extinde efectele Deciziei nr. 55/2020 a Curţii Constituţionale şi cu privire la dispoziţiile art. 913 şi ale art. 916 ale C. proc. pen. 1968, astfel încât să poate servi ca temei al admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire formulate în cauză de revizuentul A.
Împotriva Sentinţei penale nr. 114 din 19 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în termen legal, revizuentul A. a formulat apel, solicitând desfiinţarea sentinţei şi în rejudecare admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Examinând apelul formulat de revizuentul condamnat A., în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri, şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.
Potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (3) C. proc. pen., în etapa admisibilităţii în principiu, instanţa examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f)persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
Cererea de revizuire formulată de revizuentul A. a fost întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., revizuentul invocând faptul că, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 55 din 2020 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată în cauză şi s-a constatat că dispoziţiile art. 139 alin. (3) teza finală din C. proc. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu privesc înregistrările rezultate ca urmare a efectuării activităţilor specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului desfăşurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991.
În conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală poate fi cerută " când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate".
Înalta Curte apreciază că motivul invocat de revizuent în susţinerea cererii formulate nu se circumscrie cazurilor de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 453 C. proc. pen., dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. fiind invocate în mod formal.
Decizia nr. 55 din 2020 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 517 din 17 iunie 2020, nu poate constitui temei al revizuirii în cauza în care s-a dispus condamnarea revizuentului A., în raport de efectele acestei decizii nefiind incidentă situaţia prevăzută de cazul de revizuire menţionat - respectiv hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, iar consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Astfel, în cauză nu este îndeplinită condiţia imperativă prevăzută de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în vigoare la data soluţionări cererii de revizuire, având în vedere că, neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 139 alin. (3) teza finală din C. proc. pen. nu a fost constatată ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate invocată în cauza în care s-a dispus condamnarea revizuentului.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 139 alin. (3) teza finală din C. proc. pen., a căror neconstituţionalitate a fost constatată prin Decizia nr. 55 din 2020 a Curţii Constituţionale, nu sunt aplicabile în cauza penală în care s-a dispus condamnarea revizuentului A., întrucât în Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei, în care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, interceptările şi înregistrările convorbirilor telefonice au fost autorizate în temeiul dispoziţiilor art. 913 şi art. 916 ale C. proc. pen. 1968.
Argumentele invocate de revizuent în sensul incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în forma în vigoare anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 126/2016 şi O.U.G. nr. 18/2016, nu pot fi reţinute, întrucât contravin principiului activităţii legii procesual penale.
În consecinţă, prin cererea de revizuire formulată de revizuentul A., nu au fost invocate temeiuri legale privind redeschiderea procedurilor penale, conform art. 459 alin. (3) lit. c) din C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 114 din 19 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 114 din 19 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2021.
Procesat de GGC - LM