Transfer of sentenced prisoner: request to reduce sentence by 9 months dismissed as unfounded

Asupra contestaţiei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 56 din 9 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., s-a respins ca nefondată contestaţia la executare declarată de numitul A., în prezent aflat în Penitenciarul Rahova, împotriva Sentinţei penale nr. 40 din 23.04.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bacău.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bacău a reţinut că, prin contestaţia formulată, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestatorul condamnat A., a solicitat micşorarea pedepsei pe care o are de executat cu 9 luni, fapt care i-a fost garantat de la biroul de imigrări de Anglia.

S-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 40 din 23 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, privind transferul persoanei condamnate A. (...), deţinut într-un loc de detenţie din Marea Britanie, într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii şi, în consecinţă;

S-a recunoscut sentinţa penală pronunţată în data de 15.06.2016, în dosarul nr. x de Tribunalul Coroanei din Warwick din Marea Britanie, şi în consecinţă, s-a constatat că prin această hotărâre penală, persoana transferabilă A. cu date cunoscute, a fost condamnată la pedeapsa principală de 10 (ani) ani închisoare şi 5 ani termen de supraveghere pentru săvârşirea infracţiunilor de: răpire şi viol, prevăzute de secţiunea nr. 1 şi subsecţiunea nr. 2 din Legea privind infracţiunile de natură sexuală 2003, respectiv, vătămare corporală, faptă prevăzută de art. 39 din Legea privind justiţia penală din 1988.

S-a constatat că faptele pentru care s-a dispus condamnarea persoanei transferabile sunt încriminate şi de legea penală română, prin: art. 218 alin. (1) C. pen. privind infracţiunea de viol.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei principale de 10 ani închisoare şi 5 ani termen de supraveghere aplicată de Tribunalul Coroanei din Warwick din Marea Britanie, prin sentinţa penală cu nr. de referinţă Tx, rămasă definitivă la data de 15.06.2015.

În temeiul art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dedus din pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare britanice, durata executată prin arest preventiv de la data de 15.02.2016 până la data de 15.06.2016, precum şi perioada executată de la data de 15.06.2015, la zi.

S-a dispus comunicarea hotărârii definitive şi a unui exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii autorităţii competente a statului emitent, Centrului de Cooperarea Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, precum şi, în copie, direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei din România.

În temeiul art. 14 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus traducerea prezentei hotărâri, a mandatului de executare a pedepsei închisorii şi a adresei de comunicare a hotărârii către autoritatea competentă a statului emitent.

Analizând cererea, prin prisma motivelor invocate şi a probelor administrate, Curtea a constatat că aceasta nu este întemeiată.

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia la executare poate fi formulată în următoarele situaţii: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

S-a ataşat spre studiu dosarul nr. x/2018.

Din analiza dosarului de mai sus, Curtea a constatat că, în prezenta cauză, nu există nici un temei pentru aplicarea deducerii de 9 luni din pedeapsa de executat în favoarea petentului contestator.

Împotriva Sentinţei penale nr. 56 din 9 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, condamnatul A. a formulat contestaţie, motivele contestaţiei fiind susţinute de către apărătorul desemnat din oficiu, astfel cum se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestaţia formulată, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Prioritar, Înalta Curte aminteşte că, pe calea contestaţiei la executare pot fi soluţionate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanţe la momentul soluţionării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.

În speţă, la momentul recunoaşterii sentinţei penale pronunţată în 15.06.2016, în dosarul nr. x de Tribunalul Coroanei din Warwick din Marea Britanie, instanţa română competentă să aplice în cauză dispoziţiile Legii nr. 302/2004, a avut în vedere chestiunea deducerii din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată de autorităţile judiciare britanice a duratei executate în Marea Britanie şi a soluţionat acest aspect, în baza documentelor ataşate cererii privind transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii. Ca atare, s-a dedus din pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare britanice, durata executată prin arest preventiv de la data de 15.02.2016 până la data de 15.06.2016, precum şi perioada executată de la data de 15.06.2015, la zi.

Deşi în prezenta contestaţie, condamnatul A. invocă existenţa unei cauze de micşorare a pedepsei, care ar impune suplimentar reducerea, cu un interval de 9 luni, a pedepsei închisorii aplicată de autorităţile judiciare britanice, Înalta Curte constată că afirmaţia acestuia, în sensul executării acestei perioade în Marea Britanie, nu îşi găseşte susţinerea în actele dosarului, nefiind dovedită.

În aceste condiţii, se reţine că soluţia primei instanţe este corectă, hotărârea contestată fiind legală şi temeinică.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 56 din 09 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 56 din 09 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2020.

GGC - MM