Inadmissibility of appeal against definitive decision on criminal procedural duration

Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Încheierea nr. 41 din 27 ianuarie 2021 a Tribunalului Suceava s-a respins contestaţia privind durata procesului formulată de petentul A. în Dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat numitul A. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În acest sens, Tribunalul Suceava a reţinut că prin cererea adresată judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava şi înregistrată la data 22 decembrie 2020 sub nr. x/2020, petentul A., a formulat contestaţie privind durata urmăririi penale în Dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei, pentru motivele depuse în scris la dosarul cauzei ce se regăsesc la filele x.

A arătat petentul că, în fapt, judecătorii B. şi C. i-au schimbat calitatea procesuală în mod abuziv şi fără un document probator, folosindu-se de prerogativele funcţiei de judecător, neavând calitatea de inculpat în cauză, obiectul cauzei fiind o plângere împotriva Ordonanţei nr. 461/P/2017 şi 714/P/2016 ale procurorului D. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei.

În drept, petentul a invocat dispoziţiile art. 4881 şi următoarele din C. proc. pen., art. 522 din C. proc. pen., art. 427 din C. proc. pen., art. 301 din C. pen. raportat la Legea nr. 78/2000, art. 266 din C. pen. şi art. 38 din C. pen.

Astfel, Tribunalul Suceava a constatat următoarele:

Potrivit art. 4881 alin. (1) din C. proc. pen., se prevede că "Dacă activitatea de urmărire penală sau de judecată, nu se îndeplineşte într-o durată rezonabilă, se poate face contestaţie, solicitându-se accelerarea procedurii.".

În conformitate cu art. 4881 alin. (3) din C. proc. pen., contestaţia poate fi formulată "a) după cel puţin un an de la începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale; b) după cel puţin un an de la trimiterea în judecată, pentru cauzele aflate în cursul judecăţii în primă instanţă; c) după cel puţin 6 luni de la sesizarea instanţei cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare."

Astfel, respectarea termenului prevăzut de lege pentru formularea unei contestaţii privind durata procesului penal, reprezintă o condiţie de admisibilitate pentru aceasta procedură.

Tribunalul nu a procedat la analizarea temeiniciei contestaţiei, dacă din capul locului durata rezonabilă prevăzută de lege nu a fost depăşită.

Punctul de plecare pentru analizarea acestei durate rezonabile este dat de începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale, de trimiterea în judecată pentru cauzele aflate în cursul judecăţii, respectiv de sesizarea instanţei cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare.

Odată constatată că durata rezonabilă de 1 an, respectiv de 6 luni a fost depăşită, judecătorul poate să purceadă mai departe la soluţionarea efectivă a contestaţiei formulate.

Cu alte cuvinte, criteriul timpului nu este suficient pentru constatarea că termenul rezonabil pentru soluţionarea procesului a fost încălcat, ci este nevoie ca judecătorul să se aplece suplimentar asupra unor elemente, pentru a da eficienţă analizei relative la încălcarea dreptului la un proces echitabil - coordonata termenului rezonabil.

În acest sens, la art. 4885 alin. (2) din C. proc. pen., se menţionează cu titlu exhaustiv şi cumulativ, elementele pe care un judecător trebuie să le analizeze pentru aprecierea caracterului rezonabil al duratei procedurii judiciare, respectiv: natura şi obiectul cauzei; complexitatea cauzei, inclusiv prin luarea în considerare a numărului de participanţi şi a dificultăţilor de administrare a probelor; elementele de extraneitate ale cauzei; faza procesuală în care se află cauza şi durata fazelor procesuale anterioare; comportamentul contestatorului în procedura judiciară analizată, inclusiv din perspectiva exercitării drepturilor sale procesuale şi procedurale şi din perspectiva îndeplinirii obligaţiilor sale în cadrul procesului; comportamentul celorlalţi participanţi în cauză, inclusiv al autorităţilor implicate; intervenţia unor modificări legislative aplicabile cauzei şi alte elemente de natură să influenţeze durata procedurii.

Analizând lucrările şi materialul din Dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei, precum şi punctul de vedere al reprezentantului Ministerului Public, Tribunalul Suceava a constatat că la data de 2 iulie 2020 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei sub nr. x/2020, cauza având ca obiect revizuirea împotriva unei soluţii cu privire la plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art. 340 noul C. proc. pen..) formulată de petentul A.

S-a stabilit primul termen de judecată la data de 21 iulie 2020 când s-a amânat cauza pentru data de 13 octombrie 2020 în vederea solicitării de relaţii de la petent.

La data de 13 octombrie 2020, s-a amânat cauza la 9 februarie 2021 în vederea emiterii unei adrese către Tribunalul Suceava pentru restituire dosar.

În concret, prezenta instanţă a constatat faptul că dosarul în cauză a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 2 iulie 2020, respectiv în urmă cu aproximativ 7 luni.

S-a constatat, aşadar, că raportat la momentul în care s-a început judecarea cauzei aflată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei faţă de inculpat, este îndeplinită condiţia depăşirii termenului de 6 luni de la acest moment, în care contestatorul poate face contestaţie cu privire la durata urmăririi penale.

Fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate a contestaţiei, Tribunalul a procedat la analizarea temeiniciei acesteia.

Potrivit art. 4885 alin. (2) C. proc. pen. în aprecierea caracterului rezonabil al duratei procedurii judiciare tribunalul trebuie să ia în considerare elementele enumerate.

Analizând toate aceste elemente raportat la speţa de faţă, Tribunalul Suceava a constatat că dosarul este în curs de soluţionare, în vederea lămuririi cauzei, fiind acordat termen în acest sens, pentru ataşarea dosarului cu privire la care s-a formulat cererea de revizuire.

Aşadar, raportat la durata judecării cauzei cuprinsă între perioada 13 octombrie 2020 şi 9 februarie 2021 pentru când s-a acordat termen în cauză, tribunalul a învederat următoarele:

Celeritatea - repeziciunea desfăşurării procesului penal - este parte integrantă a principiului operativităţii procesuale, statuat de doctrina procesual penală naţională, ce reprezintă o regulă fundamentală a procesului penal. Promptitudinea în desfăşurarea activităţilor procesuale nu trebuie să lipsească de calitate şi temeinicie actele procesuale şi procedurale, iar actul de justiţie să devină un act de justiţie expeditiv. Totuşi, "cauza penală nu trebuie să se extindă exagerat în timp, tărăgănarea aducând prejudicii serioase atât soluţionării procesului cât şi realizării importantelor sale sarcini sociale." Rapiditatea procesuală nu constituie un scop în sine, care printr-o hipertrofiere a celerităţii, duse până la limitele grabei greşit înţelese, să se repercuteze negativ asupra calităţii actelor şi activităţilor efectuate. Cerinţa potrivit căreia procesul penal trebuie să aibă o bună calitate este deosebit de cuprinzătoare. Aceasta implică, atât respectarea de către participanţii în cauza penală a dispoziţiilor legale, dar presupune şi corecta soluţionare a procesului.

Respectarea termenului rezonabil reprezintă o condiţie sine qua non, o dimensiune, un element indisolubil al procesului echitabil. Atât Convenţia, jurisprudenţa Curţii, Constituţia României, dar şi legislaţia naţională nu au definit/explicat noţiunea de termen rezonabil. Totuşi, prevederile Convenţiei şi ale Protocoalelor sale adiţionale nu pot fi interpretate şi aplicate în mod corect decât prin raportare la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, printr-o bogată şi variată practică Curtea, prin deciziile sale, a explicat şi definit, în cauzele ce i-au fost deduse judecăţii, nenumăratele posibile faţete, semnificaţii ale termenului rezonabil.

De asemenea, "normele Convenţiei alcătuiesc împreună cu jurisprudenţa organelor sale un bloc de convenţionalitate." Aceasta explică obligativitatea considerării jurisprudenţei Curţii ca izvor de drept pentru instanţele naţionale. "Curtea Europeană a decis, în repetate rânduri, că dispoziţiile art. 6 parag. 1 obligă statele contractante să-şi organizeze sistemul judiciar în aşa fel încât acesta să răspundă tuturor exigenţelor textului, inclusiv aceleia de a soluţiona orice litigiu într-un termen rezonabil... ."

Astfel, prin numeroase hotărâri, Curtea impune această obligaţie, în cauze în care a considerat că litigiile nu au fost soluţionate în termen rezonabil, ocazii cu care, motivările Curţii pot constitui adevărate îndrumare în explicarea/definirea termenului rezonabil. Curtea a condamnat statele pârâte pentru nerespectarea art. 6 parag. 1 al Convenţiei din diferite raţiuni, cum ar fi: neasumarea rolului activ, supraîncărcarea temporară a parchetelor/instanţelor care nu a fost urmată de ordonarea provizorie a cauzelor după urgenţa şi importanţa lor, comportamentul părţilor şi al organelor judiciare în proces etc.

Relativ la cauza cu care Tribunalul Suceava este învestit, s-a constatat că în cauză există circumstanţe excepţionale care determină, în mod pertinent şi suficient, dilatarea perioadei de timp necesare judecării cauzei, în ceea ce îl priveşte pe contestator.

Tribunalul Suceava a apreciat că activitatea instanţei de judecată pe rolul căreia se află Dosarul nr. x/2020, astfel cum a fost reliefată, poate fi apreciată până la acest moment ca având o ritmicitate constantă, faţă de complexitatea cauzei, întârzierea în soluţionarea dosarului fiind cauzată de multitudinea de cereri ale petentului A., înregistrate pe rolul unor instanţe diferite şi care privesc acelaşi dosar, astfel încât, fizic, este imposibil ca dosarul în cauză să fie la mai multe instanţe de judecată în acelaşi timp.

Respectarea principiului celerităţii procesului penal are ca urmare firească respectarea dreptului la un termen rezonabil în soluţionarea cauzei penale în care este implicată o persoană. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului termenul rezonabil al procedurilor prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană se aplică tuturor persoanelor implicate într-o procedură penală, indiferent dacă sunt sau nu în stare de arest şi are ca scop protecţia acestora contra lentorii excesive a procedurilor, în vederea evitării prelungirii pe o perioadă prea mare de timp a incertitudinii cu privire la soarta celui acuzat. "Această garanţie (a respectării termenului rezonabil) urmăreşte să asigure că justiţia este administrată fără întârzieri ce i-ar putea afecta credibilitatea sau eficienţa. (…) Astfel organele de urmărire penală şi instanţele de judecată trebuie să dea dovadă de celeritate în activitatea desfăşurată, aşa încât în nicio cauză să nu existe perioade de inactivitate nerezonabile." (M. Udroiu, O. Predescu, Protecţia europeană a drepturilor omului şi procesul penal român, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, pp. 639 - 643.)

Printre criteriile de apreciere a termenului rezonabil al procedurilor, Curtea de la Strasbourg a constatat că termenul rezonabil al procedurii se apreciază in concreto, avându-se în vedere ansamblul procedurii şi circumstanţele fiecărei cauze în parte.

Analizând celelalte criterii prev. de art. 4885 alin. (2) din C. proc. pen., Tribunalul Suceava a constatat că există justificarea timpului cât dosarul s-a aflat pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei, având în vedere că acesta a fost înaintat unor diferite instanţe, în vederea soluţionării diferitelor căi de atac formulate de contestator.

II. Împotriva Încheierii nr. 41 din 27 ianuarie 2021 a Tribunalului Suceava a formulat contestaţie petentul A..

La termenul de judecată din data de 19 aprilie 2021, Curtea a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulată.

Prin Decizia penală nr. 70 din 21 aprilie 2021, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 41 din 27 ianuarie 2021 a Tribunalului Suceava, secţia penală pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

În acest sens, Curtea a constatat următoarele:

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude (cum este cazul în speţă), precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe acea cale procesuală.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, constituind o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În conformitate cu art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen. încheierea prin care instanţa soluţionează contestaţia la durata procesului penal nu este supusă niciunei căi de atac.

În speţă, contestatorul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei încheieri definitive pronunţate de Tribunalul Suceava.

În raport cu cele expuse, contestaţia formulată de contestatorul A. apare ca fiind inadmisibilă, în condiţiile în care încheierea atacată nu este supusă căilor de atac prevăzute de legea procesual penală, şi, cum această excepţie primează, Curtea nu va mai analiza fondul cauzei.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 70 din 21 aprilie 2021, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori contestatorul A. a formulat prezenta cale de atac.

Înalta Curte, analizând hotărârea atacată, constată inadmisibilitatea contestaţiei.

Procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Înalta Curte reţine că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului impune existenţa unei căi judiciare efective care să permită părţii de a beneficia de o cale de atac, dreptul de acces la o instanţă fiind un element inerent al garanţiilor consacrate de acest articol şi oferă instanţei dreptul, ca în fiecare caz, să procedeze la o evaluare în lumina particularităţilor procedurii, pentru ca în aplicarea normelor de procedură, să se evite un formalism excesiv care ar aduce atingere caracterului echitabil al procedurilor şi o flexibilitate excesivă care ar conduce la eliminarea condiţiilor procedurale stabilite de lege.

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, principiu statuat la art. 16 din Legea nr. 304/2004, articol ce reprezintă, de altfel, o aplicaţie a dispoziţiilor art. 129 din Constituţie care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 70 din 21 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 41 din 27 ianuarie 2021 a Tribunalului Suceava, secţia Penală pronunţată în Dosarul nr. x/2020. În acelaşi timp, Înalta Curte constată că acesta a promovat prezenta cale de atac împotriva unei decizii prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva unei hotărâri nesusceptibilă de vreo cale de atac. Astfel, prin Încheierea penală nr. 41 din 27 ianuarie 2021 a Tribunalului Suceava, a fost respinsă contestaţia privind durata procesului formulată de petentul A. în Dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei, încheierea având caracter definitiv.

În acest context, se observă că, în această situaţie, legea nu prevede vreo cale de atac, astfel că nu se pot crea artificial astfel de căi, legislaţia referitoare la formalităţile şi termenele care trebuie respectate pentru a formula o cale de atac vizând asigurarea bunei administrări a justiţiei şi respectarea, în special, a principiului securităţii juridice.

Restrângerea dreptului de a declara căi de atac numai împotriva hotărârilor pentru care asemenea căi sunt prevăzute de legiuitor este justificată de art. 129 din Constituţie şi nu încalcă eventualele interese procesuale, acest drept putând fi valorificat doar în condiţiile permise de lege. De altfel, dreptul de a formula o cale de atac poate fi deturnat de la scopul lui legitim putând afecta activitatea unei instituţii sau având ca efect prelungirea nejustificată a derulării unei proceduri judiciare.

Aşadar, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept, sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii intervenind atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude.

În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 70 din data de 21 aprilie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 70 din data de 21 aprilie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 mai 2021.

Procesat de GGC - LM