Adaptability of foreign resulting penalty in transfer proceedings: exclusion of domestic concurrence rules when statutory maximums are not exceeded

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 58 din 19 martie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatorul-condamnat A., deţinut în Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin, împotriva Sentinţei penale nr. 154/2020 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin neapelare la data de 14.10.2020, ca nefondată.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, a rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 154 pronunţată de Curtea de Apel Craiova la data de 25.09.2020, în Dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia, constatându-se îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată şi s-a dispus recunoaşterea următoarelor sentinţe penale:

- Sentinţa nr. 1505/2010 din 26.03.2010 a Tribunalului Palermo, definitivă la data de 02.05.2010, prin care cetăţeanul român A., deţinut într-un penitenciar din Italia, a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de tâlhărie, prev. de art. 56, 110, 624, 625 nr. 7 C. pen. italian, care are corespondent în legislaţia română în tentativă la infracţiunea de furt prev. de art. 32 rap. la art. 228 alin. (1) C. pen.

- Sentinţa nr. 389/2012 din 21.08.2012 a Tribunalului Lagonegro, definitivă la data de 01.10.2012, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 110, 624, 625 nr. 7, 61 nr. II C. pen. italian, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen.

- Sentinţa nr. 6321/2014 din 18.12.2014 a Tribunalului Palermo, definitivă la data de 04.05.2015, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dobândire de lucruri furate, prev. de art. 110, 648 alin. (1) C. pen. italian, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.

- Sentinţa nr. 1151/2015 din 23.06.2015 a Tribunalului Termini Imerese, definitivă la data de 14.11.2015, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de dobândire de lucruri furate şi declaraţii false despre propria identitate, prev. de art. 110, 648 şi 495 C. pen. italian, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.

- Sentinţa nr. 1273/2012 din 07.12.2012 a Tribunalului Trapani, definitivă la data de 31.05.2019, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dobândire de lucruri furate, prev. de art. 648 C. pen. italian, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.

S-a recunoscut Ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 375/2019 SIEP, emisă la data de 10.06.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Trapani, prin care s-a stabilit ca persoana condamnată să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 9 luni închisoare.

S-a dispus transferarea condamnatului A. pentru continuarea executării pedepsei de 6 ani şi 9 luni închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 13.04.2017 la zi.

S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 225 zile cu titlu de eliberare anticipată.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Sentinţa penală nr. 154 pronunţată de Curtea de Apel Craiova la data de 25.09.2020, în Dosarul nr. x/2020, a rămas definitivă prin neapelare la data de 14.10.2020, fiind emis, la aceeaşi dată, Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 156/2020, pentru pedeapsa de 6 ani şi 9 luni închisoare, pe numele persoanei condamnate A.

Persoana condamnată a fost transferată din Italia în România la data de 14.01.2021, iar în prezent este încarcerată în Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin, unde execută pedeapsa închisorii.

La data de 01.03.2021, persoana condamnată A. a formulat contestaţie la executare împotriva Sentinţei penale nr. 154 din 25.09.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, prin care a solicitat contopirea, conform legii penale române, a pedepselor aplicate prin hotărârile de condamnare pronunţate în Italia.

Analizând contestaţia la executare dedusă judecăţii, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Conform art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia la executare se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Instanţa învestită cu soluţionarea unei contestaţii la executare poate doar analiza impedimentele ivite cu prilejul executării sau să dea lămuririle necesare dacă sentinţa executată este neclară şi se limitează doar la motivele strict prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

Prin contestaţia la executare ce formează obiectul cauzei, contestatorul A. a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin hotărârile de condamnare pronunţate în Italia potrivit regulilor prevăzute de art. 38 şi art. 39 din C. pen. român.

Instanţa de fond a reţinut că, în situaţia transferării persoanelor condamnate, deţinute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, situaţie în care se află contestatorul, recunoaşterea hotărârilor de condamnare se realizează în condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată.

Or, art. 166 alin. (8) din legea anterior menţionată prevede că instanţa română are posibilitatea să adapteze pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent doar în două situaţii: când natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română, respectiv când durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

În cazul concursului de infracţiuni, nu pot fi aşadar aplicate dispoziţiile legii penale române, pedeapsa rezultantă putând fi adaptată doar dacă "depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română".

În cauză, s-a constatat că pedeapsa pe care o execută contestatorul, respectiv 6 ani şi 9 luni închisoare, nu depăşeşte limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română, care este de 30 de ani închisoare, conform art. 60 C. pen. şi nici totalul pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente, pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 9 luni închisoare fiind stabilită în urma cumulului pedepselor de: 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de tâlhărie prev. de art. 56, 110, 624, 625 nr. 7 C. pen. italian, care are corespondent în legislaţia română în tentativă la infracţiunea de furt prev. de art. 32 rap. la art. 228 alin. (1) C. pen. 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 110, 624, 625 nr. 7, 61 nr. II C. pen. italian, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dobândire de lucruri furate, prev. de art. 110, 648 alin. (1) C. pen. italian, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen. 2 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de dobândire de lucruri furate şi declaraţii false despre propria identitate, prev. de art. 110, 648 şi 495 C. pen. italian, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen. 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dobândire de lucruri furate, prev. de art. 648 C. pen. italian, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.

Împotriva Sentinţei penale nr. 58 din 19 martie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, contestatorul condamnat A. a formulat contestaţie, cauza fiind înregistrată pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 2 aprilie 2021.

În susţinerea căii de atac, în esenţă, s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond nu a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, instanţa română având posibilitatea să adapteze pedeapsa aplicată contestatorului de statul emitent al celor 5 hotărâri de condamnare, recunoscute de Curtea de Apel Craiova, durata pedepsei rezultante aplicate în cazul concursului de infracţiuni depăşind totalul pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente.

Prin urmare, s-a solicitat admiterea contestaţiei şi aplicarea legii penale române, respectiv a prevederilor art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în ceea ce priveşte contopirea celor 5 pedepse aplicate contestatorului în Italia, cu consecinţa stabilirii unei pedepse rezultante de 3 ani, 8 luni şi 20 de zile închisoare, din care ar urma să se deducă perioada executată de acesta, beneficiu ce i-a fost acordat de către autorităţile judiciare italiene, şi anume 225 de zile, cu titlu de eliberare anticipată.

Examinând contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea. Dispoziţiile art. 598 din C. proc. pen. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestaţia la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce priveşte soluţia.

Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

În speţă, contestatorul condamnat nu a indicat temeiul de drept pe care se fundamentează contestaţia la executare formulată împotriva Sentinţei penale nr. 58 din 19 martie 2021 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a respins contestaţia la executare promovată de condamnatul A., neputându-se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, în sensul adaptării pedepsei aplicate prin hotărârea transmisă de statul emitent, în condiţiile în care pedeapsa rezultantă, de 6 ani şi 9 luni închisoare, aplicată contestatorului de către autorităţile judiciare italiene, nu depăşeşte limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzută de legea penală română (30 de ani închisoare, conform art. 60 C. pen.) şi nici totalul pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente.

În plus, cu prilejul soluţionării cererii de recunoaştere a hotărârilor judecătoreşti de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare din Italia, au fost recunoscute de către Curtea de Apel Craiova şi efectele Ordonanţei de executare a pedepselor concurente nr. 375/2019 SIEP, emisă la data de 10.06.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Trapani, din care rezultă că s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 9 luni închisoare.

Se reţine, astfel, că nu pot fi aplicate contestatorului dispoziţiile legii penale române, cu privire la contopirea pedepselor în cazul concursului de infracţiuni, pedeapsa rezultantă putând fi adaptată, în procedura specială a recunoaşterii hotărârii judecătoreşti pronunţate de autorităţile judiciare străine, reglementată de Legea nr. 302/2004, doar dacă ar fi depăşit totalul pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română, ceea ce nu este cazul în speţă.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 58 din 19 martie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 58 din 19 martie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22 aprilie 2021.

GGC - NN