Cassation appeal in cross-border smuggling case dismissed for failing to negate objective criminality of goods withdrawn from customs control

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1614 din data de 24 noiembrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Constanţa, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea prev. de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015.

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul reţinerii art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen.

A fost condamnată inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi reţinerea art. 19 din Legea nr. 682/2002 la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) şi (3) din C. pen. şi art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 4 ani exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) din C. pen., constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi interzicerea exercitării dreptului de a comunica cu inculpaţii B., C., D. şi E..

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 60 din C. pen., s-a dispus ca pedeapsa să fie executată în regim de detenţie.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus perioada reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la 03.08.2016 la 13.12.2016.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) raportat la art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menţinută măsura controlului judiciar cu privire la inculpata A., urmând sa fie verificată cel mai târziu la data de 22.01.2018.

A fost condamnat inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) şi (3) din C. pen. şi art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 4 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) din C. pen., constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi interzicerea exercitării dreptului de a comunica cu inculpaţii G., B., C., D. şi E..

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 60 din C. pen., pedeapsa se execută în regim de detenţie.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus perioada reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la 03.08.2016 la 16.11.2016.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) raportat la art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menţinută măsura controlului judiciar cu privire la inculpatul F., urmând sa fie verificată cel mai târziu la data de 22.01.2018.

A fost condamnat inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi reţinerea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. penal la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) şi (3) din C. pen. şi art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 4 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) din C. pen., constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi interzicerea exercitării dreptului de a comunica cu inculpaţii G., B., A., D., E. şi F..

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 60 din C. pen. pedeapsa se execută în regim de detenţie.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus perioada reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la 03.08.2016 la 16.11.2016.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) raportat la art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menţinută măsura controlului judiciar cu privire la inculpatul C., urmând sa fie verificată cel mai târziu la data de 22.01.2018.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., a fost menţinută măsura asiguratorie instituită prin ordonanţa nr. 15762/P/2015 din 12.08.2016: asupra imobilului proprietatea inculpatei A., situat în Constanţa, strada x nr. 12, jud. Constanţa, cu suprafaţa utilă de 78,37 mp, balcon în suprafaţă de 3,77 mp şi teren aferent în folosinţă cu suprafaţa indiviză de 22,00 mp număr cadastral x, CF vechi x; asupra imobilului situat în comuna Agigea, strada x nr. 11, format din P + 1, pe un teren în suprafaţă de 300 mp., conform numărului cadastral x, ID electronic x, proprietatea inculpatului F.; asupra autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, serie şasiu x, proprietatea inculpatului F..

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., a fost menţinută măsura asiguratorie instituită prin ordonanţa nr. 15762/P/2015 din 17.08.2016 asupra autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x, număr de identificare x, utilizat de inculpatul C..

În baza art. 404 alin. (4) lit. g) din C. proc. pen. raportat la art. 256 din C. proc. pen. s-a dispus restituirea: către inculpatul F. a sumei de 7100 Ron, depusă la H. conform recipisei de consemnare x DIN 05.08.2016, a sumei 50 dolari USD, depuşi la H., conform recipisei de consemnare nr. x din 05.08.2016 şi a sumei 9990 euro, depuşi la H., conform recipisei de consemnare nr. x din 05.08.2016 şi către inculpata A. a sumei de 1500 euro, ce a fost consemnată la H. conform chitanţei nr. x/1 din 05.08.2016.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 112 lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a: telefonului mobil marca x, cu nr. de apel x, a telefonului mobil marca x, cu seria x, cu nr. de apel x, de la inculpata A.; telefonului mobil x cu serie x, cu nr. de apel x, telefon mobil marca x, Dual SIM având seriile IMEI x şi x, cel din urmă cu nr. de apel x, şi a telefonului marca x cu serie x de la inculpatul C.

În baza art. 1443 din C. civ., s-a luat act că a fost achitat debitul stabilit prin x/18.08.2016, y/18.08.2016, w/18.08.2016 şi z/18.08.2016 în sarcina inculpaţilor G., B., A., F., C. şi D..

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii G., B., A., F. şi C. la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere calculate la debitul de 564038 RON de la 19.08.2016 până la 22.06.2017 (y/18.08.2016).

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii G., A. şi F. la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere calculate la debitul de 87841 RON de la 19.08.2016 până la 22.06.2017 (w/18.08.2016).

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii G., A., F., E. şi D. la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere calculate la debitul de 21968 RON de la 19.08.2016 până la 22.06.2017 (z/18.08.2016).

A fost obligat inculpatul C. la plata către partea civilă a sumei de 21594 RON cu titlu de debit principal şi la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere de la 19.08.2016 până la data achitării sumei, inclusiv (s/18.08.2016).

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, printre altele, următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 05.12.2016, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii.

În urma efectuării unei ample analize a probelor administrate în cursul procesului penal, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatei A., constând în aceea că, în perioada 20.02.2016 - 02.08.2016, împreună cu inculpaţii G., B., C., D. şi complicitatea inculpaţilor F. şi E., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a colectat, deţinut, transportat, preluat, depozitat, predat, desfăcut şi vândut un număr de 1.199.960 tigarete de diferite mărci (I., J., Classic, J&J, etc.) netimbrate, care trebuiau plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infractiunii de:

"colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predare, desfacere si vânzare de bunuri sau mărfuri, care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând ca acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia" - contrabandă asimilată, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal cu reţinerea art. 35 alin. (1) din C. pen.

S-a reţinut că urmarea imediată constă în starea de pericol pentru regimul vamal prin eludarea drepturilor la import ale statului şi prejudicierea în concret a bugetului consolidat al statului prin sustragerea de la plata taxei vamale, accizei şi TVA pentru cantităţile de ţigări identificate, reprezentând drepturi de import al statului pentru această categorie de bunuri. Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei.

Din punct de vedere subiectiv, s-a reţinut că inculpata a acţionat cu intenţie directă conform art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., în sensul că a prevăzut rezultatul faptei, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte.

Referitor la condiţia de a cunoaşte că bunurile provin din contrabandă, instanţa de fond a reţinul incidenţa Deciziei nr. 32/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă" priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

Inculpata A. cunoştea provenienţa ţigărilor, din altă ţară, că nu au fost plasate sub un regim vamal, a transportat în repetate rânduri baxuri de ţigarete la diferiţi distribuitori şi a participat alături de G. la primirea ţigărilor de la K. în parcarea magazinului L., aceasta nefiind o modalitate uzuală de comercializare legală a ţigaretelor.

Drept urmare, instanţa de fond a constatat că, din modalitatea de săvârşire a faptei, inculpata A. a cunoscut că ţigările provin din contrabandă.

Referitor la inculpatul F., instanţa de fond a reţinut că fapta acestuia, constând în aceea că, în perioada aprilie 2016 - 02.08.2016, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a înlesnit colectarea, deţinerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea unui număr de 1.199.960 ţigarete de diferite mărci netimbrate, care trebuiau plasate sub un regim vamal, de către inculpaţii G., A., C., D. cu complicitatea inculpatului E., cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia şi a pus la dispoziţie imobilul situat în Agigea, strada x, nr. 11, proprietatea sa, pentru staţionarea autoutilitarei marca x cu nr. de înmatriculare x, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la "colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predare, desfacere si vânzare de bunuri sau mărfuri, care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând ca acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia" - contrabandă asimilată, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal cu reţinerea art. 35 alin. (1) din C. pen.

S-a reţinut că urmarea imediată constă în starea de pericol pentru regimul vamal prin eludarea drepturilor la import ale statului şi prejudicierea în concret a bugetului consolidat al statului prin sustragerea de la plata taxei vamale, accizei şi TVA pentru cantităţile de ţigări identificate, reprezentând drepturi de import al statului pentru această categorie de bunuri. Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei.

Din punct de vedere subiectiv, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, conform art. 16 alin. (3) lit. b) din C. pen. în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Pe parcursul procesului penal inculpatul a invocat permanent că nu a ştiut că în autotutilitara parcată în curtea sa se aflau ţigări, invocând practic eroarea drept cauză de neimputabilitate.

Dintre formele reglementate ale erorii, inculpatul a invocat eroarea de fapt asupra tipicităţii.

Instanţa de fond a apreciat că eroarea este exclusă în caz de îndoială, de cunoaştere nesigură, deoarece în acest caz inculpatul acceptă posibilitatea producerii faptei sale care, astfel este săvârşită cu intenţie indirectă.

Prin urmare, s-a reţinut că fapta de a permite parcarea autotutilitarei în curtea casei sale, precum şi ajutorul dat la descărcarea cutiilor din autoutilitară şi încărcarea lor în diferite autoturisme, fără a verifica conţinutul lor, activitate desfăşurată pe parcursul mai multor luni, în condiţiile în care sora sa nu avea o ocupaţie lucrativă, pentru a justifica depozitarea oricăror bunuri şi nici celelalte persoane nu erau angajate - B. şi C. - nu a fost săvârşită în condiţiile erorii de fapt, întrucât cunoaşterea nesigură a conţinutului coletelor a implicat acceptarea de către F. a posibilităţii de a ajuta la depozitarea unor bunuri de contrabandă.

Referitor la condiţia de a cunoaşte că bunurile provin din contrabandă, instanţa de fond a reţinut incidenţa Deciziei nr. 32/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă" priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

Inculpatul F. a prevăzut că ţigările aflate în cutii nu au o provenienţă legală, deoarece persoanele care au depozitat baxurile de ţigarete în autoutilitară nu aveau autorizaţie pentru a le comercializa, aceleaşi persoane nu aveau nici un fel de ocupaţie lucrativă, iar depozitarea ţigaretelor în curtea unei case nu reprezintă modalitatea uzuală de comercializare, pentru a da o aparenţă de legalitate.

Drept urmare, instanţa de fond a constatat că, din modalitatea de săvârşire a faptei, inculpatul F. a cunoscut că ţigările provin din contrabandă.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul C., instanţa de fond a reţinut că fapta acestuia, constând în aceea că, în perioada 20.02.2016 - 02.08.2016, împreună cu inculpaţii G., B., A., D. în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a colectat, deţinut, transportat, preluat, depozitat, predat, desfăcut şi vândut un număr de 1.039.800 tigarete de diferite mărci (I., J., Classic, J&J, etc.) netimbrate, care trebuiau plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de:

"colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predare, desfacere si vânzare de bunuri sau mărfuri, care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând ca acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia" - contrabandă asimilată, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal cu reţinerea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Referitor la contribuţia inculpaţilor E. şi F., instanţa de fond a reţinut că inculpatul C. nu ştia dacă cei doi inculpaţi cunosc activitatea desfăşurată la adresa din localitatea Agigea.

S-a reţinut că urmarea imediată constă în starea de pericol pentru regimul vamal prin eludarea drepturilor la import ale statului şi prejudicierea în concret a bugetului consolidat al statului prin sustragerea de la plata taxei vamale, accizei şi TVA pentru cantităţile de ţigări identificate, reprezentând drepturi de import al statului pentru această categorie de bunuri. Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei.

Din punct de vedere subiectiv, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţie directă conform art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., în sensul că a prevăzut rezultatul faptei, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte.

Referitor la condiţia de a cunoaşte că bunurile provin din contrabandă, instanţa a reţinut incidenţa Deciziei nr. 32/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă" priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

Inculpatul C. cunoştea provenienţa ţigărilor, din altă ţară, că nu au fost plasate sub un regim vamal, a purtat discuţii telefonice cu inculpatul G., a preluat în multiple ocazii ţigarete şi le-a transportat la diferiţi distribuitori. De asemenea, inculpatul C. era conştient că niciunul din inculpaţi nu deţine autorizaţie pentru a comercializa ţigarete.

Drept urmare, instanţa de fond a constatat că, din modalitatea de săvârşire a faptei, inculpatul C. a cunoscut că ţigările provin din contrabandă.

Împotriva sentinţei penale nr. 1614 din data de 24.11.2017 a Judecătoriei Constanţa, pronunţată în dosarul penal nr. x/2016, au declarat apel, printre alţii, inculpaţii A., F. şi C..

Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum şi din oficiu, în baza propriei analize, în raport de mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal, Curtea de Apel Constanţa a reţinut următoarele:

În sarcina inculpatei A. s-a reţinut că, în perioada 20.02.2016 - 02.08.2016, împreună cu inculpaţii G., B., C., D. şi complicitatea inculpaţilor F. şi E., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a colectat, deţinut, transportat, preluat, depozitat, predat, desfăcut şi vândut un număr de 1.199.960 tigarete de diferite mărci (I., J., Classic, J&J, etc.) netimbrate, care trebuiau plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

S-a reţinut în sarcina inculpatului F. că, în perioada 20.02.2016 - 02.08.2016, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a înlesnit colectarea, deţinerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea un număr de 1.199.960 tigarete de diferite mărci (I., J., Classic, J&J, etc.) netimbrate, care trebuiau plasate sub un regim vamal, de catre inculpaţii G., A., C., D., cu complicitatea inculpatului E., cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia şi a pus la dispoziţie imobilul situat în Agigea, strada x, nr. 11, proprietate sa, pentru staţionarea autoutilitarei marca x cu nr. de înmatriculare x.

În sarcina inculpatului C. s-a reţinut că, în perioada 20.02.2016 - 02.08.2016, împreună cu inculpaţii G., A., C., D. şi complicitatea inculpaţilor F. şi E., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a colectat, deţinut, transportat, preluat, depozitat, predat, desfăcut şi vândut un număr de 1.039.800 tigarete de diferite mărci (I., J., Classic, J&J, etc.) netimbrate, care trebuiau plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Instanţa de apel a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 270 din Legea nr. 86/2006:

(1) Introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Constituie, de asemenea, infracţiune de contrabandă şi se pedepseşte potrivit alin. (1):

a) introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

b) introducerea în sau scoaterea din ţară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor şi mai mică de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

c) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal.

(3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Obiectul juridic al infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, asimilată infracţiunii de contrabandă, este unul complex, deoarece apără atât regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului consolidat al statului, cât şi regimul frontierei de stat.

Prin obligaţii fiscale se înţelege, conform art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, obligaţiile prevăzute de Codul fiscal şi de Codul de procedură fiscală, iar taxele vamale formează obiectul de reglementare al Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul de procedură fiscală). Astfel, art. 1 alin. (2) din Codul de procedură fiscală prevede că prezentul cod se aplică şi pentru administrarea drepturilor vamale, iar art. 2 alin. (2) că prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, în care intră TVA şi accizele.

Ca şi în cazul infracţiunii de contrabandă în variantele normative prevăzute de art. 270 alin. (1) şi art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, prin infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din aceeaşi lege, se urmăreşte sustragerea de la plata taxelor datorate statului, cunoscând că bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Acest scop specific al infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, asimilată infracţiunii de contrabandă, o diferenţiază de infracţiunea de frontieră, prin care se înţelege fapta prevăzută de lege ca infracţiune, săvârşită în scopul trecerii ilegale peste frontiera de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor sau altor bunuri, conform art. 1 alin. (1) lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României.

Obiectul material al infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este reprezentat de bunurile sau de mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

În jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în Cauza C-459/07 Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz (Hotărârea din 2 aprilie 2009), noţiunea de "contrabandă" este legată de introducerea neregulamentară a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, observându-se, pe de o parte, riscul foarte ridicat ca aceste mărfuri să fie, în final, integrate în circuitul economic al statelor membre, iar pe de altă parte, necesitatea de a proteja resursele proprii ale Comunităţii. De asemenea, în Cauza C-230/08 Dansk Transport og M. împotriva Skatteminsteriet (Hotărârea din 29 aprilie 2010), noţiunea de contrabandă este legată de introducerea ilegală a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, reiterându-se că aceasta se produce din momentul trecerii mărfurilor de primul birou vamal situat în interiorul teritoriului menţionat fără ca acestea să fie prezentate la biroul vamal respectiv.

Din considerentele Deciziei în interesul legii nr. 17 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014, rezultă legătura dintre noţiunea de "contrabandă" şi introducerea în ţară de bunuri sau mărfuri în mod fraudulos, sustragerea de la controlul vamal constituind elementul caracteristic al noţiunii de "contrabandă" la care se referă dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Astfel, prin decizia menţionată s-a stabilit că:

"fapta de a deţine în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracţiunea prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României". Totodată, s-a arătat:

"Contrabanda, atât în varianta-tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei, reprezintă (…) o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei. Deţinerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plăţii taxelor şi impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infracţiunea de contrabandă (atât în cazul variantei-tip, cât şi în cel al infracţiunii asimilatei celei de contrabandă) reprezintă o infracţiune complexă ce include în obiectul juridic şi în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plăţii aceloraşi taxe şi impozite (…), cât şi introducerea acestora în ţară în mod fraudulos."

De asemenea, în considerentele deciziei anterior menţionate, s-a mai reţinut că:

"la infracţiunea asimilată contrabandei, art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României, elementul material constă în colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau mărfurilor cunoscând că provin din contrabandă, deci că au fost sustrase de la controlul vamal."

Sensul noţiunii de "contrabandă" este dat de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, deoarece, în conformitate cu alin. (2) şi alin. (3) ale acestui articol, introducerea sau scoaterea din ţară a mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricăror alte bunuri este permisă numai prin punctele de trecere a frontierei de stat, în care sunt organizate birouri vamale care funcţionează potrivit legii, iar potrivit alin. (4), la trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport şi orice alte bunuri sunt supuse controlului vamal şi aplicării reglementărilor vamale numai de autoritatea vamală.

Urmarea imediată a infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României constă într-o stare de pericol pentru regimul vamal legal şi pentru încrederea în mărfurile ce sunt introduse în circuitul comercial, infracţiunea asimilată în discuţie fiind o infracţiune de pericol şi nu de rezultat.

Aşadar, se consideră că infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu este condiţionată de existenţa infracţiunii de contrabandă incriminate în art. 270 alin. (1) şi art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, ci presupune, după caz, ca bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal:

- să provină din contrabandă, în sensul că au fost introduse în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau au fost introduse în ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora;

- să fie destinate săvârşirii contrabandei, în sensul că sunt menite să fie scoase din ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, dar prin sustragere de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora.

Potrivit art. 4 pct. 18 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, controlul vamal constă în "acte specifice efectuate de autoritatea vamală pentru a asigura aplicarea corectă a reglementărilor vamale şi a altor dispoziţii legale privind intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finală ale mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României şi alte ţări (…)".

În ambele situaţii, făptuitorul cunoaşte provenienţa sau destinarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal.

Cunoaşterea provenienţei din contrabandă a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, ca şi cunoaşterea destinaţiei acestora, respectiv pentru săvârşirea contrabandei, înseamnă cunoaşterea caracterului ilicit al provenienţei sau destinaţiei lor, a faptului că a fost ocolit controlul vamal ori că bunurile sau mărfurile de acest tip sunt menite să eludeze controlul vamal, aspecte care pot rezulta din diferite împrejurări de fapt, instanţa urmând să ţină seama de aceste circumstanţe în procesul de stabilire a încadrării juridice a faptei în infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Prin decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, invocată anterior, s-a precizat că, în considerarea sustragerii de la plata taxelor datorate statului, prin art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, legiuitorul a incriminat o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleaşi cerinţe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracţiunea de contrabandă.

Ceea ce interesează este ca făptuitorul să fi ştiut că bunurile/mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal au fost introduse în ţară sau sunt menite a fi scoase din ţară în mod ilegal, prin ocolirea, evitarea controlului vamal, adică să fi cunoscut că bunurile/mărfurile provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, indiferent dacă în raport cu autorul acestei fapte prevăzute de legea penală aceasta are sau nu caracter penal.

Dacă s-ar accepta că existenţa infracţiunii asimilate prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României ar fi condiţionată de "infracţiunea de contrabandă", iar nu de "contrabandă", ar opera o anumită suspendare a cercetărilor penale pentru una dintre variantele reglementate, de realizare a infracţiunii, şi anume când bunurile sau mărfurile ce trebuie plasate sub un regim vamal sunt destinate săvârşirii contrabandei, întrucât sintagma "sunt destinate" exprimă o acţiune viitoare, astfel că întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu s-ar putea verifica decât după examinarea pregătirii săvârşirii infracţiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (1) sau art. 270 alin. (2) din Codul vamal al României, cu tot ce presupune conţinutul constitutiv al acesteia.

Noţiunea de "contrabandă" din textul legal ce reglementează infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu poate primi decât un singur înţeles. Nu se poate admite că legiuitorul a avut în vedere infracţiunea de contrabandă în ipoteza provenienţei bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal şi, în mod diferit, a avut în vedere noţiunea de "contrabandă" în sens larg, în cealaltă ipoteză, când bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal sunt destinate contrabandei, în contextul în care în textul legal nu se face nicio distincţie, iar unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem (ubi lex non distinguere nec nos distinguere debemus).

În consecinţă, noţiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu echivalează cu infracţiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) şi art. 270 alin. (2) din aceeaşi lege, cu toate elementele constitutive ale acesteia.

Din interpretarea normelor juridice, respectiv a dispoziţiilor art. 2 şi ale art. 270 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, se concluzionează că noţiunea de "contrabandă" folosită de legiuitor în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă", priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

În ce priveşte decizia nr. 32/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, invocată de apărare, instanţa de apel a constatat că, prin această decizie, instanţa supremă a stabilit următoarele: noţiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă", priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

Faţă de conţinutul acestei decizii, care stabileşte fără echivoc faptul că noţiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu echivalează cu infracţiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) şi art. 270 alin. (2) din aceeaşi lege, cu toate elementele constitutive ale acesteia şi că este suficient ca persoana care a comis fapta prev. la art. 270 alin. (3) să fi cunoscut că bunurile/mărfurile provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, indiferent dacă în raport cu autorul acestei fapte prevăzute de legea penală aceasta are sau nu caracter penal.

Cât priveşte latura subiectivă, instanţa de apel a reţinut că infracţiunea de contrabandă, în forma asimilată, poate fi comisă cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, calificată prin îndeplinirea condiţiei ca făptuitorul să cunoască faptul că bunurile provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia. Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană fizică căreia i se poate angaja răspunderea penală, în condiţiile normelor generale de drept penal, acesta fiind deci supus condiţiei de a cunoaşte provenienţa/destinaţia ilicită a bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoaşterea provenienţei/destinaţiei acestora urmând a fi probată din circumstanţele faptice obiective ale cauzei. Aşadar, legiuitorul a stabilit că este suficientă reprezentarea autorului că bunurile provin din/sunt destinate contrabandei, fără a fi necesar ca acesta să cunoască, în mod exact, încadrarea juridică ce ar putea fi atribuită faptei din care provine bunul sau căreia îi este destinat şi nici cine este autorul acesteia din urmă ori dacă răspunde penal. În general, această din urmă precizare nu este necesară, dat fiind şi faptul că în doctrină sau în practica judiciară nu s-a pledat niciodată pentru o asemenea condiţie, respectiv cunoaşterea exactă a naturii faptei din care provine bunul sau valenţa ce i-ar putea fi atribuită din punct de vedere penal.

Aşadar, instanţa de apel a reţinut că, pentru ca intenţia să întregească latura subiectivă a infracţiunii de contrabandă, în forma asimilată, trebuie îndeplinită cerinţa esenţială ce constă în cunoaşterea de către autor că bunurile/mărfurile ce trebuie plasate sub un regim vamal, pe care le colectează, deţine, transportă, preia, depozitează, predă, desface ori vinde provin din săvârşirea contrabandei ori sunt destinate acesteia. Nu este nevoie pentru îndeplinirea acestei cerinţe ca autorul infracţiunii de contrabandă, în forma asimilată, să cunoască natura juridică a faptei din care provine bunul, nici cine este autorul acesteia din urmă ori dacă răspunde penal ori contravenţional, fiind suficient ca, în momentul săvârşirii acţiunilor/operaţiunilor enumerate în art. 270 alin. (3) din Codul vamal, să-şi fi dat seama că bunul provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Aşa încât, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că bunurile/mărfurile sustrase de la controlul vamal pot să provină din fapte prevăzute de legea penală care nu sunt identificate la momentul consumării lor, astfel încât bunurile/mărfurile pătrund pe teritoriul României, sunt integrate în circuitul comercial şi pot face obiect al infracţiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal. În această ipoteză, fapta prevăzută de legea penală poate fi probată ulterior prin orice mijloc de probă, respectiv verificări în contabilitatea firmelor, declaraţii de martori etc. De asemenea, instanţa de apel a reţinut că bunurile/mărfurile sustrase de la controlul vamal pot să provină din/pot fi destinate faptei săvârşite conform alin. (1) al art. 270 din Codul vamal sau pot să provină din/pot fi destinate faptelor săvârşite conform alin. (2) lit. a), b) şi c) al aceluiaşi articol.

Instanţa de apel a constatat că din mijloacele de probă administrate pe parcursul urmării penale (procesele-verbale de constatare a infracţiunilor flagrante, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesele-verbale de supraveghere tehnică, procesele-verbale de percheziţie domiciliară, declaraţiile inculpaţilor) reiese, fără dubiu, vinovăţia inculpaţilor sub aspectul infracţiunilor deduse judecăţii.

Astfel cum în mod judicios a subliniat prima instanţă, intenţia inculpaţilor de a săvârşi faptele rezultă din modul, împrejurările şi scopul în care au fost comise şi este dovedită prin numărul ţigaretelor depistate asupra inculpaţilor, lipsa marcajului prevăzut de lege, deţinerea unor mărci de ţigarete care nu sunt comercializate în mod licit pe teritoriul României, care în mod evident nu aveau aplicat timbru fiscal românesc, achiziţionate în condiţii de clandestinitate, la un preţ vădit inferior celui practicat de comercianţii autorizaţi.

S-a reţinut că nu sunt întemeiate cererile de schimbare a încadrării juridice în sensul reţinerii infracţiunii prev. de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015, această infracţiune putând fi incidentă numai în situaţia în care inculpaţii nu ar fi cunoscut că ţigaretele deţinute şi puse în vânzare proveneau din contrabandă.

Or, având în vedere faptul că în posesia inculpaţilor au fost identificate cantităţi însemnate de ţigarete netimbrate ce au fost puse în vânzare în mod nelegal, este evident faptul că aceştia au avut reprezentarea faptului că ţigaretele respective au fost introduse în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori au fost introduse în ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

De altfel, în acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia penală nr. 3287/16.10.2012, pronunţată în dosarul nr. x/2011, a stabilit că lipsa banderolelor care atestă plata taxelor către autorităţile române este suficientă pentru a proba latura subiectivă a infracţiunii de contrabandă,

Referitor la susţinerile inculpatului F., în sensul că nu a cunoscut ce conţinea autoutilitara parcată în curtea casei sale, instanţa de apel a reţinut că acestea sunt infirmate de mijloacele de probă ce au evidenţiat următoarele: din maşină erau scoase cu regularitate diferite baxuri de ţigări şi transportate la maşina lui C., de către acesta din urmă sau de către B.; această activitate se desfăşura inclusiv în prezenţa inculpatului F., astfel cum reiese din planşele fotografice de la dosar, precum şi din declaraţia sa; inculpatul F. a cărat câteva baxuri şi a declarat că i s-au părut uşoare. Or, având în vedere dimensiunea cutiilor şi presupunerea inculpatului că înăuntru se află cutii de whisky, s-a reţinut că afirmaţiile sale sunt în mod vădit nesincere.

În raport de cele expuse, prin decizia penală nr. 264/P din data de 27 aprilie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2016, printre altele, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A., F. şi C. împotriva sentinţei penale nr. 1614/24.11.2017 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr. x/2016

Împotriva deciziei penale nr. 264/P din data de 27 aprilie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2016, au declarat recurs în casaţie inculpaţii A., F., C., B. şi G..

Prin încheierea nr. 236/RC din data de 21 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2016, au fost admise, în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., F. şi C. împotriva deciziei penale nr. 264/P din 27 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2016.

Prin aceeaşi încheiere, au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B. şi G. împotriva aceleiaşi decizii.

În considerentele acestei încheieri, referitor la cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., F. şi C., s-au reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte cererea formulată de recurentul inculpat F., s-a reţinut că acesta, invocând cazul de casare prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., a susţinut că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv complicitate la contrabandă asimilată având ca obiect ţigări aduse dintr-o ţară membră UE, respectiv Bulgaria, nefiind întrunite condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii, întrucât introducerea pe teritoriul României a ţigărilor prin transportarea acestora din Bulgaria nu aduce atingere frontierei de stat a României, atât ţara noastră, cât şi Bulgaria făcând parte din teritoriul unic vamal european, neexistând, prin urmare, obligaţia de vămuire a bunurilor transportate din Bulgaria în România.

Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite formal condiţiile prevăzute de lege, criticile care fundamentează cererea de recurs în casaţie putând fi analizate prin intermediul cazului de casare invocat, art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., astfel că se impune sesizarea instanţei pentru examinarea pe fond a căii de atac promovate.

Referitor la cererile formulate de recurenţii inculpaţi A. şi C., s-a reţinut că, în argumentarea cazului de casare prev. de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., aceştia au susţinut, în esenţă, că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de contrabandă în condiţiile în care ţigările provin din spaţiul comunitar şi nu au fost introduse în Uniunea Europeană în alte modalităţi decât cele prevăzute de art. 270 alin. (1) sau 2 din Legea nr. 86/2006. Întrucât România şi Bulgaria fac parte din teritoriul unic vamal european, nu există obligaţia de vămuire a bunurilor transportate din Bulgaria în România.

Având în vedere faptul că recurenţii critică lipsa de tipicitate a infracţiunii pentru care au fost condamnaţi, concordanţa între situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel şi modelul abstract (tip) prevăzut de norma de incriminare, Înalta Curte a apreciat că recursul este admisibil, sub acest aspect.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., recurenţii au susţinut că pedepsele aplicate sunt nelegale, întrucât instanţa în mod greşit a respins cererea de judecare în procedura simplificată a inculpatei A. şi a ignorat incidenţa dispoziţiilor art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen.. Într-o teză subsidiară în cadrul aceluiaşi caz de casare prev. de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., s-a susţinut că s-a dat o încadrare greşita faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, în sensul că în mod greşit s-a reţinut infracţiunea prev. de art. 270 alin. (3) cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006, corecta încadrare juridică a faptelor fiind cea dată de prevederile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015, iar, în măsura în care instanţa va considera critica fondată, pedeapsa aplicată depăşeşte maximul prevăzut de lege pentru această infracţiune.

Delimitând sfera de aplicabilitate a cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen. potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, instanţa supremă a stabilit că el este incident numai în situaţia în care pedeapsa stabilită de instanţa de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanţial relevante pentru tratamentul sancţionator, este nelegală. Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator.

Înalta Curte a constatat că în favoarea inculpatei A. au fost reţinute dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, pedeapsa pe care o execută fiind de 4 ani şi 6 luni închisoare, ca urmare a reducerii cu 1/3 a limitei de pedeapsă de 7 ani prevăzută de legiuitor pentru infracţiunea de contrabandă. Instanţele nu au reţinut şi dispoziţiile referitoare la judecarea în procedura simplificată, în privinţa acestei inculpate, arătând că a avut o atitudine de nerecunoaştere a implicării fratelui său, inculpatul F..

S-a reţinut că recurenta inculpată, prin criticile formulate, nu a invocat în realitate nelegalitatea pedepsei aplicate, ci a contestat desfăşurarea judecăţii potrivit procedurii de drept comun şi nereţinerea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., cu consecinţa reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, în condiţiile în care, instanţele au reţinut o situaţie de fapt diferită de cea recunoscută de către aceasta. În aceste condiţii, s-a constatat că solicitarea recurentei depăşeşte limitele recursului în casaţie, căci implică reanalizarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a poziţiei sale procesuale şi a situaţiei de fapt, aspecte ce nu pot fi examinate în această cale extraordinară de atac, al cărei scop este verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analizând celelalte motive invocate de recurenţi, respectiv neaplicarea dispoziţiilor art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., precum şi cererea de schimbare a încadrării juridice, astfel cum a fost formulată, Înalta Curte a constatat că nici acestea nu pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut în art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., întrucât presupun o reevaluare a circumstanţelor reale în care s-au comis faptele, reevaluare care să aibă drept consecinţe reţinerea unei alte situaţii de fapt, precum şi a unor beneficii în favoarea inculpaţilor pentru reducerea pedepselor aplicate de către instanţă. Or, în procedura recursului în casaţie, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., se verifică legalitatea pedepsei aplicate, în raport cu încadrarea juridică şi circumstanţele de fapt reţinute, în mod definitiv, de instanţa care a judecat apelul.

Prin urmare, s-a constatat că acest caz de casare a fost invocat formal, cererea de recurs în casaţie nefiind admisibilă, sub acest aspect.

Ca atare, s-a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi C. este admisibilă numai în ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen. şi numai cu privire la analiza tipicităţii obiective a infracţiunii pentru care au fost condamnaţi, respectiv numai cu privire la concordanţa între trăsăturile faptei concrete şi modelul abstract (tip) prevăzut de norma de incriminare.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că recursul în casaţie este nefondat.

Conform prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Cazul de casare invocat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Critica formulată de recurenţii inculpaţi A., F., C., în sensul că faptele săvârşite nu sunt prevăzute de legea penală, este analizată, exclusiv, prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casaţie, reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu şi faptic.

Verificând hotărârea din această perspectivă, instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, Înalta Curte constată că, în esenţă, în sarcina inculpatei A. s-a reţinut că, în perioada 20.02.2016 - 02.08.2016, împreună cu inculpaţii G., B., C., D. şi complicitatea inculpaţilor F. şi E., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a colectat, deţinut, transportat, preluat, depozitat, predat, desfăcut şi vândut un număr de 1.199.960 tigarete de diferite mărci (I., J., Classic, J&J, etc.) netimbrate, care trebuiau plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

În sarcina inculpatului F. s-a reţinut că, în perioada 20.02.2016 - 02.08.2016, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a înlesnit colectarea, deţinerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea un număr de 1.199.960 tigarete de diferite mărci (I., J., Classic, J&J, etc.) netimbrate, care trebuiau plasate sub un regim vamal, de catre inculpaţii G., A., C., D., cu complicitatea inculpatului E., cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia şi a pus la dispoziţie imobilul situat în Agigea, strada x, nr. 11, proprietate sa, pentru staţionarea autoutilitarei marca x cu nr. de înmatriculare x.

În sarcina inculpatului C. s-a reţinut că, în perioada 20.02.2016 - 02.08.2016, împreună cu inculpaţii G., A., C., D. şi complicitatea inculpaţilor F. şi E., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a colectat, deţinut, transportat, preluat, depozitat, predat, desfăcut şi vândut un număr de 1.039.800 tigarete de diferite mărci (I., J., Classic, J&J, etc.) netimbrate, care trebuiau plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, "(3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia."

Obiectul material al infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este reprezentat de bunurile sau de mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Instanţa reţine că prin decizia nr. 17/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a statuat că fapta de a deţine în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracţiunea prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "la infracţiunea asimilată contrabandei, art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României, elementul material constă în colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau mărfurilor cunoscând că provin din contrabandă, deci că au fost sustrase de la controlul vamal."

Deopotrivă, instanţa are în vedere şi decizia nr. 32/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 62 din 28.01.2016), prin care s-a statuat că noţiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă", priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "se consideră că infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu este condiţionată de existenţa infracţiunii de contrabandă incriminate în art. 270 alin. (1) şi de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, ci presupune, după caz, ca bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal:

- să provină din contrabandă, în sensul că au fost introduse în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau au fost introduse în ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora;

- să fie destinate săvârşirii contrabandei, în sensul că sunt menite să fie scoase din ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, dar prin sustragere de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora.

(…)

În ambele situaţii, făptuitorul cunoaşte provenienţa sau destinarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal.

Cunoaşterea provenienţei din contrabandă a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, ca şi cunoaşterea destinării acestora, respectiv pentru săvârşirea contrabandei, înseamnă cunoaşterea caracterului ilicit al provenienţei sau destinării lor, a faptului că a fost ocolit controlul vamal ori că bunurile sau mărfurile de acest tip sunt menite să eludeze controlul vamal, aspecte care pot rezulta din diferite împrejurări de fapt, instanţa urmând să ţină seama de aceste circumstanţe în procesul de stabilire a încadrării juridice a faptei în infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României."

Prin motivele formulate, recurentul inculpat F. a susţinut, în esenţă, că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv complicitate la contrabandă asimilată având ca obiect ţigări aduse dintr-o ţară membră UE, respectiv Bulgaria, nefiind întrunite condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii, întrucât introducerea pe teritoriul României a ţigărilor prin transportarea acestora din Bulgaria nu aduce atingere frontierei de stat a României, atât ţara noastră, cât şi Bulgaria făcând parte din teritoriul unic vamal european, neexistând, prin urmare, obligaţia de vămuire a bunurilor transportate din Bulgaria în România.

Deopotrivă, recurenţii inculpaţi A. şi C. au susţinut, în esenţă, că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de contrabandă în condiţiile în care ţigările provin din spaţiul comunitar şi nu au fost introduse în Uniunea Europeană în alte modalităţi decât cele prevăzute de art. 270 alin. (1) sau 2 din Legea nr. 86/2006. Întrucât România şi Bulgaria fac parte din teritoriul unic vamal european, nu există obligaţia de vămuire a bunurilor transportate din Bulgaria în România.

Înalta Curte constată că, în cauză, inculpaţii nu au fost cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, respectiv pentru introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, ci pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006. Conform acestor ultime dispoziiţii, sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Astfel cum s-a menţionat anterior, în sarcina inculpatei A. s-a reţinut că, în perioada 20.02.2016 - 02.08.2016, împreună cu inculpaţii G., B., C., D. şi complicitatea inculpaţilor F. şi E., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a colectat, deţinut, transportat, preluat, depozitat, predat, desfăcut şi vândut un număr de 1.199.960 tigarete de diferite mărci (I., J., Classic, J&J, etc.) netimbrate, care trebuiau plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

În sarcina inculpatului F. s-a reţinut că, în perioada 20.02.2016 - 02.08.2016, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a înlesnit colectarea, deţinerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea un număr de 1.199.960 tigarete de diferite mărci (I., J., Classic, J&J, etc.) netimbrate, care trebuiau plasate sub un regim vamal, de catre inculpaţii G., A., C., D., cu complicitatea inculpatului E., cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia şi a pus la dispoziţie imobilul situat în Agigea, strada x, nr. 11, proprietate sa, pentru staţionarea autoutilitarei marca x cu nr. de înmatriculare x.

În sarcina inculpatului C. s-a reţinut că, în perioada 20.02.2016 - 02.08.2016, împreună cu inculpaţii G., A., C., D. şi complicitatea inculpaţilor F. şi E., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a colectat, deţinut, transportat, preluat, depozitat, predat, desfăcut şi vândut un număr de 1.039.800 tigarete de diferite mărci (I., J., Classic, J&J, etc.) netimbrate, care trebuiau plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Drept urmare, prin hotărârea recurată, s-a reţinut deja, cu titlu definitiv, că bunurile provin din contrabandă, iar inculpaţii A., F., C. cunoşteau această împrejurare.

În continuare, Înalta Curte reţine că bunurile/mărfurile (tigarete de diferite mărci - I., J., Classic, J&J, etc.) colectate, deţinute, transportate, preluate, depozitate, predate, desfăcute şi vândute de către inculpaţi trebuiau plasate sub un regim vamal.

În acest sens sunt avute în vedere dispoziţiile art. 266 (cu denumirea marginală "Semnificaţia unor termeni şi expresii") din Codul fiscal din 2015, respectiv alin. (1) pct. 7, conform cărora produsele accizabile sunt produsele energetice, alcoolul şi băuturile alcoolice, precum şi tutunul prelucrat, astfel cum sunt definite la titlul VIII, cu excepţia gazului livrat prin intermediul unui sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Uniunii Europene sau prin orice reţea conectată la un astfel de sistem.

Astfel cum s-a arătat deja, în cauză s-a stabilit cu titlu definitiv că inculpata A. a cunoscut provenienţa ţigărilor, din altă ţară şi că nu au fost plasate sub un regim vamal, aceasta transportând în repetate rânduri baxuri de ţigarete la diferiţi distribuitori şi participând alături de G. la primirea ţigărilor de la K. în parcarea magazinului L., aceasta nefiind o modalitate uzuală de comercializare legală a ţigaretelor.

Şi cu privire la inculpatul F. s-a stabilit deja cu titlu definitiv că acesta a prevăzut că ţigările aflate în cutii nu au o provenienţă legală, deoarece persoanele care au depozitat baxurile de ţigarete în autoutilitară nu aveau autorizaţie pentru a le comercializa, aceleaşi persoane nu aveau nici un fel de ocupaţie lucrativă, iar depozitarea ţigaretelor în curtea unei case nu reprezintă modalitatea uzuală de comercializare, pentru a da o aparenţă de legalitate.

Şi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C., s-a stabilit deja cu titlu definitiv că acesta cunoştea provenienţa ţigărilor, din altă ţară, că nu au fost plasate sub un regim vamal, a purtat discuţii telefonice cu inculpatul G., a preluat în multiple ocazii ţigarete şi le-a transportat la diferiţi distribuitori. De asemenea, inculpatul C. era conştient că niciunul din inculpaţi nu deţine autorizaţie pentru a comercializa ţigarete.

Drept urmare, inculpaţii au cunoscut că tigaretele (de diferite mărci - I., J., Classic, J&J, etc.) nu au fost plasate sub un regim vamal, cu toate că legea prevede, referitor la aceste bunuri/mărfuri, că sunt produse accizabile. Aceste bunuri/mărfuri au fost deţinute în afara oricăror documente vamale, cu toate că subzista obligaţia prevăzută de lege de a le plasa sub un regim vamal pe teritoriul României (ca şi pe teritoriul oricărui alt stat membru al Uniunii Europene).

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că faptele reţinute în sarcina recurenţilor inculpaţi C., F. şi A., astfel cum au fost descrise în cuprinsul hotărârii recurate, întrunesc elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal.

Drept urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii C., F. şi A. împotriva deciziei penale nr. 264/P din data de 27 aprilie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulat de inculpaţii C., F. şi A. împotriva deciziei penale nr. 264/P din data de 27 aprilie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 noiembrie 2020.