Contest against definitive fraud sentence declared inadmissible for lack of statutory basis

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 366 din data de 1 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 1529/14.11.2017, pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. x/2014.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi în rejudecare:

A condamnat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în forma continuată prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (7 acte materiale comise în perioada 22 ianuarie 2014 - 19 februarie 2014), art. 41 alin. (1) din C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din 2 infracţiuni de înşelăciune prevăzute de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., o infracţiune de instigare la înşelăciune prevăzută de art. 47 raportat la art. 244 alin. (1), (2) din C. pen. şi 4 infracţiuni de tentativă de înşelăciune prevăzute de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1) din C. pen.), la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 3 (trei) luni închisoare.

În temeiul art. 66, art. 67 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 65 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe durata executării pedepsei închisorii.

A constatat că infracţiunea din prezenta cauză este comisă în stare de recidivă faţă de pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 213/27.05.2010 a Tribunalului Botoşani, pedeapsă din care a executat până la data de 19.02.2014 un număr de 1.528 zile închisoare.

În baza art. 43 alin. (2) din C. pen., a adăugat la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare stabilită prin hotărâre restul de 2.022 zile închisoare neexecutat din pedeapsa anterioară, urmând ca inculpatul A. să execute în total pedeapsa de 3 ani 3 luni şi 2.022 zile închisoare (rezultată după scăderea celor 102 zile câştigate ca urmare a recursului compensatoriu).

A dedus din pedeapsă perioada executată de la 19.02.2014 la zi.

A anulat mandatul de executare a pedepsei nr. x/14.12.2010 al Tribunalului Botoşani şi dispune emiterea unui nou mandat conform prezentei decizii.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Împotriva acestei decizii, a declarat contestaţie inculpatul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 4251 din C. proc. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar termenul pentru soluţionare fiind stabilit la data de 15.12.2020.

Înalta Curte, examinând excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată de către reprezentantul Ministerului Public, constată că aceasta este întemeiată şi va fi admisă, având în vedere următoarele considerente:

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Potrivit art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În speţa de faţă, hotărârea contestată este o hotărâre definitivă, pronunţată de o instanţă de apel, iar condiţia ca această contestaţie, întemeiată pe dispoziţiile art. 4251 din C. proc. pen., să fie prevăzută expres de lege, nu este îndeplinită.

Astfel fiind, se constată că inculpatul A. a declarat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele textului legal menţionat şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere cele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 366 din data de 1 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2014.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru contestatorul-inculpat A. şi pentru intimaţii-inculpaţi B. şi C., în sumă de câte 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de apelantul-inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 366 din data de 1 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2014.

Obligă apelantul-inculpat A. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru contestatorul-inculpat A. şi pentru intimaţii-inculpaţi B. şi C., în sumă de câte 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 decembrie 2020.

GGC - MM