Inadmissibility of enforcement objection against non-final criminal judgment concerning pre-emptive seizure of bank accounts

Asupra contestaţiilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 42 din 8 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale al secţiei I penale a Curţii de Apel Bucureşti, prin judecătorul delegat, împotriva Sentinţei penale nr. 267/F din data de 28 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Biroul Executări Penale al secţiei I penale a Curţii de Apel Bucureşti a formulat contestaţie la executare împotriva Sentinţei penale nr. 267/F din data de 28.12.2018 a secţiei I penale a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, invocând ca temei juridic dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I raportat la art. 554 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., privind înfiinţarea unei popriri asiguratorii asupra conturilor aparţinând părţilor responsabile civilmente.

În cererea judecătorului delegat de la Biroul Executări Penale s-a arătat că, prin adresa nr. x/11.02.2019, A.N.A.F. a procedat la instituirea popririi asiguratorii asupra conturilor mai multor persoane fizice şi juridice, acestea din urmă solicitând ridicarea măsurilor asiguratorii pentru a putea achita serviciile de întreţinere şi utilităţi.

Analizând şi verificând contestaţia la executare, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) raportat la alin. (2) al aceluiaşi articol din C. proc. pen., instanţa competentă este instanţa care a pronunţat sentinţa ce se execută, deci, în speţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În ceea ce priveşte condiţiile de temeinicie ale contestaţiei, dispoziţiile legale în materie arată că "dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării se iveşte vreo nelămurire sau împiedicare la executare", se poate face de către judecătorul delegat o contestaţie la executare.

Judecătorul delegat de la Biroul Executări Penale a formulat prezenta contestaţie, deoarece A.N.A.F. - Direcţia Generală de Executări Silite, cazuri speciale - Direcţia Operativă de executare silită - Serviciul Executări silite cazuri speciale, Regional Bucureşti - a adus la cunoştinţă instanţei că, prin instituirea măsurilor asiguratorii (poprirea pe conturile celor patru inculpaţi şi a celor trei părţi responsabile civilmente), nu se mai pot plăti utilităţile şi facturile de întreţinere.

În cererea sa, Judecătorul delegat de la Biroul Executări Penale a menţionat că sesizarea vizează "o eventuală nelămurire".

Verificând dispozitivul Sentinţei penale nr. 267/F din data de 28.12.2018, precum şi dispoziţiile legale care au fost avute în vedere la pronunţarea acestei sentinţe, respectiv art. 254 şi art. 256 din C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a constatat că nu există niciun fel de echivoc sau nelămurire cu privire la măsura dispusă şi că poprirea vizează conturile bancare în integralitatea lor, măsură asiguratorie menită să acopere prejudiciul infracţional.

Împotriva Sentinţei penale nr. 42 din 8 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, au formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpaţii A., B. şi C. şi părţile responsabile civilmente SC D. SRL, SC E. SA şi SC F. SA, cauza fiind înregistrată pe rolul secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 8 ianuarie 2020.

Prin motivele scrise şi cu prilejul susţinerii orale a căii de atac, Parchetul a solicitat admiterea contestaţiei şi desfiinţarea sentinţei penale atacate, iar în rejudecare, respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei la executare formulate de Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, vizând o eventuală nelămurire a dispoziţiilor cuprinse în Sentinţa penală nr. 267/F din 28 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016, cu privire la înfiinţarea unei popriri asigurătorii asupra conturilor aparţinând părţilor responsabile civilmente, având în vedere că această din urmă hotărâre nu este definitivă, fiind supusă apelului.

Contestatoarele părţi responsabile civilmente SC E. SA, SC D. SRL şi SC F. SA, precum şi contestatorii inculpaţi A., B. şi C. au apreciat ca fiind admisibilă contestaţia la executare promovată în cauză şi au solicitat admiterea contestaţiilor, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii formulate de Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca fiind rămasă fără obiect.

În esenţă, s-a susţinut că, la momentul soluţionării cauzei de către instanţa de fond, popririle asigurătorii ce fuseseră instituite erau desfiinţate prin efectul hotărârii definitive pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 28 februarie 2019, în Dosarul nr. x/2019.

Astfel, s-a apreciat că în mod greşit a fost respinsă, ca nefondată, cererea Biroului Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind nelămurirea dispoziţiilor cuprinse în Sentinţa penală nr. 267/F din 28 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016, referitoare la înfiinţarea popririi asigurătorii asupra conturilor aparţinând părţilor responsabile civilmente, măsura fiind nelegală şi netemeinică.

Examinând contestaţiile formulate în cauză, Înalta Curte constată că este întemeiată doar calea de atac promovată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, contestaţiile inculpaţilor şi ale părţilor responsabile civilmente nefiind fondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 553 C. proc. pen.:

"(1) Hotărârea instanţei penale, rămasă definitivă la prima instanţă de judecată sau la instanţa ierarhic superioară ori la instanţa de apel, se pune în executare de către prima instanţă de judecată.

(2) Hotărârile pronunţate în primă instanţă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se pun în executare, după caz, de Tribunalul Bucureşti sau de tribunalul militar.

(3) Când hotărârea rămâne definitivă în faţa instanţei de apel sau în faţa instanţei ierarhic superioare, aceasta trimite instanţei de executare un extras din acea hotărâre, cu datele necesare punerii în executare, în ziua pronunţării hotărârii de către instanţa de apel sau, după caz, de către instanţa ierarhic superioară.

(4) Dispoziţiile alin. (1) - (3) sunt aplicabile şi în cazul hotărârilor nedefinitive, dar executorii, cu excepţia celor privind măsurile de siguranţă, măsurile asigurătorii şi măsurile preventive, care se pun în executare, după caz, de judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau de instanţa care le-a dispus".

Din analiza dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că pot fi puse în executare şi hotărârile nedefinitive, dar executorii, cu excepţia hotărârilor prin care se dispune, printre altele, asupra măsurilor asiguratorii.

Raţiunea acestei reglementări rezidă în aceea că măsura asiguratorie a sechestrului se instituie - în condiţiile art. 249 şi următoarele din C. proc. pen. - printre altele, şi în scopul reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare.

În această situaţie, măsura asiguratorie se ia până la concurenţa valorii pagubei, motiv pentru care în hotărârea prin care se ia măsura asiguratorie trebuie să se menţioneze întinderea prejudiciului.

În speţă, din actele dosarului rezultă că, prin Sentinţa penală nr. 267/F din data de 28 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016, cu privire la latura civilă, s-au dispus următoarele:

"În temeiul disp. art. 19 raportat la art. 25 alin. (3) în referire la disp. art. 397, pct. 3 C. proc. pen., raportat la art. 861, art. 864 C. civ., art. 1349, art. 1357, art. 1381 C. civ.,

A).

Admite acţiunea civilă exercitată de Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

Constată că imobilul compus din teren, în suprafaţă de 224, 6 hectare şi construcţii (sediul Biroului Notarului Public "G." - clădire de patrimoniu) este proprietatea publică a Statului român dobândit în temeiul Legii promulgată prin Înaltul Decret Regal nr. 2746 din data de 31 iulie 1929, publicat în M.O. nr. 160, partea I din data de 1 august 1929 şi procesul-verbal din 31 iulie 1929 (terenurile, în mod expres, au avut o anumită afectaţiune direct legată de atribuţii în domeniul învăţământului superior agricol şi de medicină veterinară, dar şi de cercetare ştiinţifică) - conform contractului de donaţie cu afectaţiune încheiat între Statul român şi H.; terenul în cauză şi clădirile aferente neputându-se înstrăina, nici în tot, nici în parte, pentru orice destinaţie ar fi - caracter stabilit în mod definitiv prin Decizia penală nr. 266/A din data de 2 august 2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2012 a secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dispune:

B).

1. Restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, în conformitate cu Decizia nr. 266/A/02.08.2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

2. Restituirea către Statul român a suprafeţei de teren de 224,6 hectare, situat în şos. x, Bucureşti, nr. cadastral x, cu următoarele vecinătăţi: la Est - comuna Pipera, la Sud - Aeroportul Băneasa şi Aeroclubul Român, la Vest - D.N.1, la Nord - Bd. x şi a construcţiilor existente - clădire, plus anexe - sediul Biroului Notarului Public "G.":

3. Obligă pe inculpaţii B., A., I., C., în solidar cu părţile responsabile civilmente - SC F. SA, SC E. SA şi SC D. SRL - la restituirea imobilului teren în suprafaţă de 224,6 hectare, precum şi a contravalorii construcţiilor demolate şi existente iniţial pe terenul în cauză, în sumă de 1.418.646,6 RON şi dobânzile legale aferente acestei sume de la data rămânerii definitive a prezentei şi până la achitarea integrală a debitului.

4. Constată nulitatea absolută a tuturor actelor încheiate cu privire la imobilul compus din teren şi construcţii, situat în şos. x, Bucureşti, număr cadastral x:

- titlul de proprietate nr. x din data de 6 iunie 2001, emis de Comisia Municipiului Bucureşti,

- Hotărârea nr. 854 din data de 30 mai 2001 a Comisiei Municipiului Bucureşti, prin care a fost aprobată propunerea subcomisiei Sectorului 1, Bucureşti şi referatul nr. x din data de 12 aprilie 2001;

- contractul de asociere în participaţiune nr. x din 12.07.2000, încheiat între Y. Bucureşti şi SC J. SRL;

- contractul de donaţie cu anexă încheiat între SC F. SA şi Primăria Municipiului Bucureşti, autentificat sub nr. x din data de 24 ianuarie 2005 la BNP K.;

- contractul de donaţie cu anexă încheiat între SC F. SA şi Primăria Municipiului Bucureşti, autentificat sub nr. x din data de 24 martie 2005 la BNP K.;

- contractul de donaţie cu anexe încheiat de SC F. SA şi Primăria Municipiului Bucureşti, autentificat sub nr. x din data de 24 mai 2005, la BNP K.;

- actul de vânzare-cumpărare încheiat între SC F. SA şi Statul român, privind suprafaţa de teren folosită pentru realizarea căilor de acces la DN1;

- a tuturor actelor încheiate de inculpaţi şi SC F. SA, respectiv SC D. SA, având ca obiect terenul şi construcţiile existente pe acesta.

5. Dispune:

- desfiinţarea totală a înscrisurilor care au dus la prejudicierea Statului român, prin aportarea în natură a terenului în suprafaţă de 224,6 hectare, la capitalul social al SC F. SA

- desfiinţarea parţială a actului constitutiv al SC F. SA, în ceea ce priveşte Y. Bucureşti, cât şi cu privire la aportul în natură adus la capitalul social al acestei societăţi, urmând ca suprafaţa de 2.246.529 mp, aparţinând "Fermei x", situată în şos. x, Bucureşti, număr cadastral x, să revină în proprietatea publică a Statului român.

- desfiinţarea actelor adiţionale nr. x din 30 mai 2003 şi nr. 811 din 11 noiembrie 2004 ale SC F. SA

6. Comunicarea prezentei hotărâri către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, în vederea anulării titlului de proprietate nr. x din 06.06.2001 şi a menţiunilor făcute în temeiul acestuia, precum şi a actelor încheiate ulterior.

7. Comunicarea prezentei hotărâri către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului - Oficiul Registrului Comerţului al Municipiului Bucureşti, din cadrul Tribunalului Bucureşti, în vederea efectuării menţiunilor prevăzute de Legea nr. 26/1990 şi nr. 31/1990 la SC F. SA, SC D. SRL şi SC E. SA

C).

În temeiul disp. art. 249, 254, 255 şi 256 C. proc. pen.,

1. Menţine sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa din 23 august 2012 dispusă în Dosarul nr. x/2006 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi extinderea acestei măsuri asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, aparţinând următoarelor persoane fizice B., I., A., C. şi persoane juridice: SC F. SA, SC E. SA şi SC D. SRL, până la restituirea integrală a terenului în suprafaţă de 224,6 hectare şi a construcţiilor - sediul Biroului Notarului Public "G.", precum şi a sumei de 1.418.646,6 RON şi dobânda legală aferentă acesteia, de la data rămânerii definitive a prezentei şi până la achitarea integrală a acesteia.

2. Dispune înfiinţarea unei popriri asigurătorii asupra conturilor aparţinând următorilor inculpaţi: B., I., A. şi C. şi a părţilor responsabile civilmente SC F. SA, SC E. SA şi SC D. SRL, până la restituirea integrală a terenului în suprafaţă de 224,6 hectare, evaluat prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cauză la suma de 6.194.722.180.586,5 RON (echivalent a 180.821.091 dolari USA, la nivelul anului 2006), precum şi a sumei de 1.418.646,6 RON (contravaloarea construcţiilor demolate).

3. Sumele de bani datorate cu orice titlu condamnaţilor: B., I., A., C. şi părţilor responsabile civilmente SC F. SA, SC E. SA şi SC D. SRL, de către terţii cu care aceştia au încheiat acte juridice vor fi poprite în mâinile acestora în limitele prevăzute de lege, de la data primirii prezentei hotărâri, prin care s-a înfiinţat sechestrul şi poprirea.

4. Sumele de bani prevăzute la alin. (1) vor fi consemnate de către debitori, fie la dispoziţia organului judiciar care a dispus poprirea sau a organului de executare, în termen de 5 zile de la scadenţă, recipisele urmând a fi predate instanţei de judecată, în termen de 24 de ore de la consemnare.

D).

Admite, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă Y. Bucureşti şi

- dispune obligarea condamnaţilor B., I., A. şi C., în solidar cu părţile responsabile civilmente SC F. SA, SC E. SA şi SC D. SRL, la plata sumei de 1.418.646,6 RON, reprezentând contravaloarea construcţiilor demolate şi aflate pe terenul în litigiu, cu titlul de despăgubiri civile şi a dobânzii legale aferente acestei sume de la data rămânerii definitive a prezentei şi până la achitarea integrală a debitului;

- constată că Y. Bucureşti a avut calitatea de administrator al terenului şi construcţiilor existente pe acesta, fiind succesoarea în drepturi a Şcolii Superioare de Agricultură şi Medicină Veterinară.

În temeiul disp. art. 30 din Legea nr. 318/2015,

Dispune:

- Sesizarea Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (instituţie din cadrul Ministerului Justiţiei), pentru luarea măsurilor legale în vederea valorificării bunurilor sechestrate şi poprite.

- Comunicarea către A.N.A.F. a prezentei hotărâri, pentru luarea măsurilor legale, privind executarea debitorilor şi recuperarea prejudiciului.

Respinge, ca nefondate, acţiunile civile formulate de SC F. SA, SC E. SA şi SC D. SRL

- Respinge, ca nefondată, excepţia nelegalităţii pct. 120 din anexa 2 a Hotărârii de Guvern nr. 517/1999.

- Respinge, ca nefondată, excepţia inadmisibilităţii cererii de notare a litigiului în cartea funciară.

- Respinge, ca nefondată, excepţia lipsei de interes.

- Respinge, ca nefondată, excepţia tardivităţii cu privire la invocarea excepţiei nulităţii absolute a actelor translative de proprietate.

- Respinge, ca nefondată, excepţia inadmisibilităţii, privitoare la invocarea nulităţii absolute a actelor translative de proprietate.

În temeiul disp. art. 267 din C. pen., dispune sesizarea organelor de urmărire penală Departamentul pentru luptă antifraudă (DLAF), oficiul European de luptă antifraudă al Uniunii Europene (OLAF), D.N.A., cu privire la infracţiunea de deturnare de fonduri europene referitoare la proiectul Primăriei Municipiului Bucureşti, privind zona de Nord a Municipiului Bucureşti, privind reabilitarea şi amenajarea aducţiunii de apă, preluare apă pluvială şi apă menajeră - canal, racordare la reţeaua de gaze, racordare la reţeaua electrică şi constituirea de căi de acces şi drumuri, precum şi realizarea altor facilităţi, în vederea cercetării şi urmăririi penale cu privire la faptele şi persoanele ce au legătură cu respectivul proiect."

Împotriva acestei hotărâri a fost declarat apel de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de inculpaţii C., L., B., M., N., A., O., I., P., de părţile civile Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, de părţile responsabile civilmente SC D. SRL, SC E. SA, SC F. SA, precum şi de părţile interesate Q. SA, R. SA, S. SA, T. SA, U. SA, V., R., W. şi X. SRL, cauza aflându-se pe rolul secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu termen de judecată la data de 29 mai 2020.

În atare condiţii, corelând dispoziţiile art. 553 alin. (4) C. proc. pen. cu prevederile art. 408 şi următoarele din C. proc. pen., care reglementează apelul, Înalta Curte constată că este inadmisibilă contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale al secţiei I penale a Curţii de Apel Bucureşti, prin judecătorul delegat, împotriva Sentinţei penale nr. 267/F din data de 28 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016, privind înfiinţarea unei popriri asiguratorii asupra conturilor aparţinând părţilor responsabile civilmente.

Criticile invocate cu privire la măsurile asiguratorii, poprirea conturilor dispusă conform dispoziţiilor hotărârii apelate, consemnarea prejudiciului material în sumă de 1.418.646,60 RON, la dispoziţia Curţii de Apel Bucureşti (Dosar nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală), pot fi analizate de către instanţa de apel, iar nu în cadrul contestaţiei la executare formulate de Biroul Executări Penale al secţiei I penale a Curţii de Apel Bucureşti.

În atare condiţii, contestaţiile formulate de inculpaţii A., B. şi C. şi de părţile responsabile civilmente SC D. SRL, SC E. SA şi SC F. SA împotriva Sentinţei penale nr. 42 din 8 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, sunt nefondate, contestaţia la executare neputând fi respinsă ca fiind rămasă fără obiect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. coroborate cu prevederile art. 597 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Sentinţei penale nr. 42 din 8 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

Va desfiinţa sentinţa penală atacată şi, în rejudecare, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale al secţiei I penale a Curţii de Apel Bucureşti, prin judecătorul delegat, împotriva Sentinţei penale nr. 267/F din data de 28 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016.

În temeiul dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpaţii A., B. şi C. şi de părţile responsabile civilmente SC D. SRL, SC E. SA şi SC F. SA împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorii inculpaţi A., B. şi C. şi contestatoarele părţi responsabile civilmente SC D. SRL, SC E. SA şi SC F. SA la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Sentinţei penale nr. 42 din 8 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

Desfiinţează sentinţa penală atacată şi, în rejudecare, respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale al secţiei I penale a Curţii de Apel Bucureşti, prin judecătorul delegat, împotriva Sentinţei penale nr. 267/F din data de 28 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016.

Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpaţii A., B. şi C. şi de părţile responsabile civilmente SC D. SRL, SC E. SA şi SC F. SA împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina statului.

Obligă contestatorii inculpaţi A., B. şi C. şi contestatoarele părţi responsabile civilmente SC D. SRL, SC E. SA şi SC F. SA la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 mai 2020.

GGC - GV