Money laundering via fictitious commercial transactions: Distinction between tax evasion and illicit economic advantage for special confiscation purposes

Deliberând asupra recursurilor în casaţie declarate de inculpaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K.;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1568 din data de 23 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, în Dosarul nr. x/2014, printre altele, s-au hotărât următoarele:

1. În baza art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului K. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la spălare a banilor în formă continuată (faptă din Rechizitoriul nr. x, Dosar instanţă nr. x/2014).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

În baza art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. s-a dispus condamnarea acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la spălare a banilor în formă continuată (faptă din Rechizitoriul nr. x, Dosar instanţă nr. x/2015, reunit la Dosarul instanţei nr. x/2014).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) din C. pen. din 1968.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) din C. pen. din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) pe o perioadă de 3 ani, care se execută după executarea pedepsei principale potrivit art. 66 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

În baza art. 861 din C. pen. din 1969 a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862 din C. pen. din 1969.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra condiţiilor prevăzute de art. 864 din C. pen. din 1969, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 pe durata termenului de încercare, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut, arestat preventiv şi în arest la domiciliu în prezenta cauză de la 28.01.2014 la 12.03.2015.

2. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969 a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., a dispus condamnarea acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 3 ani, care se execută după executarea pedepsei principale potrivit art. 66 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969 a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În baza art. 88 din C. pen. din 1969 s-a dedus reţinerea din data de 28.01.2014.

3. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului F. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 2 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969 a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 2 ani, care se execută după executarea pedepsei principale potrivit art. 66 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969 s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În baza art. 861 din C. pen. din 1969 s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862 din C. pen. din 1969.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, potrivit programului întocmit de acest serviciu; b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra condiţiilor prevăzute de art. 864 din C. pen. din 1969, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

4. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. cu referire la art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului E. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 2 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969, s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 2 ani, care se execută după executarea pedepsei principale potrivit art. 66 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969 s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În baza art. 861 din C. pen. din 1969 s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862 din C. pen. din 1969.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ilfov, potrivit programului întocmit de acest serviciu; b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra condiţiilor prevăzute de art. 864 din C. pen. din 1969, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut în prezenta cauză la data de 28.01.2014.

5. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. cu referire la art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 l-a condamnat pe inculpatul I. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969, a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 3 ani, care se execută după executarea pedepsei principale potrivit art. 66 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969, a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

6. În baza art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 l-a condamnat pe inculpatul H. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la spălare a banilor în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969 a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

7. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul J. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 1 an, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969, a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 1 an, care se execută după executarea pedepsei principale potrivit art. 66 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969 a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În baza art. 861 din C. pen. din 1969 a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862 din C. pen. din 1969.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, potrivit programului întocmit de acest serviciu; b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra condiţiilor prevăzute de art. 864 din C. pen. din 1969, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut, arestat preventiv şi în arest la domiciliu de la 09.07.2014 la 09.10.2014.

8. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. cu referire la art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 l-a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969 a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 3 ani, care se execută după executarea pedepsei principale potrivit art. 66 din C. pen.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969 i-a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În baza art. 861 din C. pen. din 1969, s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862 din C. pen. din 1968.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, potrivit programului întocmit de acest serviciu; b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra condiţiilor prevăzute de art. 864 din C. pen. din 1969, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut în prezenta cauză la data de 28.01.2014.

9. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. cu referire la art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 l-a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 2 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969 a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 2 ani, care se execută după executarea pedepsei principale potrivit art. 66 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969 a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În baza art. 861 din C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862 din C. pen. din 1969.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, potrivit programului întocmit de acest serviciu; b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra condiţiilor prevăzute de art. 864 din C. pen. din 1969, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare a suspendat executarea pedepsei accesorii.

10. În baza art. 26 din C. pen. din 1969, art. 2151 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, art. 31 alin. (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 76 alin. (2) din C. pen. din 1969, l-a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969 a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În baza art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 din C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969 a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) din C. pen. din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 5 ani, care se execută după executarea pedepsei principale potrivit art. 66 din C. pen.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În baza art. 88 din C. pen. din 1969 a dedus reţinerea, arestarea preventivă şi arestul la domiciliu de la 07.04.2014 la 12.03.2015.

11. În baza art. 49 alin. (2) din C. proc. pen. s-a dispus schimbarea calificării faptelor pentru care inculpatul G. a fost trimis în judecată în infracţiunile prevăzute de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 386 din C. proc. pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de acest inculpat şi s-a schimbat încadrarea juridică în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală în dispoziţiile art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 din C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1968 s-a dispus condamnarea inculpatului G. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969, s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969, a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 5 ani, care se execută după executarea pedepsei principale potrivit art. 66 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În baza art. 88 din C. pen. din 1969 s-a dedus reţinerea, arestarea preventivă şi arestul la domiciliu de la 07.04.2014 la 12.03.2015.

Cu privire la latura civilă, în ce-i priveşte pe inculpaţii K., A., F., E., I., H., J., D. şi C. s-au dispus următoarele:

- obligarea, în solidar, a inculpaţilor M., N., O. şi F. şi, în solidar, cu părţile responsabile civilmente SC P. SRL, SC Q.. SRL, SC R. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL, SC V. SRL şi SC W. SRL la plata sumei de 364 959 RON, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii;

- obligarea, în solidar, a inculpaţilor M., N., O. şi I. şi, în solidar, cu părţile responsabile civilmente SC P. SRL, SC S. SRL, SC V. SRL, SC Q.. SRL, SC R. SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC T. SRL, SC DD. SRL şi SC EE. SRL la plata sumei de 580 186 RON, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii;

- obligarea, în solidar, a inculpaţilor M., N., O. şi E. şi, în solidar, cu părţile responsabile civilmente SC R. SRL, SC T. SRL, SC X. SRL, SC V. SRL, SC Y. SRL, SC FF. SRL şi SC GG. SRL la plata sumei de 111 819 RON, la care se adaugă obligaţii fiscale accesorii;

- obligarea, în solidar, a inculpaţilor M., N., O. şi D. şi, în solidar, cu părţile responsabile civilmente SC Q.. SRL, SC R. SRL, SC S. SRL, SC X. SRL, SC V. SRL, SC CC. SRL, SC AA. SRL, SC HH. SRL, SC BB. SRL, SC Y. SRL şi SC II. SRL la plata sumei de 403 612 RON, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii;

- obligarea, în solidar, a inculpaţilor M., N., O., A. şi, în solidar, cu părţile responsabile civilmente SC Q.. SRL, SC T. SRL, SC CC. SRL, SC V. SRL şi SC JJ. SRL la plata sumei de 181 990 RON, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii.

În baza art. 397 din C. proc. pen. cu referire la art. 19 din C. proc. pen. s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă L. şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii KK., B. şi G., iar pe ultimii doi inculpaţi, în solidar, şi cu partea responsabilă civilmente SC LL. SRL, la plata sumei de 12 102 648 RON.

A dispus obligarea, în solidar, a inculpaţilor KK., B. şi G., iar pe ultimii doi inculpaţi, în solidar, şi cu partea responsabile civilmente SC LL. SRL la plata sumei de 1 300 320 RON, la care s-au adăugat obligaţiile fiscale accesorii.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. cu referire la art. 397 alin. (2) din C. proc. pen., art. 19 din C. proc. pen. şi art. 118 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 raportat la art. 33 din Legea nr. 656/2002, a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului cu privire la bunurile mobile şi imobile ale inculpaţilor, dispusă prin Ordonanţa nr. x/P/2012 din data de 27.01.2014, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi a confiscării speciale până la concurenţa sumelor anterior menţionate, în privinţa inculpaţilor: M.; N.; MM.; NN.; K.; O.; OO.; PP.; C.; QQ.; RR.; SS.; TT.; UU.; VV.; F.; H.; I.; E.; B.; G.; WW.; XX.; YY.; D.; ZZ.; A.; AAA.; BBB.; CCC.; DDD.; EEE.; FFF.; GGG.; HHH..

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. cu referire la art. 118 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1968 cu referire la art. 33 din Legea nr. 656/2002, a confiscat următoarele sume de bani, după cum urmează:

1.de la inculpaţii N., K., suma de 300 000 RON - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpatul PP.;

2.de la inculpatul C. suma de 2 377 756 RON;

3. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de 259 413 RON - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpaţii QQ. şi RR.;

4. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de 193 421 RON - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpatul SS.;

5. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de 453 580 RON - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de TT. şi UU.;

6. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de 95 987 RON - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpatul VV.;

7. de la inculpatul F. suma de 775 127 RON, iar de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de 173 512 RON - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpatul F., precum şi de la inculpatul H. suma de 189 286 RON;

8. de la inculpatul I. suma de 1 047 850 RON, iar de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de 180 892 RON - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpatul I.;

9. de la inculpatul E. suma de 1 170 172 RON, iar de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de 110 724 RON - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpatul E.;

10. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de 160 463 RON - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpatul WW.; precum şi de la inculpatul J. suma de 1500 RON, în legătura cu fapta de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpatul WW.;

11. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de 237 923 RON - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpatul XX.;

12. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de 38 717 RON - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpatul YY.;

13. de la inculpatul D. suma de 1 032 461 RON;

14. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de 68 757 RON - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpaţii III. şi ZZ.;

15. de la inculpatul A. suma de 339 870 RON, iar de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de 42 312 RON - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societatea administrată de inculpatul A.;

16. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma 4 265 RON - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu SC JJJ. SRL administrată de inculpatul III.;

17. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma 18 768 RON - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpaţii KKK. şi BBB.;

18. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de 36 637 RON - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societatea administrată de inculpatul CCC.;

19. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de 23 750 RON - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societatea administrată de inculpatul DDD.;

20. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de 65 454 RON - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societatea administrată de inculpatul EEE.;

21. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de 64 071 RON - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societatea administrată de inculpatul FFF.;

22. de la inculpatul GGG. suma de 769 967 RON, iar de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de 50 900 RON - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societatea administrată de inculpatul GGG.;

23. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de 43 835 RON - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societatea administrată de inculpatul LLL.;

24. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de 39 505 RON - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societatea administrată de inculpatul HHH.;

25. de la inculpatul J. suma de 204 863 RON, iar de la inculpaţii M. şi K. suma de 20 075 RON - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu SC MMM. SRL, administrată de inculpatul J.; (Dosar nr. x/2015, reunit la prezentul dosar cu nr. x/2014).

Împotriva sentinţei pronunţate de către instanţa de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalului Bucureşti, inculpaţii M., N., NN., O., VV., QQ., RR., FFF., D., XX., AAA., BBB., E., TT., UU., F., A., H., NNN., I., YY., GGG., SS., C., EEE., CCC., DDD. (decedat), ZZ., III., PP., OOO., OO., PPP., QQQ., WW., G., B., KK., LLL., HHH., MM., J., partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi părţile responsabile civilmente SC RRR. S.R.L - în reorganizare judiciară, S.C SSS. S.R.L, SC TTT. S.R.L, S.C UUU. S.R.L, S.C VVV. S.R.L şi S.C WWW. S.R.L.

Prin Decizia penală nr. 1515/A din 13 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, printre altele, s-a dispus:

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi, printre alţii, de inculpaţii C., F., SS., A., D., E., H., J. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 1568 din data de 23 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2014.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând:

1. Cu privire la inculpatul A., s-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969 i-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, s-au contopit pedepsele anterior menţionate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 81 din C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante aplicată inculpatului A. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat potrivit art. 82 din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 83 din C. pen. din 1969, a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare/anulare a beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut în prezenta cauză în data de 28.01.2014.

2. Cu privire la inculpatul F., a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul F. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969 a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, a contopit pedepsele anterior menţionate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 81 din C. pen. din 1969, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante aplicată inculpatului F. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat potrivit art. 82 din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 83 din C. pen. din 1969, a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare/anulare a beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

3. Cu privire la inculpatul E., s-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare aplicată în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. a dispus condamnarea inculpatului E. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 1 an, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) din C. pen. din 1969).

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969 a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, a contopit pedepsele anterior menţionate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale rezultante, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În temeiul art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 1 an, care se execută după executarea pedepsei principale potrivit art. 66 din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 81 din C. pen. din 1969, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante aplicată inculpatului E. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat potrivit art. 82 din C. pen. din 1969,

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., raportat la art. 83 din C. pen. din 1969, a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare/anulare a beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut în prezenta cauză, de la 28.01.2014.

4. Cu privire la inculpatul I., s-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul I. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 2 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, a contopit pedeapsa anterior menţionată cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa apelată pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale rezultante, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În temeiul art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 2 ani, care se execută după executarea pedepsei principale potrivit art. 66 din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 861 din C. pen. din 1969, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante aplicată inculpatului I., pe o durată de 4 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862 din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, potrivit programului stabilit de acest serviciu; b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra condiţiilor prevăzute de art. 864 din C. pen. din 1969, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

5. Cu privire la inculpatul H., în temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 81 din C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa apelată, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat potrivit art. 82 din C. pen. din 1969,

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 83 din C. pen. din 1969, a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare/anulare a beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

6. Cu privire la inculpatul J., s-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul J. la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, a contopit pedepsele anterior menţionate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale rezultante, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 81 din C. pen. din 1969, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante aplicată inculpatului J. pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat potrivit art. 82 din C. pen. din 1969,

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., raportat la art. 83 din C. pen. din 1969, a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare/anulare a beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut, arestat preventiv şi în arest la domiciliu, de la 09.07.2014 la 09.10.2014.

7. Cu privire la inculpatul D., s-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D. pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 2 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, a contopit pedeapsa anterior menţionată cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa apelată pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale rezultante, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În temeiul art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 2 ani, care se execută după executarea pedepsei principale potrivit art. 66 din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 861 din C. pen. din 1969, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante aplicată inculpatului D., pe o durată de 4 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862 din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, potrivit programului stabilit de acest serviciu; b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra condiţiilor prevăzute de art. 864 din C. pen. din 1969, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut în prezenta cauză în data de 28.01.2014.

8. Cu privire la inculpatul C., s-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C. în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 2 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, a contopit pedeapsa anterior menţionată cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa apelată pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale rezultante, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale).

În temeiul art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator sau asociat în cadrul vreunei societăţi comerciale) pe o perioadă de 2 ani, care se execută după executarea pedepsei principale potrivit art. 66 din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 81 din C. pen. din 1969, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante aplicată inculpatului C. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat potrivit art. 82 din C. pen. din 1969,

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., raportat la art. 83 din C. pen. din 1969, a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare/anulare a beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

S-au menţinut dispoziţiile nedesfiinţate ale sentinţei penale atacate.

9. Cu privire la inculpatul K. s-a constatat că sunt întemeiate criticile parchetului şi, conform art. 118 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 33 din Legea nr. 656/2002, de la fiecare din inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. s-a dispus confiscarea sumei de câte 8.462,4 RON, referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpatul A..

10. Cu privire la inculpatul B. a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului B. în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. în referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la participaţie improprie la delapidare cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 31 alin. (2) din C. pen. din 1969 în referire la art. 2151 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. în referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. l-a achitat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

S-a menţinut pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B. prin sentinţa apelată pentru infracţiunea de spălarea banilor în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 81 din C. pen. din 1969, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat potrivit art. 82 din C. pen. din 1969,

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., raportat la art. 83 din C. pen. din 1969, a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare/anulare a beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 88 din C. pen. din 1969, constată că inculpatul a fost reţinut, arestat preventiv şi arestat la domiciliu în perioada 07.04.2014 - 12.03.2015.

11. S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului G. în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. în referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului G. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

S-a menţinut pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului G. prin sentinţa apelată pentru infracţiunea de spălarea banilor în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 81 din C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat potrivit art. 82 din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., raportat la art. 83 din C. pen. din 1969, s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare/anulare a beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În temeiul art. 88 din C. pen. din 1969, s-a constatat că inculpatul a fost reţinut, arestat preventiv şi arestat la domiciliu în perioada 07.04.2014 - 12.03.2015.

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 19, 20 şi 25 din C. proc. pen., a dispus obligarea inculpaţilor şi a părţilor responsabile civilmente la repararea prejudiciilor cauzate părţii civile Agenţia Naţională De Administrare Fiscală, prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, cu priire la cei 9 inculpaţi, printre altele, după cum urmează:

- obligarea, în solidar, a inculpaţilor M., N., O. Şi SS.,

- inculpaţii M. şi N., răspunzând în solidar cu părţile responsabile civilmente SC S. SRL, SC T. SRL, SC V. SRL şi SC BB. SRL,

- iar inculpatul SS., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC XXX. SRL, la plata sumei de 628.971 RON, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii, calculate de la data când obligaţiile fiscale principale au devenit scadente şi până la achitarea integrală a acestora, conform C. proc. fisc. ;

- obligarea în solidar, a inculpaţilor M., N., O. şi F.,

- inculpaţii M. şi N., răspunzând în solidar, cu părţile responsabile civilmente SC P. SRL, SC Q.. SRL, SC R. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL şi SC V. SRL;

- iar inculpatul F., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC W. SRL, la plata sumei de 364.959 RON, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii, calculate de la data la care obligaţiile fiscale principale au devenit scadente şi până la achitarea integrală a acestora, conform C. proc. fisc. ;

- obligarea în solidar, a inculpaţilor M., N., O. şi I.,

- inculpaţii M. şi N., răspunzând în solidar, cu părţile responsabile civilmente SC P. SRL, SC S. SRL, SC V. SRL, SC Q.. SRL, SC R. SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC BB. SRL, SC CC. SRL şi SC T. SRL,

- iar inculpatul I., în solidar cu părţile responsabile civilmente: SC DD. SRL, în limita sumei de 484.066 RON şi SC EE. SRL, în limita sumei de 96.120 RON, la plata sumei de 580.186 RON, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii, calculate de la data când obligaţiile fiscale principale au devenit scadente şi până la achitarea integrală a acestora, conform C. proc. fisc. , urmând, totodată, ca din acest prejudiciu să fie deduse plăţile efectuate de inculpatul I. în cursul judecării apelurilor, în vederea reparării pagubei;

- obligarea în solidar a inculpaţilor M., N., O. şi E.,

- inculpaţii M. şi N., răspunzând în solidar, cu părţile responsabile civilmente SC R. SRL, SC T. SRL, SC X. SRL, SC V. SRL şi SC Y. SRL,

- iar inculpatul E., în solidar cu părţile responsabile civilmente; SC FF. SRL, în limita sumei de 427.339 RON şi SC GG. SRL în limita sumei de 137.174 RON, la plata sumei de 111.819 RON, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii, calculate de la data la care obligaţiile fiscale principale au devenit scadente şi până la achitarea integrală a acestora, conform C. proc. fisc. ;

- obligarea în solidar, a inculpaţilor M., N., O. şi D.,

- inculpaţii M. şi N., răspunzând în solidar, cu părţile responsabile civilmente SC Q.. SRL, SC R. SRL, SC S. SRL, SC X. SRL, SC V. SRL, SC CC. SRL, SC AA. SRL, SC HH. SRL, SC BB. SRL şi SC Y. SRL,

- iar inculpatul D., în solidar, cu partea responsabilă civilmente SC II. SRL, la plata sumei de 403.612 RON, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii, calculate de la data când obligaţiile fiscale principale au devenit scadente şi până la achitarea integrală a acestora, conform C. proc. fisc. , urmând, totodată, ca din acest prejudiciu să fie deduse plăţile efectuate de inculpatul D. cursul judecării apelurilor, în vederea reparării pagubei;

- obligarea în solidar a inculpaţilor M., N., O. şi A.,

- inculpaţii M. şi N., răspunzând în solidar cu părţile responsabile civilmente SC Q.. SRL, SC T. SRL, SC CC. SRL şi SC V. SRL,

- iar inculpatul A., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC JJ. SRL, la plata sumei de 181.990 RON, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii, calculate de la data când obligaţiile fiscale principale au devenit scadente şi până la achitarea integrală a acestora, conform C. proc. fisc. , urmând, totodată, ca din acest prejudiciu să fie deduse plăţile efectuate de inculpatul A. în cursul judecării apelurilor, în vederea reparării pagubei.

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 19, 20 şi 25 din C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de părţile civile L. şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva inculpaţilor KK., B. şi G. (ultimii doi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC LL. SRL).

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen., cu referire la art. 118 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 şi la art. 33 din Legea nr. 656/2002, s-a dispus, printre altele, confiscarea următoarelor sume de bani:

1. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de câte 60.000 RON de la fiecare - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpatul PP.;

2. de la inculpatul C. suma de 1.988.991 RON;

3. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de câte 51.882,6 RON de la fiecare - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpaţii QQ. şi RR.;

4. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de câte 38.684,2 RON de la fiecare - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpatul SS.;

5. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de câte 90.716 RON de la fiecare - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de TT. şi UU.;

6. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de câte 19.197,4 RON de la fiecare - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpatul VV.;

7. de la inculpatul F. suma de 728.628 RON, iar de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de câte 34.702,4 RON de la fiecare RON - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpatul F., precum şi de la inculpatul H. suma de 189 286 RON;

8. de la inculpatul I. suma de 1.025.393 RON, iar de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de câte 36.178,4 RON de la fiecare - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpatul I.;

9. de la inculpatul E. suma de 1 170 172 RON, iar de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de câte 22.144,8 RON de la fiecare RON - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpatul E.;

10. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN., suma de câte 32.092,6 RON de la fiecare - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpatul WW., precum şi de la inculpatul J., suma de 1.500 RON, în legătura cu fapta de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpatul WW.;

11. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de câte 47.584,6 RON de la fiecare - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpatul XX.;

12. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de câte 7.743,4 RON de la fiecare - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpatul YY.;

13. de la inculpatul D. suma de 1 032 461 RON;

14. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de câte 14.604,4 RON de la fiecare - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpaţii III. şi ZZ.;

15. de la inculpatul A. suma de 226.031 RON, iar de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de câte 8.462,4 RON de la fiecare - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societatea administrată de inculpatul A.;

16. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de câte 3.753,6 RON de la fiecare - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societăţile administrate de inculpaţii AAA. şi BBB.;

17. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de câte 7327,4 RON de la fiecare - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societatea administrată de inculpatul CCC.;

18. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de câte 4.750 RON de la fiecare - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societatea administrată de inculpatul DDD. (decedat);

19. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de câte 13.090 RON de la fiecare - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societatea administrată de inculpatul EEE.;

20. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de câte 15.889,8 RON de la fiecare - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societatea administrată de inculpatul FFF.;

21. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de câte 10.180 RON de la fiecare - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societatea administrată de inculpatul GGG.;

22. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de câte 8.767 RON de la fiecare - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societatea administrată de inculpatul LLL.;

23. de la inculpaţii M., N., K., MM. şi NN. suma de câte 7.901 RON de la fiecare - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu societatea administrată de inculpatul HHH.;

24. de la inculpatul J. suma de 204.863 RON, iar de la inculpaţii M. şi K. suma de câte 10.037 RON de la fiecare - referitor la infracţiunea de spălare a banilor în relaţia cu SC MMM. SRL, administrată de inculpatul J.; (Dosar nr. x/2015 reunit la prezentul dosar cu nr. x/2014);

26. de la inculpaţii B. şi G., suma de câte 3.706.110 RON de la fiecare - referitor la infracţiunea de spălare a banilor săvârşită în relaţiile dintre SC LL. SRL, pe de o parte, şi SC YYY. SRL., SC U. SRL, SC ZZZ. SRL şi SC Z. SRL, pe de altă parte.

Împotriva Deciziei penale nr. 1515/A din 13 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, au declarat recurs în casaţie inculpaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K..

Astfel, prin cererile de recurs în casaţie formulate:

1. Inculpatul K. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., cu motivarea că au fost interpretate greşit prevederile art. 33 din Legea nr. 656/2002 şi nu a fost avută în vedere Decizia nr. 23 din 10.09.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

2. Inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., cu motivarea că în mod greşit a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, întrucât fapta, aşa cum a fost reţinută de către instanţa de fond, nu întruneşte condiţiile laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, fapt pentru care se impunea o soluţie de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În sprijinul acestei teze, a invocat Decizia nr. 4 din 21.01.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, Decizia nr. 25 din 3.10.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, susţinând că infracţiunea de spălare a banilor nu poate fi săvârşită înainte sau printr-un concurs ideal de/cu infracţiunea de evaziune fiscală, aceasta nu poate fi decât ulterioară momentului săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală.

Totodată, a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate nici ale celui de-al doilea element material al laturii obiective a infracţiunii de spălarea banilor, respectiv transferul de bunuri, pentru motivul că un transfer de bunuri constituie o operaţiune care nu poate fi efectuată de o singură persoană, ea presupunând obligatoriu existenţa a cel puţin două persoane între care are loc transferul de bunuri. În hotărârea de condamnare nu a fost reţinută nicio activitate prin care acesta (în calitate de administrator al SC JJ. SRL), ca autor al evaziunii fiscale, să fi transferat suma evazionată de 181.990 RON către o altă entitate fizică sau juridică, entitate care să fie altcineva decât acesta.

Un alt argument susţinut în cererea de recurs în casaţie este acela că inculpatul, administrator al SC JJ. SRL, nu putea să fie atât autor al infracţiunii de spălarea banilor (infracţiune subiect), cât şi autor al infracţiunii de evaziune fiscală (infracţiune predicat), considerând că autorul infracţiunii de spălarea banilor (infracţiunea subiect) nu poate fi niciodată una şi aceeaşi persoană cu autorul infracţiunii predicat, respectiv autorul evaziunii fiscale.

A mai arătat că dacă s-ar reţine simpla folosire a banilor de către SC JJ. SRL, după returnarea acestora, atunci situaţia ar fi şi mai clară, pentru că varianta alternativă a infracţiunii de spălarea banilor prevăzută în art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 a devenit neconstituţională, infracţiunea fiind dezincriminată, conform Deciziei nr. 418/2018 a Curţii Constituţionale a României.

În speţă, nu este îndeplinită nici condiţia cerută pentru existenţa obiectului material al infracţiunii de spălarea banilor, în sensul că banii supuşi spălării să provină dintr-o activitate infracţională anterioară, în care s-a produs murdărirea lor, de exemplu evaziunea fiscală. În speţă, infracţiunea de evaziune fiscală este o infracţiune de pericol, nu de prejudiciu. Banii murdari rezultaţi din evaziunea fiscală, conform faptelor reţinute de instanţă, sunt în sumă de 181.990 RON, reprezentând avantajul fiscal creat firmei prin păgubirea statului prin neplata impozitului pe profit (72.796 RON) şi a TVA-ului (109.194 RON). Instanţele (şi rechizitoriul), de altfel, trebuiau să dovedească, în fapta reţinută de spălare de bani, ce s-a întâmplat cu banii obţinuţi (în sumă de 181.990 RON), bani ce au rezultat din activitatea infracţională anterioară, respectiv evaziunea fiscală.

3. Inculpatul F. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., susţinând, în esenţă, aceleaşi motive ca şi inculpatul A., însă cu referire la calitatea sa de administrator al SC W. SRL.

4. Inculpatul E. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În motivarea cererii a susţinut, în esenţă, lipsa condiţiei privind preexistenţa infracţiunii premisă şi a cerinţei esenţiale referitoare la scop - ascunderea sau disimularea originii infracţionale a banilor.

A făcut precizarea că fapta considerată de către instanţa de apel că întruneşte condiţiile de existenţă a infracţiunii de spălare a banilor nu este prevăzută de legea penală, în primul rând, întrucât la momentul transferării banilor încă nu se consumase infracţiunea de evaziune, iar în al doilea rând, nu s-a probat scopul pretins de norma de incriminare - ascunderea sau disimularea provenienţei lor, deoarece la acel moment nu era necesară operaţiunea de ascundere, de vreme ce încă nu obţinuse produsul infracţiunii. Acest lucru are o explicaţie simplă: încă nu era săvârşită infracţiunea de evaziune fiscală.

Chiar şi hotărârea atacată suprapune perioada realizării elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală (ianuarie 2009 - ianuarie 2014), a cărei urmare constă în producerea unei pagube bugetului de stat, cu cea a săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor (ianuarie 2009 - ianuarie 2014), acreditându-se ideea că cele două infracţiuni se suprapun perfect din punct de vedere temporal.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002, aceasta nu poate fi reţinută în sarcina sa, deoarece din punct de vedere obiectiv acesta nu a efectuat nicio activitate care să poată fi integrată în conţinutul textului incriminator, respectiv nu a schimbat şi nici nu a transferat bani, care să provină din infracţiuni, întrucât, aşa cum s-a demonstrat mai sus, banii viraţi în conturile societăţilor controlate de către inculpatul M. nu aveau provenienţă infracţională, ci au rezultat din activităţi economice licite, şi erau viraţi înainte de evidenţierea facturilor şi plăţilor în contabilitate. Banii transferaţi nu proveneau din infracţiune, deoarece încă nu se consumase infracţiunea de evaziune fiscală.

A mai susţinut că în speţă, lipseşte scopul cerut de lege, şi anume ascunderea sau disimularea naturii infracţionale, adică a adevăratei naturi a provenienţei sumelor. Or, este evident faptul că nu se poate susţine că printr-un simplu transfer bancar se poate ascunde o operaţiune fictivă. De altfel, era singura modalitate de plată legal recunoscută. Participantul la infracţiunea principală (din care provin sumele de bani) nu poate fi subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor, în variantă reţinută în sarcina inculpatului, dacă are calitatea de subiect al infracţiunii predicat (autor sau complice), deoarece el a devenit deţinător (în cazul de faţă, titular al sumelor de bani) prin comiterea infracţiunii principale, respectiv a infracţiunii de evaziune fiscală.

Referitor la nelegalitatea confiscării s-a susţinut că, în realitate, din suma totală (1.845.410 RON) numai suma de 564.514 RON are origine infracţională, iar nu şi suma de 1.170.172 RON, ceea ce înseamnă că suma spălată este egală ca valoare cu suma evazionată şi nu poate fi supusă confiscării speciale, de vreme ce aceasta este echivalentă cu paguba produsă bugetului de stat, sumă ce a fost deja plătită integral.

Cu alte cuvinte, obiectul infracţiunii de spălare a banilor poate fi inferior sau egal valoric cu cel al infracţiunii din care provine, ceea ce înseamnă că nu-1 poate depăşi din punct de vedere economic (pecuniar) pe cel al infracţiunii premisă. Există o singură excepţie de la această regulă, dacă bunurile spălate au produs fructe [venituri sau beneficii, conform art. 33 alin. (2) din Legea nr. 656/2002], ceea ce nu este cazul în speţă.

Bunurile care pot face obiectul infracţiunii de spălare a banilor sunt întotdeauna bunuri provenite din săvârşirea de infracţiuni. Despre obiectul infracţiunii de spălare a banilor se poate afirma că el coincide, parţial (când sunt spălate numai o parte dintre bunurile de origine infracţională) sau total (când sunt spălate toate bunurile de provenienţă infracţională) cu obiectul infracţiunii premisă (predicat, principală). Astfel, obiectul infracţiunii de spălare a banilor poate fi inferior sau egal valoric cu cel al infracţiunii din care provine în principiu, obiectul infracţiunii de spălare a banilor nu-i poate depăşi din punct de vedere valoric pe cel al infracţiunii principale.

În ipoteza în care banii murdari provin din comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, dacă subiectul activ, comun celor două infracţiuni (evaziune şi spălare de bani), a fost obligat la plata unor sume ce reprezintă valoarea obligaţiilor fiscale, potrivit Deciziei nr. 23/2017 a Înaltei Curţi se Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, faţă de acesta nu se mai poate lua măsura de siguranţă a confiscării speciale.

Infracţiunea în discuţie este contrabanda, iar nu spălarea banilor, în cazul infracţiunii de contrabandă, produsul infracţiunii este egal cu valoarea bunurilor şi a taxelor de plata cărora s-a sustras subiectul activ. Prin urmare, dacă subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor este acelaşi cu cel al infracţiunii de evaziune fiscală, produsul infracţiunii de evaziune fiscală fiind egal cu valoarea taxelor neplătite de către contribuabil, este exclusă de plano orice discuţie referitoare la o eventuală confiscare a diferenţei care are provenienţă licită.

5. Inculpatul I. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., cu motivarea că fapta sa de a transfera suma de 1.570.377 RON din conturile bancare ale societăţilor DD. SRL şi EE. SRL în conturile bancare aparţinând societăţilor tip fantomă, cu titlu de plată a unor operaţiuni fictive, nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de spălare de bani. Cea de-a doua acţiune reproşată inculpatului, anume aceea de primire în numerar a unei părţi a sumelor anterior transferate societăţilor tip fantomă, nu poate constitui o acţiune de schimbare sau de transfer de bunuri. Prin schimbarea bunurilor se înţelege a înlocui un bun cu altul, iar prin a transfera bunuri se înţelege a transmite un bun de la o persoană la alta. Simpla plată de către o societate comercială a sumelor de bani corespunzătoare unor operaţiuni comerciale presupus fictive nu va realiza niciodată conţinutul constitutiv al infracţiunii de spălare de bani. Aceasta întrucât apriori aceste sume de bani se află în mod licit în patrimoniul societăţii plătitoare, care înregistrează operaţiunile fictive, iar prin plata acestor sume către furnizorii frauduloşi ai acesteia, nu doar că nu este ascunsă sau disimulată o origine ilicită a acestora, dar chiar această sursă infracţională este dobândită abia ulterior dobândirii sumelor de către furnizori, atunci devenind produs al infracţiunii de fraudă fiscală sumele achitate de beneficiarul operaţiunilor fictive. Ca atare, fapta de a plăti echivalentul unor operaţiuni fictive se înglobează în mod natural în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, neputând constituit concomitent şi o acţiune de transfer de bani în înţelesul art. 29 lit. a) din Legea 656/2002, întrucât în acest caz ar opera o suprapunere între infracţiunea predicat şi infracţiunea subsecventă de spălare a produsului acesteia.

Mai mult, sumele de bani aflate în patrimoniul unei societăţi comerciale, întrebuinţate pentru plata unor cheltuieli nereale, nu îşi au drept sursă a situării patrimoniale operaţiunile fictive evidenţiate, ci ele provin, în toate cazurile, din încasările licite producătoare de obligaţii fiscale, neutralizate prin înregistrarea cheltuielilor nereale, astfel încât acestea devin produs al infracţiunii de spălare de bani doar ulterior momentului în care au părăsit activul financiar al societăţii care s-a sustras de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Astfel, infracţiunea de evaziune fiscală este o infracţiune formală, caracterizată sub aspectul laturii subiective de intenţia directă calificată prin scopul "sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale". În mod secundar, atunci când s-a şi realizat scopul specific laturii subiective, infracţiunea de evaziune fiscală dobândeşte un caracter material, urmarea imediată secundară fiind păgubirea bugetului de stat cu echivalentul taxelor şi impozitelor eludate prin comiterea elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005. Prin urmare, constituie produs al infracţiunii de evaziune fiscală exclusiv valoarea taxelor şi impozitelor de la îndeplinirea cărora s-a sustras subiectul activ al infracţiunii şi nu valoarea totală a operaţiunilor comerciale fictive înregistrare în scopul arătat. Aceasta întrucât, cu excepţia taxelor şi impozitelor amintite, valoarea netă a operaţiunilor comerciale fictive reprezintă valori asupra cărora drept exclusiv de dispoziţie îl are contribuabilul, statul român având exclusiv drepturi asupra taxei pe valoarea adăugată şi a impozitului pe profit eludate în maniera indicată de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005.

Este fără îndoială că acţiunile corespunzătoare infracţiunii de spălare a banilor sunt întotdeauna posterioare comiterii infracţiunii predicat, acestea neputând fi comise niciodată în concurs ideal (art. 38 alin. (2) din C. pen.), fiind o cerinţă esenţială a infracţiunii prevăzute de art. 29 lit. a) din Legea 656/2002 ca elementul material să fie comis ulterior celui al infracţiunii din care provin bunurile.

La fel de cert este că obiect al infracţiunilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 656/2002 îl pot constitui exclusiv sumele provenite din infracţiuni, ceea ce, translatat în cazul infracţiunii predicat de evaziune fiscală, înseamnă că pot deveni obiect al spălării de bani subsecvente doar sumele de bani reprezentând obligaţii fiscale datorate statului şi sustrase de la plată în modalităţile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

6. Inculpatul H. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., cu motivarea că nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii de spălare de bani, datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea sa definitivă nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare.

În esenţă, a susţinut că elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 constă în schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.

În decizia recurată nu sunt arătate sursele ilicite, provenite din săvârşirea de infracţiuni, ale sumelor de bani plătite de către W. către firmele controlate de inculpatul M. pentru a fi albite, dimpotrivă astfel cum rezulta din probele de la dosar, sumele plătite de către W. provin din activităţi comerciale ale acestei societăţi, fiind sume licite, albe, care nu puteau/trebuiau albite în niciun fel, lipsind astfel elementul material al infracţiunii.

Mai mult, astfel cum s-a stabilit atât în doctrină cât şi în practica judiciară, având în conţinutul său referiri la rezultatul produs, rezultat perceptibil şi care trebuie constatat pentru calificarea faptei ca infracţiune, infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune materială, de rezultat. Legătura de cauzalitate trebuie dovedită, existenţa infracţiunii fiind condiţionată de legătura de cauzalitate dintre actul interzis şi urmarea imediată socialmente periculoasă prevăzută de lege. În cazul infracţiunii de spălare a banilor, dovedirea legăturii de cauzalitate presupune identificarea circuitului banilor murdari. Or, aşa cum s-a arătat anterior, sursa banilor a fost una licită, nu una ilicita. Infracţiunea de spălarea banilor cuprinde în conţinutul ei constitutiv, sub raportul legăturii subiective, un element subiectiv şi două cerinţe esenţiale. Elementul subiectiv constă în intenţie directă, condiţionată de un scop. Autorul trebuie să aibă reprezentarea că prin activităţile întreprinse ascunde provenienţa banilor proveniţi dintr-o infracţiune şi să urmărească obţinerea acestui rezultat, situaţie care nu este aplicabila inculpatului, pe de-o parte, sursa provenienţei banilor fiind una licită, iar acesta, chiar şi în situaţia în care sursa banilor era una ilicită, nu avea de unde sa cunoască acest aspect, plăţile fiind făcute din contul societăţii W., administrată şi controlată de acesta.

Referitor la latura subiectivă a infracţiunii de spălarea banilor, a precizat că se întregeşte cu o cerinţă esenţială, şi anume cunoaşterea de către făptuitor a împrejurării că bunurile supuse operaţiunilor de curăţire provin din săvârşirea unei infracţiuni, ceea ce înseamnă ca reprezentarea mentală a subiectului activ cu privire la acest aspect constituie o condiţie sine qua non pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută în ari. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002. Or, nu există nicio probă din care să rezulte că recurentul cunoştea faptul ca sumele plătite de către W. proveneau din săvârşirea unor infracţiuni.

Este cunoscut faptul că în ce-l priveşte pe complice, acesta trebuie să acţioneze cu intenţie, iar acolo unde infracţiunea la care a participat presupune un scop, atunci trebuie să fi avut o atitudine subiectivă similară celei a autorului, neavând importanţă dacă complicele a avut şi un scop sau mobil personal, însă necesar de arătat de către organele de urmărire penală pentru a justifica acţiunile complicelui. În prezenta cauză nu a fost evidenţiată latura subiectivă a complicelui, iar în concret nu s-au evidenţiat acţiunile de înlesnire, de ajutor (doar declaraţii ale autorilor care au vrut să acrediteze că în fapt autorul acestor fapte este recurentul). Declaraţiile autorilor faptei de spălare de bani îl incriminează pe recurent ca fiind instigatorul la această faptă şi nu complice (eventualele acte de complicitate fiind absorbite în instigare), iar instigarea nu a fost reţinută/descrisă/probată de organele de urmărire penală.

A mai susţinut că instanţa a făcut o analiză superficială şi a laturii civile în situaţia sa, reţinând în fapt că sumele plătite de către W. reveneau în proporţie de 89% inculpatului AAAA. şi 12% inculpatului H., iar la confiscarea dispusă de către instanţă, aceasta a dispus să fie confiscate de la inculpatul H. suma de 189.286 RON, reprezentând 12% din suma totală plătită de W., de la inculpatul M. suma de 173 512 RON, reprezentând 11% şi diferenţa de la AAAA., reprezentând 89%. Prin urmare, suma confiscată, procentual este de 112%, ceea ce arată încă odată modul nelegal şi superficial în care instanţele au judecat această cauză.

7. Inculpatul J. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 din C. proc. pen.

În esenţă, în contextul aplicării art. 5 din C. pen., a constatării de către instanţa de apel a acoperirii integrale a prejudiciului în sumă de 42.738 RON, erau incidente prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea 241/2005, cu consecinţa aplicării prevederilor art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., întrucât a achitat integral prejudiciul în sumă de 42.738 RON, încă din faza urmăririi penale (imediat ce a fost determinat de organul de urmărire penală, deci la scadenţă), astfel cum a fost stabilit prin raportul de constatare efectuat în cursul urmăririi penale, necontestat de către partea civilă ANAF.

A susţinut că, deşi Codul de procedură fiscală reglementează obligaţiile de plată accesorii, acestea reprezintă sume datorate de contribuabil cu titlu de sancţiune pentru neexecutarea la scadenţă a obligaţiei fiscale. În mod normal, pentru stabilirea cu exactitate a acestor creanţe, în speţa de faţă era necesară stabilirea celor două momente - scadenţa obligaţiei fiscale şi stingerea obligaţiei fiscale. Nestabilirea celor două momente - scadenţa obligaţiei fiscale şi stingerea obligaţiei fiscale, lasă loc unui dubiu ce funcţionează în favoarea inculpatului, astfel va trebui dat eficienţă regulii sau principiului in dubio pro reo, iar plata sumei de 42.738 RON, astfel cum a fost stabilită prin raportul de constatare, trebuie considerată a fi făcută la scadenţă, în lipsa unor probe certe, produse de organele judiciare ori de partea civilă ANAF, care să ateste existenţa stingerii obligaţiei fiscale la o data ulterioară scadentei obligaţiei fiscale.

Prin urmare, a apreciat că sunt incidente dispoziţiile prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu consecinţa aplicării prevederilor art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., recursul în casaţie fiind fondat.

Cu privire la nelegala confiscare specială, a menţionat că instanţa de apel a dat o nelegală interpretare a prevederilor art. 33 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, cu ignorarea Deciziei nr. 23 din 10.09.2017, pronunţată în Dosar nr. x/2017 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Prin urmare, confiscarea specială dispusă prin Decizia penală nr. 1515 din data 13.11.2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală este nelegala şi trebuie înlăturată, având în vedere cele statuate în considerentele şi dispozitivul deciziei anterior menţionate.

De asemenea, instanţa de apel a ignorat şi Decizia penală nr. 1520/A din data de 3 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, prin care o parte dintre coinculpaţii din prezenta cauză, printre care şi recurentul J., au fost condamnaţi pentru acte materiale continuate de evaziune fiscală şi de spălare de bani săvârşite în aceeaşi perioadă cu cele reţinute în prezentul dosar şi în care au fost înlăturate dispoziţiile din sentinţa penală apelată privind confiscarea specială a sumei totale de 2.332.447 RON, dispuse în baza art. 33 din Legea nr. 656/2002, luată faţă de inculpaţii BBBB., M., N., K. şi J..

A făcut referire la nelegala reţinere în concurs a infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, în ipoteza concursului de infracţiuni dintre infracţiunea de evaziune fiscală şi infracţiunea de spălare a banilor având acelaşi subiect activ, autor al infracţiunii predicat.

Infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, este o infracţiune distinctă de infracţiunea prin care s-a obţinut produsul infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Caracterul subsecvent al infracţiunii de spălare a banilor reiese din împrejurarea că ea derivă dintr-o altă infracţiune care este situaţia premisă. Deci, subiectul activ al celor două infracţiuni nu poate fi una şi aceeaşi persoană. Totodată, participantul la infracţiunea principală nu poate fi subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor, deoarece el a devenit deţinător al bunului prin comiterea faptei principale, în caz contrar, s-ar încălca principiul ne bis in idem, conform căruia o persoană poate fi trasă la răspundere penală pentru aceeaşi faptă numai o singură dată.

Banii rezultaţi din săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală au existat ca monedă scripturală, evaziunea fiscală nu a "produs" efectiv sume de bani care să poată fi însuşite, ci a diminuat baza impozabilă, determinând astfel reducerea sumelor datorate statului cu titlu de impozit pe profit şi TVA. Participantul la infracţiunea principală (din care provin sumele de bani) nu poate fi subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor, în variantă reţinută în sarcina inculpatului, dacă are calitatea de subiect al infracţiunii predicat (autor sau complice), deoarece el a devenit deţinător (în cazul de faţă, titular al sumelor de bani) prin comiterea infracţiunii principale, respectiv a infracţiunii de evaziune fiscală.

8. Inculpatul D. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 din C. proc. pen.

În esenţă, a susţinut nelegala reţinere în concurs a infracţiunii de evaziune fiscală cu infracţiunea de spălare de bani, în ipoteza concursului de infracţiuni dintre infracţiunea de evaziune fiscală şi infracţiunea de spălare a banilor având acelaşi subiect activ, autor al infracţiunii predicat.

Infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 este o infracţiune distinctă de infracţiunea prin care s-a obţinut produsul infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005. Caracterul subsecvent al infracţiunii de spălare a banilor reiese din împrejurarea că ea derivă dintr-o altă infracţiune care este situaţia premisă. Deci subiectul activ al celor două infracţiuni nu poate fi una şi aceeaşi persoană. Totodată, participantul la infracţiunea principală nu poate fi subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor, deoarece el a devenit deţinător al bunului prin comiterea faptei principale. În caz contrar, s-ar încălca principiul ne bis in idem, conform căruia o persoană poate fi trasă la răspundere penală pentru aceeaşi faptă numai o singură dată. Banii rezultaţi din săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală au existat ca monedă scripturală, evaziunea fiscală nu a "produs" efectiv sume de bani care să poată fi însuşite, ci a diminuat baza impozabilă, determinând astfel reducerea sumelor datorate statului cu titlu de impozit pe profit şi TVA.

Participantul la infracţiunea principală (din care provin sumele de bani) nu poate fi subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor, în variantă reţinută în sarcina inculpatului, dacă are calitatea de subiect al infracţiunii predicat (autor sau complice), deoarece el a devenit deţinător (în cazul de faţă, titular al sumelor de bani) prin comiterea infracţiunii principale, respectiv a infracţiunii de evaziune fiscală.

Cu privire la nelegala confiscare specială, a precizat că instanţa de apel a dat o nelegală interpretare prevederilor art. 33 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor cu ignorarea Deciziei nr. 23 din 10.09.2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

9. Inculpatul C. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., cu motivarea că fapta pe care instanţa de apel a apreciat-o că realizează elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor nu este prevăzută de legea penală.

Astfel, nu sunt întrunite două condiţii ale normei de incriminare, şi anume: condiţia privind preexistenta infracţiunii premisă (anterioritatea comiterii infracţiunii principale - evaziunea fiscală) şi lipsa scopului prevăzut de lege - ascunderea sau disimularea originii infracţionale a banilor.

Infracţiunea de evaziune fiscală a fost comisă după transferul banilor în conturile societăţilor controlate de inculpatul M., respectiv în momentul în care facturile primite de la acesta din urmă erau evidenţiate în contabilitate. Facturile se evidenţiază în actele contabile în luna următoare celei în care sunt primite, iar înregistrarea acestora produce efecte, putându-se vorbi de consumarea infracţiunii de evaziune în momentul în care se face decontul lunar de TVA, respectiv în luna următoare (legal, până în ziua de 25 a lunii următoare), în acelaşi timp cu depunerea Declaraţiei 394, în care se înscriu vânzările/prestările de bunuri ori de servicii şi achiziţiile. Aşadar, momentul consumării infracţiunii de evaziune fiscală este, cel mai devreme, data la care se depune Declaraţia 394, respectiv data de întâi a lunii următoare.

În speţă, lipseşte şi scopul cerut de lege, şi anume ascunderea sau disimularea naturii infracţionale, adică a adevăratei naturi a provenienţei sumelor.

În consecinţă, măsura de siguranţă a confiscării este nelegală, în hotărârea atacată menţionându-se că suma a fost transferată în conturile bancare aparţinând societăţilor cu care au fost încheiate operaţiunile fictive, în scopul disimulării originii ilicite a banilor, lăsându-se de înţeles că diferenţa de sumă are origine infracţională şi se impune confiscarea acesteia.

În realitate, din suma totală 3.069.396 RON, numai suma de 691.640 RON are origine infracţională, TVA şi impozit pe profit, ceea ce înseamnă că suma spălată este egală ca valoare cu aceasta şi nu poate fi supusă confiscării speciale, de vreme ce este echivalentă cu paguba produsă bugetului de stat, sumă ce a fost deja plătită integral. Despre obiectul infracţiunii de spălare a banilor se poate afirma că el coincide, parţial, când sunt spălate numai o parte dintre bunurile de origine infracţională, sau total, când sunt spălate toate bunurile de provenienţă infracţională, cu obiectul infracţiunii din care provin bunurile murdare, în speţă, cu suma evazionată.

Obiectul infracţiunii de spălare a banilor poate fi inferior sau egal valoric cu cel al infracţiunii din care provine, ceea ce înseamnă că nu-l poate depăşi din punct de vedere economic (pecuniar) pe cel al infracţiunii premisă. Există o singură excepţie de la această regulă: dacă bunurile spălate au produs fructe [venituri sau beneficii, conform art. 33 alin. (2) din Legea nr. 656/2002], ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

În ipoteza existenţei unui prejudiciu rezultat din săvârşirea faptei de evaziune fiscală, acesta trebuie acoperit, măsura confiscării ca urmare a infracţiunii de spălare a banilor nemaifiind operabilă, întrucât ne aflăm în prezenţa unui prejudiciu unic, iar aplicarea concomitentă a celor două măsuri ar avea drept consecinţă o dublă sancţionare a persoanei acuzate şi condamnate pentru comiterea ambelor infracţiuni.

Confiscarea specială, în temeiul art. 33 din Legea nr. 656/2002, este exclusă în cazul în care instanţa a dispus obligarea la "plata sumelor reprezentând obligaţii fiscale datorate statului ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală". Din Decizia nr. 23/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, rezultă că nu poate fi dispusă atât plata sumelor reprezentând obligaţii fiscale datorate statului, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, cât şi măsura confiscării speciale având acelaşi obiect. Bunurile care pot face obiectul infracţiunii de spălare a banilor sunt întotdeauna bunuri provenite din săvârşirea de infracţiuni. Despre obiectul infracţiunii de spălare a banilor se poate afirma că el coincide, parţial (când sunt spălate numai o parte dintre bunurile de origine infracţională) sau total (când sunt spălate toate bunurile de provenienţă infracţională) cu obiectul infracţiunii premisă (predicat, principală).

Confiscarea specială, în temeiul art. 33 din Legea nr. 656/2002, poate fi luată numai asupra bunurilor care au provenienţă infracţională, adică a bunurilor murdare rezultate din infracţiuni şi nicidecum cu privire la bunurile care au provenienţă licită. De altfel, din dispozitivul Deciziei nr. 23/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, rezultă foarte clar că "nu se impune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracţiunii de spălare a banilor şi care provin din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaţilor la plata sumelor reprezentând obligaţii fiscale datorate statului ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală". În ipoteza în care banii murdari provin din comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, dacă subiectul activ, comun celor două infracţiuni (evaziune şi spălare de bani), a fost obligat la plata unor sume ce reprezintă valoarea obligaţiilor fiscale, faţă de acesta nu se mai poate lua măsura de siguranţă a confiscării speciale.

Aşadar, în niciun caz obiectul spălării banilor nu poate avea o valoare mai mare decât valoarea sumei evazionate, de 691.640 RON, sumă ce a fost achitată integral, împreună cu accesoriile stabilite de lege.

10. Inculpatul B. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casaţie a susţinut că lipseşte condiţia privind preexistenta infracţiunii premisă şi cea referitoare la scop - ascunderea sau disimularea originii infracţionale a banilor, având în vedere că, la momentul transferării banilor, încă nu se consumase infracţiunea de evaziune fiscală, precum şi împrejurarea că nu s-a probat existenţa scopului pretins de norma de incriminare, ascunderea sau disimularea provenienţei banilor, întrucât la acel moment nu era necesară operaţiunea de ascundere, de vreme ce inculpatul încă nu obţinuse produsul infracţiunii.

A precizat că atunci când este descrisă fapta de evaziune fiscală, în hotărârea atacată se afirmă că aceasta constă în evidenţierea unor operaţiuni fictive în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, scop pe care inculpatul B. l-a atins, având ca rezultat producerea unei pagube bugetului statului. Aşadar, momentul consumării infracţiunii de evaziune fiscală este data la care se depune Declaraţia 394, respectiv data de întâi a lunii următoare. De altfel, chiar şi hotărârea atacată suprapune perioada 2011 - 2013 realizării elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, a cărei urmare constă în producerea unei pagube bugetului de stat, cu cea a săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor, acreditându-se ideea că cele două infracţiuni se suprapun perfect din punct de vedere temporal.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002, a susţinut că aceasta nu poate fi reţinută în sarcina sa, deoarece din punct de vedere obiectiv acesta nu a efectuat nicio activitate care să poată fi integrată în conţinutul textului incriminator, respectiv nu a schimbat şi nici nu a transferat bani, care să provină din infracţiuni, întrucât chiar instanţa a acceptat că banii viraţi în conturile societăţilor de tip fantomă nu aveau provenienţă infracţională, ci au rezultat din activităţi economice licite, fiind viraţi înainte de evidenţierea facturilor şi plăţilor în contabilitate, deoarece încă nu se consumase infracţiunea de evaziune fiscală.

Scopul transferului bancar de la societatea administrată de către inculpat către societăţile de tip fantomă nu a fost acela de a ascunde sau disimula adevărata natură a provenienţei sumelor - întrucât sumele transferate au provenienţa legală, după cum şi instanţele au confirmat, aşa încât, indiferent de scopul transferurilor, sumele ce fac obiectul acestora sunt de provenienţa licită.

Tranzacţiile au fost repetate, într-adevăr, dar nu cu privire la aceeaşi sumă de bani. Modul în care defineşte doctrina spălarea banilor face vorbire despre tranzacţii repetate, dar cu privire la aceeaşi sumă de bani, în mod succesiv. În această cauză, suma de bani aferentă unei facturi a fost virată în conturile unei societăţi şi retrasă de la cei care o controlează.

A mai susţinut că în speţă lipseşte şi scopul cerut de lege, şi anume ascunderea sau disimularea naturii infracţionale a banilor, adică a adevăratei naturi a provenienţei sumelor. Or, este evident faptul că nu se poate susţine că printr-un simplu transfer bancar, singura modalitate de plată legal recunoscută, se poate ascunde o operaţiune fictivă.

Mai mult, participantul la infracţiunea principală, din care provin sumele de bani, nu poate fi subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor, în variantă reţinută în sarcina inculpatului B., dacă are calitatea de subiect al infracţiunii predicat (autor sau complice) deoarece el a devenit deţinător (în cazul de faţă, titular al sumelor de bani) prin comiterea infracţiunii principale, respectiv a infracţiunii de evaziune fiscală. Sumele de bani ce au fost transferate societăţilor comerciale de tip fantomă nu s-au întors în patrimoniul societăţii LL. SRL.

Cu privire la măsura de siguranţă a confiscării, s-a precizat că, în realitate, din suma totală, numai suma de 592.977,6 RON poate fi considerată ca fiind prejudiciu, ceea ce înseamnă că suma spălată este egală ca valoare cu suma evazionată şi nu poate fi supusă confiscării speciale, de vreme ce aceasta este echivalentă cu paguba produsă bugetului de stat prin neplata taxelor. Obiectul infracţiunii de spălare a banilor coincide, parţial (când sunt spălate numai o parte dintre bunurile de origine infracţională) sau total (când sunt spălate toate bunurile de provenienţă infracţională) cu obiectul infracţiunii din care provin bunurile murdare (în speţă, cu suma evazionată).

Cu alte cuvinte, obiectul infracţiunii de spălare a banilor poate fi inferior sau egal valoric cu cel al infracţiunii din care provine, ceea ce înseamnă că nu-1 poate depăşi din punct de vedere economic (pecuniar) pe cei al infracţiunii premisă. Există o singură excepţie de la această regulă: dacă bunurile spălate au produs fructe (venituri sau beneficii), conform art. 33 alin. (2) din Legea nr. 656/2002, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Bunurile care pot face obiectul infracţiunii de spălare a banilor sunt întotdeauna bunuri provenite din săvârşirea de infracţiuni.

În ipoteza în care banii murdari provin din comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, dacă subiectul activ, comun celor două infracţiuni (evaziune şi spălare de bani), a fost obligat la plata unor sume ce reprezintă valoarea obligaţiilor fiscale, potrivit Deciziei nr. 23/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, faţă de acesta nu se mai poate lua măsura de siguranţă a confiscării speciale

Decizia nr. 11/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, invocată de instanţa de apel, nu este aplicabilă în cauză, pentru cel puţin două motive: infracţiunea în discuţie este contrabanda, iar nu spălarea banilor, în cazul infracţiunii de contrabandă, produsul infracţiunii este egal cu valoarea bunurilor şi a taxelor de plata cărora s-a sustras subiectul activ.

Prin urmare, dacă subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor este acelaşi cu cel al infracţiunii de evaziune fiscală, produsul infracţiunii de evaziune fiscală fiind egal cu valoarea taxelor neplătite de către contribuabil, este exclusă de plano orice discuţie referitoare la o eventuală confiscare a diferenţei care are provenienţă licită. Numai dacă sumele reprezentând contravaloarea taxelor neplătite ajung la un alt subiect decât cel care a comis evaziunea fiscală, s-ar putea dispune măsura de siguranţă a confiscării, însă nu este cazul în speţă.

11. Inculpatul G. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., cu motivarea că fapta de spălare de bani pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală.

În susţinerea recursului în casaţie, în esenţă, a menţionat că nu se realizează cerinţele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, faptele reţinute de către instanţa de apel nefiind proprii normei incriminatorii, care sancţionează doar acţiunile de "schimbare sau transfer de bunuri" provenite din comiterea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestora.

În situaţia dată, ca urmare a achitării inculpatului KK. pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare şi evaziune fiscală, s-a infirmat construcţia logico juridică a parchetului privind provenienţa ilicita a banilor transferaţi.

Astfel, nu a realizat nicio activitate care să poată fi integrată în conţinutul textului incriminator, respectiv nu a schimbat şi nu a transferat bani care să provină din infracţiuni, întrucât, aşa cum a precizat anterior, chiar instanţa a confirmat prin soluţia de achitare a inculpatului KK., că banii viraţi în conturile LL. SRL de L.P.R şi mai departe de către cea dintâi în conturile societăţilor YYY. SRL, CCCC. SRL, Z. SRL, U. SRL, ZZZ. SRL nu au provenienţa infracţională, fiind rezultatul unei activităţi economice licite.

Nici cea de-a doua acţiune de primire în numerar a sumelor de bani anterior transferate societăţilor tip fantomă, nu poate constitui acţiune de schimbare sau transfer de bunuri în sensul art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002. Fapta de a primi sumele de bani de la alţi coinculpaţi, sume de bani anterior transferate de către societatea sa, nu constituie acte de schimb sau transfer, ci de dobândire de bunuri, care eventual ar realiza elementul material al infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu privire la care recurentul nu putea fi subiect activ, în lumina celor statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 418/2018 sau ale infracţiunii de delapidare.

În atare situaţie, prezintă interes dacă acţiunile recurentului de a transfera în mod repetat sume de bani din conturile societăţii cu titlul de plată a contravalorii serviciilor corespunde cerinţelor normei incriminatorii, spre a fi calificate drept elemente ale laturii obiective ale infracţiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002. Faţă de raţionamentul Curţii, s-a precizat că simplă plată de către o societate comercială a sumelor de bani corespunzătoare unor operaţiuni fictive nu va realiza niciodată conţinutul constitutiv al infracţiunii de spălare de bani, întrucât, a priori, aceste sume de bani au intrat în mod licit în conturile societăţii plătitoare, iar prin plata acestor sume către societăţile tip fantomă nu este ascunsă sau disimulată o origine ilicita a acestora.

În speţă, nu este îndeplinită condiţia cerută pentru existenţa obiectului material precum şi a laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor, în sensul ca banii supuşi spălării să provină dintr-o activitate infracţională anterioară în care s-a produs murdărirea banilor, în condiţiile în care pentru aceasta activitate anterioară a fost achitat. În contextul în care ansamblul probator în cauză relevă inexistenta unei activităţi ilicite din care sa provină sumele introduse în pretinsul circuit de spălare a banilor reţinerea acestei infracţiuni în sarcina inculpatului este complet nesusţinută.

Prin încheierea din data de 11 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., F., E., I., H., J., D., C., G., K. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 1515/A din data de 13 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2014.

Motivele de recurs în casaţie, aşa cum au fost redate în scris şi susţinute în şedinţa din data de 14 iulie 2020, au fost dezvoltate în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.

Examinând, pe fond, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A., F., E., I., H., J., D., C., G., K. şi B., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv elemente de legalitate, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege. Controlul judiciar nu poate fi extins cu privire la alte motive de nelegalitate echivalente celor limitativ enumerate în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Se constată că toţi inculpaţii şi-au întemeiat recursurile în casaţie pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Acest caz de casare se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv al infracţiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. În jurisprudenţă, s-a statuat că verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv concordanţa conduitei subiectului cu o norma de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective [nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 lit. b) şi care nu a fost preluată de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen..]" (Decizia nr. 78/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Prin urmare, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt, pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se doar în drept, statuările în fapt ale instanţei de apel neputând fi cenzurate în niciun fel (în acest sens şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din 20 octombrie 2017, Decizia nr. 7/RC din 15 ianuarie 2019, Decizia nr. 478/RC din 11 decembrie 2019). Deoarece legea nu prevede competenţa de a administra probe cu privire la situaţia de fapt, instanţa de recurs în casaţie îşi fundamentează soluţia pe baza faptelor anterior constatate.

Sub un prim aspect, inculpaţii susţin că, în cauză, faptele reţinute în sarcina lor nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, invocând unul sau mai multe dintre următoarele argumente: lipsa situaţiei premisă, în sensul ca obiectului material să provină din săvârşirea unei infracţiuni, a elementului material al laturii obiective, a laturii subiective, intervenirea unei cauze de nepedepsire, precum şi împrejurarea că este incompatibilă calitatea de subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală cu cea de subiect activ al infracţiunii de spălare de bani, în cazul în care infracţiunea premisă este cea de evaziune fiscală.

Totodată, reţine că art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, pentru care au fost condamnaţi recurenţii-inculpaţi, incriminează schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.

În cauză, recurenţii-inculpaţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, reţinându-se următoarea situaţie de fapt:

- în perioada 2010 - ianuarie 2014, inculpatul A., cu intenţie, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator al SC JJ. SRL, a transferat, în mod repetat, cu titlu de plată contravaloare servicii, suma totală de 564.173 RON, din conturile bancare aparţinând SC JJ. SRL, în conturile bancare aparţinând societăţilor cu comportament tip fantomă, respectiv SC Q.. SRL, SC T. SRL, SC CC. SRL, SC V. SRL (societăţi ce nu au prestat serviciile ce au stat la baza sumelor transferate), în scopul disimulării originii ilicite a sumelor, ulterior sumele fiindu-i remise, în numerar, în cea mai mare parte, de către inculpaţii M. şi N.;

- în perioada 2011 - 2013, inculpatul B. a transferat din contul SC LL. SRL în conturile bancare aparţinând SC YYY. SRL, SC CCCC. SRL, SC Z. SRL, SC U. SRL, SC ZZZ. SRL, suma de 8.555.259 RON, cu titlu de "prestări servicii" de care SC LL. SRL nu a beneficiat în realitate, iar ulterior a primit, în numerar, prin intermediul inculpatului G., sumele transferate în mod ilicit, de la reprezentanţii societăţilor în conturile cărora au fost virate acestea; restul sumei de 3.547.389 RON fiind plătită în conturile altor societăţi comerciale creditoare ale SC LL. SRL;

- în perioada ianuarie 2009 - ianuarie 2014, inculpatul C., cu intenţie, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator al SC DDDD. SRL, a transferat, în mod repetat, cu titlu de plată contravaloare servicii/livrări bunuri - suma totală de 3.069.396 RON - din conturile bancare aparţinând SC DDDD. SRL, în conturile bancare aparţinând societăţilor cu comportament tip fantomă, respectiv SC P. SRL, SC Q.. SRL, SC R. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, SC U. SRL, SC V. SRL, SC ZZZ. SRL, SC CC. SRL (societăţi ce nu au prestat serviciile ce au stat la baza sumelor transferate), în scopul disimulării originii ilicite a sumelor, ulterior sumele fiindu-i remise, în numerar, în cea mai mare parte, de către inculpaţii M. şi N.;

- în perioada 2009 - ianuarie 2014, inculpatul D., cu intenţie, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator al SC II. SRL, a transferat, în mod repetat, cu titlu de plată contravaloare servicii suma totală de 1.503.823 RON, din conturile bancare aparţinând SC II. SRL, în conturile bancare aparţinând societăţilor cu comportament tip fantomă, respectiv SC Q.. SRL, SC R. SRL, SC S. SRL, SC X. SRL, SC V. SRL, SC CC. SRL, SC AA. SRL, SC HH. SRL, SC BB. SRL şi SC Y. SRL (societăţi ce nu au prestat serviciile ce au stat la baza sumelor transferate), în scopul disimulării originii ilicite a sumelor, ulterior sumele fiindu-i remise, în numerar, în cea mai mare parte, de către inculpaţii M. şi N.;

- în perioada 2009 - ianuarie 2014, inculpatul EEEE., cu intenţie, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator al SC FF. SRL şi SC GG. SRL, a transferat, în mod repetat, cu titlu de plată contravaloare servicii, suma totală de 1.845.410 RON, din conturile bancare aparţinând SC FF. SRL şi SC GG. SRL, în conturile bancare aparţinând societăţilor cu comportament tip fantomă, respectiv SC R. SRL, SC T. SRL, SC X. SRL, SC V. SRL, SC Y. SRL (societăţi ce nu au prestat serviciile ce au stat la baza sumelor transferate), în scopul disimulării originii ilicite a sumelor, ulterior sumele fiindu-i remise, în numerar, în cea mai mare parte, de către inculpaţii M. şi N.;

- în perioada ianuarie 2011 - ianuarie 2014, inculpatul F., cu intenţie, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator al SC W. SRL, a transferat, în mod repetat, cu titlu de plată contravaloare servicii/livrări bunuri - suma totală de 1.577.385 RON - din conturile bancare aparţinând SC W. SRL, în conturile bancare aparţinând societăţilor cu comportament tip fantomă, respectiv SC P. SRL, SC Q.. SRL, SC R. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL, SC V. SRL (societăţi ce nu au prestat serviciile ce au stat la baza sumelor transferate), în scopul disimulării originii ilicite a sumelor, ulterior sumele fiindu-i remise, în numerar, în cea mai mare parte, de către inculpaţii M. şi N.;

- în perioada 2011 - 2013, inculpatul G. a transferat din contul SC LL. SRL în conturile bancare aparţinând SC YYY. SRL, SC CCCC. SRL, SC Z. SRL, SC U. SRL, SC ZZZ. SRL suma de 8.555.259 RON, cu titlu de "prestări servicii" de care SC LL. SRL nu a beneficiat în realitate, iar ulterior a primit, în numerar, sumele transferate în mod ilicit, de la reprezentanţii societăţilor în conturile cărora au fost virate acestea - sume ce au fost predate ulterior inculpatului B.; restul sumei de 3.547.389 RON a fost plătită în conturile altor societăţi comerciale creditoare ale SC LL. SRL;

- în perioada 2013 - ianuarie 2014, inculpatul H. a preluat sumele de bani retrase din conturile societăţilor controlate de inculpaţii M. şi N. în vederea restituirii acestor sume către reprezentantul societăţii comerciale SC W. SRL care (în scopul de a crea aparenţa unor cheltuieli reale) iniţial, viraseră sumele respective drept contravaloare a unor servicii sau bunuri care în realitate nu se efectuau, banii revenindu-le, după ce erau retraşi în numerar. Astfel, în perioada mai sus menţionată, inculpatul H. a preluat în numele SC W. SRL suma de 1.577.385 RON - bani pe care această societate îi plătise în conturile societăţilor controlate de inculpaţii M. şi N. drept contravaloare a unor servicii sau bunuri, sume pe care ulterior le-a restituit inculpatului F.;

- în perioada 2009 - ianuarie 2014, inculpatul I., cu intenţie, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de reprezentant al SC DD. SRL şi SC EE. SRL, a transferat, în mod repetat, cu titlu de plată contravaloare servicii suma totală de 1.808.929 RON din conturile bancare aparţinând SC DD. SRL şi SC EE. SRL, în conturile bancare aparţinând societăţilor cu comportament tip fantomă, respectiv SC P. SRL, SC S. SRL, SC V. SRL, SC Q.. SRL, SC R. SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC T. SRL (societăţi ce nu au prestat serviciile ce au stat la baza sumelor transferate), în scopul disimulării originii ilicite a sumelor, ulterior sumele fiindu-i remise, în numerar, în cea mai mare parte, de către inculpaţii M. şi N.;

- în cursul anului 2009, inculpatul J., în calitate de administrator al SC MMM. SRL, în virtutea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie, a înregistrat în contabilitate suma totală de 267.676 RON, ca urmare a relaţiilor comerciale fictive dintre SC MMM. SRL şi societăţile cu comportament tip fantomă SC T. SRL şi SC Y. SRL (societăţi ce nu au prestat serviciile/nu au livrat bunurile ce au stat la baza sumelor transferate), în scopul creării unei aparenţe de legalitate a activităţii evazioniste şi disimulării originii ilicite a sumelor, ulterior sumele fiindu-i remise, în numerar, în cea mai mare parte, de către inculpaţii M. şi K.;

- în perioada 2009 - ianuarie 2014, inculpatul K., cu intenţie, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, i-a ajutat pe inculpaţii M. şi N. să retragă, în mod repetat, din conturile SC Q.. SRL, SC T. SRL, SC Y. SRL, SC X. SRL, SC R. SRL, SC S. SRL, SC V. SRL, SC U. SRL, SC ZZZ. SRL, SC Z. SRL, SC FFFF. SRL, SC CC. SRL, SC L. AGENT DE ASIGURARE SRL, SC P. SRL, SC AA. SRL, SC BB. SRL şi SC HH. SRL sume cuprinse între 10.000 RON - 100.000 RON (atât de la casieria băncilor în calitate de împuternicit pe conturi, cât şi de la ATM, cu ajutorul cardurilor bancare (suma totală retrasă în numerar de inculpatul K. - împreună cu inculpaţii NN. şi MM., din contul tuturor celor 17 societăţi sus-menţionate, fiind de 60.683.460 RON) - cunoscând că acestea proveneau din activităţi infracţionale şi urmau a fi restituite, în cea mai mare parte (cu excepţia unui comision de 6% - 8% ce era reţinut de inculpatul M.) reprezentanţilor societăţilor care iniţial alimentau conturile societăţilor anterior menţionate cu aceste sume, cu titlul de plăţi contravaloare servicii prestate/livrări de bunuri care, în realitate, nu se efectuau. De asemenea, în cursul anului 2009, inculpatul K., cu intenţie, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat l-a ajutat pe inculpatul M. să retragă din conturile SC T. SRL şi SC Y. SRL, (societăţi cu comportament de tip fantomă controlate în fapt de inculpatul M.) suma totală de 110.400 RON (atât de la casieria băncilor în calitate de împuternicit pe conturi cât şi de la ATM cu ajutorul cardurilor bancare) - cunoscând că aceasta provenea din activităţi infracţionale evazioniste şi urma a fi restituită, în cea mai mare parte (cu excepţia unui comision ce era reţinut de inculpatul M.) reprezentanţilor societăţii MMM. SRL.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menţionate şi în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de spălare a banilor prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Astfel, situaţia premisă a infracţiunii de spălare a banilor constă în existenţa unui bun care provine din săvârşirea unei infracţiuni, însă reţinerea acesteia nu este condiţionată de pronunţarea unei soluţii de condamnare (amânare a aplicării pedepsei sau renunţare la aplicarea pedepsei) pentru infracţiunea din care provin bunurile, aspect clarificat prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, (prin care s-a reţinut că infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, nefiind condiţionată de existenţa unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile). Aşadar, infracţiunea de spălare a banilor poate subzista în condiţiile în care nu a intervenit condamnarea prealabilă a autorilor infracţiunii predicat, instanţa învestită cu judecarea infracţiunii de spălare a banilor fiind obligată să verifice, în baza probatoriului administrat în cauză, existenţa condiţiilor de vinovăţie raportându-se la săvârşirea infracţiunilor de spălare a banilor, şi nu a celor care au produs sumele de bani supuse ulterior spălării. În practica judiciară s-a statuat că nu este necesar ca instanţa să se refere la toate elementele infracţiunii sursă, fiind suficient să fie demonstrate cu certitudine un minim de elemente din care să reiasă că banii provin din săvârşirea de infracţiuni, şi că inculpatul a cunoscut acest fapt.

Or, instanţa de apel a reţinut provenienţa infracţională a sumelor de bani supuse spălării, chiar dacă aceste fapte nu au format obiectul unei soluţii de condamnare şi nu s-au indicat, în mod explicit, dispoziţiile normative care incriminează infracţiunea predicat.

Astfel, se constată că situaţia premisă a infracţiunii de spălare de bani pentru care au fost condamnaţi inculpaţii B. şi G. a constituit-o efectuarea de către aceştia, în calitate de administratori de drept şi/sau de fapt ai SC LL. SRL, de operaţiuni nereale, fictive, în urma cărora au obţinut un avantaj economic, fapte de natură infracţională (altele decât infracţiunea de evaziune fiscală) reţinute detaliat de către instanţa de apel, prin indicarea amănunţită a tehnicilor şi metodelor economico-financiare folosite, chiar dacă pentru aceste fapte nu a pronunţat o soluţie de condamnare, contrar susţinerii inculpatului G., care afirmă că s-ar fi reţinut, în cazul său, că sumele de bani supuse spălării ar fi provenit din infracţiunile de delapidare şi evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată inculpatul KK..

Prin urmare, achitarea inculpatului KK. pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare şi de evaziune fiscală nu are nicio relevanţă sub aspectul existenţei situaţiei premisă a infracţiunii de spălare de bani reţinută în sarcina inculpatului G., acestea nefiind sursa de provenienţă a banilor care au făcut obiectul operaţiunilor de spălare.

Şi în cazul celorlalţi inculpaţi provenienţa infracţională a sumelor de bani supuse spălării o reprezintă infracţiuni similare celor reţinute în cazul inculpaţilor B. şi G., nu infracţiunile de evaziune fiscală pentru care au fost condamnaţi. Prin urmare, este fără relevanţă că, înainte de a forma obiectul evaziunii fiscale, sumele evazionate au intrat legal în patrimoniul societăţilor comerciale administrate de către inculpaţi. De altfel, contrar susţinerilor recurenţilor-inculpaţi, instanţa de apel a făcut o delimitare strictă a infracţiunilor de evaziune fiscală şi de spălare de bani, precizând clar faptele care întrunesc elementele constitutive ale acestora, precum şi originea ilicită a sumelor care au făcut obiectul infracţiunilor de spălare de bani. Totodată, contrar apărărilor formulate, instanţa de apel a reţinut caracterul subsecvent al infracţiunilor de spălare a banilor pentru care i-a condamnat pe recurenţii-inculpaţi, subliniind anterioritatea infracţiunilor (altele decât infracţiunile de evaziune fiscală) care au reprezentat sursa sumelor de bani rulate în vederea spălării. Pe de altă parte, se constată că în cuprinsul deciziei recurate se reţine concursul real între infracţiunile de evaziune fiscală şi cele de spălare de bani [art. 33 lit. a) din C. pen. anterior], în timp ce recurenţii fac referire la concursul ideal între cele două infracţiuni. Suprapunerea perioadelor în care s-au săvârşit aceste infracţiuni nu este determinată de reţinerea săvârşirii lor concomitente, ci de pluralitatea actelor materiale, săvârşite pe o perioadă mare de timp. Prin urmare, apărările inculpaţilor sub acest aspect sunt întemeiate pe o situaţie de fapt diferită faţă de cea reţinută de către instanţa de apel, argumentele prezentate în cuprinsul cererilor de recurs în casaţie privind fie interpretarea probelor, fie a normelor fiscale în materie de TVA, apărări ce nu pot fi analizate în calea de atac a recursului în casaţie.

Referitor la subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor, Înalta Curte constată că acesta poate fi orice persoană.

Norma de incriminare nu exclude răspunderea penală pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor a autorului infracţiunii din care provin bunurile, aşa cum susţin inculpaţii A., J. şi D.. Acest aspect a fost statuat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654/25.08.2016.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 418 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 19 iulie 2018, la care fac referire recurenţii, au fost declarate neconstituţionale doar dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 16 din 8 iunie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, în ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii (pct. 2 din dispozitiv). În cuprinsul deciziei, Curtea Constituţională nuanţează interpretarea instanţei supreme reţinând, cu referire la modalităţile alternative ale elementului material al infracţiunii de spălare a banilor, reglementate la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, că "faptele de schimbare sau transfer de bunuri şi cele de ascundere sau disimulare sunt fapte care, prin natura lor, sunt comise ulterior infracţiunilor din care provin bunurile ce constituie obiectul material al infracţiunii de spălare a banilor, fiind, prin urmare, întotdeauna acţiuni distincte de cele care formează elementul material al infracţiunii predicat. Aceste acţiuni pot fi săvârşite de acelaşi subiect activ sau de un subiect activ diferit de cel al infracţiunii predicat. (...) Spre deosebire de acestea, dobândirea sau deţinerea, ce constituie două dintre modalităţile alternative ale elementului material al infracţiunii de spălare a banilor, reglementată la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, sunt, în realitate, situaţii de fapt rezultate, în mod inevitabil, din comiterea infracţiunii din care provin bunurile dobândite sau deţinute, şi nu acţiuni separate, de sine stătătoare, care să poată fi săvârşite de autorul infracţiunii predicat la un moment ulterior consumării acesteia, pe baza unei rezoluţii infracţionale distincte. Aşa fiind, prin natura lor, dobândirea şi deţinerea bunurilor provenite din săvârşirea unor infracţiuni, de către subiectul activ al infracţiunilor în cauză, nu pot fi disociate de infracţiunile predicat şi, prin urmare, nu pot fi analizate ca infracţiuni separate."

Astfel, prin raportare la modalitatea juridică a infracţiunii de spălare de bani reţinută în sarcina recurenţilor-inculpaţi, respectiv cea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, Decizia nr. 418/2018 a Curţii Constituţionale nu este aplicabilă în cauză, calitatea de subiect activ al infracţiunii predicat putând fi cumulată cu cea de subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor.

În ceea ce priveşte elementul material al infracţiunii de spălare de bani, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, acesta se poate săvârşi în una dintre cele două modalităţi alternative: schimbarea sau transferul bunurilor.

Transferul de bunuri, modalitatea normativă reţinută în speţă, reprezintă operaţiunea juridică prin care se transmit drepturi de natură patrimonială referitoare la un bun dobândit prin comiterea unei alte infracţiuni, respectiv a infracţiunii premisă sau predicat. În doctrină s-a reţinut că prin acţiunea de transfer se pot efectua şi simple remiteri materiale ale unor bunuri, fără ca remiterea să fie însoţită de transmiterea vreunui drept cu privire la bunurile în cauză. În cadrul noţiunii de transfer este inclus ca element material al infracţiunii de spălare a banilor şi transferul de bani dintr-un cont în altul al aceleiaşi bănci sau de la o bancă la alta.

Or, instanţa de apel a reţinut că recurenţii-inculpaţi au transferat, în mod repetat, din contul societăţilor pe care le administrau în contul altor societăţi comerciale, diferite sume de bani drept contravaloare a unor servicii care nu se efectuau ori a unor bunuri care nu se livrau ori au preluat/retras (în cazul inculpaţilor H. şi K.) sumele de bani retrase din conturile acestor din urmă societăţi pentru a le restitui reprezentanţilor societăţilor care alimentau conturile, operaţiuni care se suprapun noţiunii de transfer de bunuri detaliată mai sus. În plus, legea nu condiţionează existenţa elementului material al infracţiunii de identitatea diferită a persoanelor care au efectuat transferul care a declanşat operaţiunea de albire şi beneficiarul final, susţinerile recurenţilor-inculpaţi sub acest aspect fiind nefondate.

O condiţie a elementului material o reprezintă însă scopul transferului de bunuri, produs al infracţiunii principale, care trebuie să fie ascunderea sau disimularea originii lor ilicite, în sensul că autorul trebuie să-şi propună să ascundă sau să disimuleze valorile provenite dintr-o infracţiune.

Scopul anterior menţionat trebuie să poată fi dedus din circumstanţele de fapt obiective, atât ale producerii bunului, cât şi ale schimbării sau transferului efectiv al acestuia [art. 6 pct. 2 lit. f) din Convenţia Naţiunilor Unite, conform căruia "cunoaşterea, intenţia sau motivarea, ca elemente constitutive ale unei infracţiuni prevăzute la parag. 1 al prezentului articol, pot fi deduse din circumstanţele de fapte obiective"].

În jurisprudenţa recentă a instanţei supreme (Decizia nr. 353/A din 18 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), s-a subliniat că "acest scop este desprins de organele judiciare chiar din contextul dubios al acţiunilor de schimbare sau transfer (de aici şi importanţa pe care o capătă identificarea şi selecţionarea tranzacţiilor dubioase, comportamentele atipice ale clienţilor, volumul mare al sumelor tranzacţionate). Aceasta înseamnă că acele operaţii de schimb sau transfer care conţin elemente de fapt obiective din care rezultă scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzut de art. 29 pct. 1 lit. a) din lege. În măsura în care schimbul sau transferul apare ca efectuat în aceste scopuri, se desprinde şi prezumţia că este vorba de o provenienţă ilicită, deoarece numai în raport cu valori ilicite există interesul de a fi ascunse, disimulate, valorile de provenienţă licită nu sunt ascunse. O asemenea dovadă ar reveni deţinătorului numai după ce organul judiciar a făcut dovada caracterului ilicit al provenienţei bunului, făcând să se mute sarcina probei asupra deţinătorului. Actele de schimb şi transfer cu caracter dubios relevă nu numai intenţia de ascundere, de disimulare, a unor bunuri, dar şi caracterul acestor lucruri, provenienţa lor ilicită obligând pe deţinător să facă dovada contrarie."

Or, considerente de doctrina juridică redate mai sus au făcut obiectul analizei Curţii de Apel Bucureşti, care a constatat că se regăsesc în faptele de spălare de bani pe care le-a încadrat juridic în infracţiunile prevăzute de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002.

De altfel, susţinerile recurenţilor-inculpaţi B., C. şi EEEE. cu referire la lipsa scopului special prevăzut de norma de incriminare vizează, în realitate, modalitatea de interpretare a probelor, plecând de la ipoteza că bunurile supuse transferului au o provenienţă licită, contrar celor reţinute de către instanţa de apel care, în mod expres, precizează că acestea provin din infracţiuni, altele decât infracţiunile de evaziune fiscală ce au făcut obiectul judecăţii, şi că scopul transferurilor de bani efectuate de către inculpaţi este acela al disimulării originii ilicite a banilor. Or, în calea de atac a recursului în casaţie nu poate fi verificat raţionamentul instanţelor de fond care a condus la această concluzie, motiv pentru care apărările recurenţilor-inculpaţi B., C. şi EEEE. sub acest aspect nu pot face obiectul recursului în casaţie.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului-inculpat H. cu referire la latura subiectivă a infracţiunii de spălare de bani reţinută în sarcina sa, în sensul că, în calitate de complice, atitudinea sa subiectivă ar trebui să fie similară cu cea a autorului, aspecte care nu au fost evidenţiate în cuprinsul deciziei recurate, precum şi împrejurarea că declaraţiile autorilor faptei de spălare de bani îl incriminează ca fiind instigator la această faptă şi nu complice, se reţine că prezintă relevanţă în calea de atac a recursului în casaţie doar situaţia de fapt reţinută de către instanţa de apel, care conturează pe deplin atitudinea subiectivă a recurentului, o reevaluare a probelor nefiind admisibilă în această cale de atac.

Referitor la nelegalitatea măsurii de siguranţă a confiscării speciale, Înalta Curte constată că recurenţii-inculpaţi, cu excepţia recurenţilor D. şi J. [care au invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.], au invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., cu motivarea că, prin Decizia nr. 23 din 19 septembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 8 noiembrie 2017, s-a stabilit că nu se impune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracţiunii de spălare a banilor şi care provin din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaţilor la plata sumelor reprezentând obligaţii fiscale datorate statului ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, pe de o parte, Înalta Curte reţine că în jurisprudenţa sa constantă (Decizia nr. 234/RC din 26 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală) a stabilit că legalitatea măsurii de siguranţă a confiscării speciale nu poate fi examinată prin prisma niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., excedând obiectului recursului în casaţie.

Pe de altă parte, având în vedere că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cererea nr. x/90, cauza Welch c. Regatul Unit, 09.02.1995), măsura confiscării este asimilată unei "pedepse" în sensul art. 7 din Convenţie, apreciază că apărările recurenţilor sub acest aspect ar putea fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. - "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Totodată, constată că, în aplicarea art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., aprecierea legalităţii limitelor de "pedeapsă" în calea de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută/menţinută prin hotărârea atacată, instanţa de recurs nefiind abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, datorită limitării erorilor de drept ce pot fi corectate în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie. O pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracţiune.

De asemenea, subliniază că, prin Decizia nr. 23 din 19 septembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, nu a exclus, de plano, luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale în situaţia în care se reţine concursul real între infracţiunile de evaziune fiscală şi de spălare de bani.

Astfel, în cuprinsul deciziei se reţine obligaţia judecătorului fondului "de a verifica în urma probelor administrate în cauză dacă întreaga sumă de bani obţinută a avut sau nu la bază operaţiuni legale, iar, pentru ipoteza în care aceste sume nu au avut la bază operaţiuni reale, să stabilească dacă acestea au fost supuse procesului de "albire", pentru că doar cu privire la aceste sume operează confiscarea specială; reţinerea celor două infracţiuni în concurs nu atrage de plano aplicabilitatea dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

Totodată, se reţine că "în ipoteza existenţei unui prejudiciu rezultat din săvârşirea faptei de evaziune fiscală, acesta trebuie acoperit, măsura confiscării ca urmare a infracţiunii de spălare a banilor nemaifiind operabilă, întrucât ne aflăm în prezenţa unui prejudiciu unic, iar aplicarea concomitentă a celor două măsuri ar avea drept consecinţă o dublă sancţionare a persoanei acuzate şi condamnate pentru comiterea ambelor infracţiuni."

Prin urmare, aşa cum au arătat şi recurenţii, luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale nu se poate dispune în situaţia în care sumele de bani ce au făcut obiectul infracţiunii de spălare a banilor provin din infracţiunea de evaziune fiscală.

Însă, instanţa de apel a reţinut că luarea măsurilor asigurătorii în vederea confiscării speciale nu are legătură cu latura civilă a cauzei penale, adică cu repararea pagubelor cauzate de infracţiunile de evaziune fiscală, în cauză suma supusă confiscării fiind creată ca urmare a unor înregistrări fictive, în contabilitate înregistrându-se achiziţii fictive şi operaţiuni comerciale fictive care au dus la obţinerea acestei sume care, ulterior, a fost transferată către societăţi fantomă. Totodată, s-a reţinut că "operaţiunile nereale, fictive, se transformă în contabilitatea societăţii comerciale în cheltuieli cuantificabile în sume de bani care, odată scoşi din societatea comercială sau transferaţi în alte conturi ale altor societăţi prin folosirea de justificări mincinoase, au o provenienţă infracţională.

Obţinerea sumelor de bani ca valoare a unor operaţiuni comerciale nereale reprezintă pentru inculpaţi un avantaj economic, cu provenienţă infracţională.

Aceste sume formează obiectul acţiunilor ce realizează elementul material al infracţiunii de spălarea banilor, reprezentând echivalentul cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale şi constituind "produs" al infracţiunii, în accepţiunea art. 2 parag. 1 din Directiva 2014/42/UE, ca avantaj economic obţinut din săvârşirea unei infracţiuni, diferite de infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu modificările ulterioare. (...)

În consecinţă, în ipoteza în care sunt însuşite de către inculpat şi formează obiectul acţiunilor ce realizează elementul material al infracţiunii de spălarea banilor, sumele de bani reprezentând echivalentul cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale sunt supuse confiscării cu titlu de avantaj economic obţinut din săvârşirea unei infracţiuni (diferite de evaziunea fiscală) şi cu titlu de bun corporal sau necorporal, intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privind confiscarea specială a bunurilor."

Cum instanţa de apel a stabilit că sumele de bani ce au făcut obiectul confiscării nu provin din infracţiunile de evaziune fiscală, ci din transferul sumelor de bani dintr-o societate comercială în alta prin folosirea ca justificare de documente ce nu au la bază operaţiuni comerciale reale, urmat de scoaterea aceloraşi sume de bani din conturi prin folosirea de documente bancare ce conţin explicaţii fără suport real, fapte considerate a fi de natură infracţională, chiar dacă a omis să nominalizeze exact care este această infracţiune, în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile Deciziei nr. 23 din 19 septembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului-inculpat J., în sensul că instanţa de apel, în mod greşit, nu a reţinut în cazul său incidenţa art. 10 din Legea nr. 241/2005, Înalta Curte constată că prin decizia recurată s-a constatat că acesta nu a achitat integral prejudiciul, în sensul că nu a făcut dovada plăţii obligaţiilor fiscale accesorii, pentru a putea fi aplicate în cauză dispoziţiile normative invocate. Or, aşa cum s-a subliniat anterior, în calea de atac a recursului în casaţie nu se pot administra sau analiza probele deja administrate în scopul de a se reevalua situaţia de fapt reţinută prin decizia definitivă a curţii de apel.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K..

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. împotriva Deciziei penale nr. 1515/A din 13 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2014.

Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat K., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial al apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii-inculpaţi H. şi B., în sumă de câte 156 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iulie 2020.

GGC - GV