Acquittals Final; Money Laundering Convictions Reversed for Lack of Proven Predicate Crime

Deliberând asupra apelului penal de faţă, constată că, prin Sentinţa penală nr. 16 din 25 aprilie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea inculpaţilor A., B., C. şi SC D. SRL Şendreni, judeţul Galaţi, pentru infracţiunea de spălare a banilor, în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, modificată prin Legea nr. 187/2012 (Rectificarea nr. 187/2012), cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. pen., a fost revocată măsura preventivă a suspendării procedurii de insolvenţă ce formează obiectul Dosarului înregistrat sub nr. x/2013 la Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă, luată faţă de inculpata persoană juridică SC D. SRL Şendreni, judeţul Galaţi, prin Încheierea din 6 aprilie 2016 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/2016, verificată şi menţinută succesiv.

În temeiul art. 495 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 85 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 253/2013, s-a dispus comunicarea soluţiei către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Galaţi, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare, precum şi Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă, la Dosarul nr. x/2013.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., au fost revocate măsurile asigurătorii dispuse prin:

- Ordonanţa nr. 68/D/P/2012 din 22 martie 2012 a D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Galaţi, asupra bunului imobil reprezentat de apartamentul situat în municipiul Galaţi, judeţul Galaţi, identificat cu nr. cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x-C1-U8 a localităţii cadastrale Galaţi, compus din două camere şi dependinţe, cu o suprafaţă utilă de 56,46 mp, proprietatea inculpatei B.;

- Ordonanţa nr. 68/D/P/2012 din 23 martie 2012 a D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Galaţi, asupra tuturor conturilor bancare în RON şi valută deschise la E. SA - Sucursala Micro 19 Galaţi, pe numele inculpatei B.;

- Ordonanţa nr. 68/D/P/2012 din 21 martie 2012 a D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Galaţi, asupra tuturor conturilor bancare în RON şi valută deschise la E. SA - Sucursala Micro 19 Galaţi, pe numele inculpatei SC D. SRL Şendreni, judeţul Galaţi, nr. de ordine în Registrul Comerţului x, şi pe numele inculpatului C.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare efectuate în cauză (faza de urmărire penală, faza de cameră preliminară şi faza de judecată).

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2012 din 25 martie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Galaţi, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. A., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la diferite intervale de timp, în data de 17 februarie 2012, a dispus efectuarea transferării unui bun imobil din proprietatea sa în proprietatea numitei B., în perioada 8 februarie 2012 - 16 martie 2012, a dispus transferul unor sume de bani din conturile sale în conturile acesteia, precum şi efectuarea de astfel de transferuri între conturile sus-numitei, în calitate de împuternicit, iar, la datele de 17 februarie 2012 şi 16 martie 2012, efectuarea unor transferuri de sume de bani din conturile sale în cele numitului C., determinându-l pe acesta să efectueze alte transferuri şi retrageri de sume de bani între/din conturile pe care le deţinea în nume personal sau pe care le controla în calitate de administrator al SC D. SRL Galaţi, cu scopul de a ascunde folosul material obţinut ca urmare a comiterii unor infracţiuni şi de a împiedica organele de urmărire penală să aplice măsura asigurătorie a sechestrului;

2. C., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la diferite intervale de timp, în datele de 17 februarie 2012 şi 16 martie 2012, în calitate de persoană fizică şi, respectiv, de administrator unic al SC D. SRL Galaţi, a primit în contul său curent şi în cel al societăţii, deschise la E. SA - Agenţia "Dunărea de Jos", sumele de 174.650 RON şi de 360.000 RON ce fuseseră virate de către inculpatul A. direct din contul său personal, în scopul ascunderii ori al disimulării originii ilicite a acestora sau de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

3. B., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la diferite intervale de timp, a participat la transferul proprietăţii imobilului din municipiul Galaţi, judeţul Galaţi, prin semnarea, în calitate de cumpărător, a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 17 februarie 2012 de BNP "F." Galaţi, act simulat prin care inculpatul A. îi transfera proprietatea asupra imobilului respectiv, în scopul ascunderii şi disimulării originii ilicite a bunului, iar, în perioada 8 februarie 2012 - 5 martie 2012, a primit în conturile sale şi a efectuat transferuri cu privire la sumele de 45.000 euro, 45.000 euro, 24.200 euro, 20.100 euro, în total 134.300 euro, ce fuseseră virate de către cel din urmă inculpat direct din conturile sale, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestora sau de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

4. SC D. SRL, persoană juridică având ca unic asociat şi administrator pe inculpatul C. şi ca mandatar - practician în insolvenţă pe G., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la diferite intervale de timp, în datele de 17 februarie 2012 şi 16 martie 2012, prin reprezentantul său legal C., a primit în contul deschis la E. SA - Agenţia "Dunărea de Jos", sumele de 174.650 RON şi 360.000 RON ce fusese virate de către inculpatul A. direct din contul său personal, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestora sau de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.

După ce a expus, pe larg, conţinutul actului de sesizare a instanţei, cu referire la împrejurările factuale reţinute de parchet, şi a prezentat detaliat parcursul cercetării judecătoreşti, făcând trimitere la măsurile procesuale dispuse şi la mijloacele de probă administrate în această fază, judecătorul fondului a procedat la analiza acuzaţiilor aduse celor patru inculpaţi prin rechizitoriu, reţinând, în esenţă, că nu este îndeplinită, în speţă, situaţia premisă a infracţiunii de spălare a banilor, aspect ce atrage incidenţa cauzei de împiedicare a exercitării acţiunii penale prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În acest sens, examinând actele şi lucrările dosarului prin raportare la materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, prima instanţă a constatat că, în actul de sesizare, fapta de spălare a banilor, în formă continuată, imputată inculpatului A. a fost descrisă parţial, lacunar, sub aspectul elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, lipsind prezentarea în concret a originii ilicite a bunurilor care ar fi format obiectul "spălării"/"albirii". Astfel, s-a observat că parchetul nu a indicat infracţiunile din care ar proveni folosul material pe care inculpatul ar fi intenţionat să îl ascundă prin săvârşirea faptelor pentru ca instanţa să poată aprecia asupra caracterului penal al activităţii reţinute în sarcina acestuia.

De asemenea, s-a reţinut că, deşi în cuprinsul rechizitoriului au fost expuse pretinsele activităţi desfăşurate de inculpat în legătură cu o serie de imobile asupra cărora ar fi dobândit în mod fraudulos dreptul de proprietate, inclusiv prin persoanele interpuse pe care le controla, în Dosarul de urmărire penală nr. x/D/P/2012 nu a fost administrată nicio probă cu privire la aceste activităţi, posibilul probatoriu regăsindu-se în Dosarul de urmărire penală nr. x/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Galaţi, cu care instanţa a fost învestită în Dosarul nr. x/2012 al Curţii de Apel Iaşi, care, însă, nu a fost reunit cu prezenta cauză. Mai mult, s-a arătat, contrar susţinerilor parchetului, că rechizitoriul nr. x/2009 din 27 iunie 2012 emis în acest din urmă dosar şi ataşat în vol. I al Dosarului de urmărire penală nr. x/D/P/2012 al aceleiaşi unităţi de parchet nu reprezintă un mijloc de probă întrucât nu are aptitudinea juridică de a dovedi vreo faptă penală, constituind doar un act procedural de sesizare a unei instanţe, un act în care parchetul a prezentat o acuzaţie penală asupra căreia trebuie să se pronunţe un judecător şi să stabilească dacă corespunde sau nu adevărului şi dacă se fundamentează pe probe certe. În consecinţă, instanţa a arătat că nu poate aprecia asupra unui probatoriu pe care nu l-a administrat cu respectarea principiului nemijlocirii, contradictorialităţii şi publicităţii.

Totodată, a menţionat că situaţia de fapt expusă în rechizitoriu nu are legătură cu activitatea care i se impută inculpatului A. şi care este cuprinsă la secţiunea "În drept", existând o breşă între prezentarea respectivei situaţii factuale şi încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului.

Astfel, s-a arătat că, deşi în situaţia de fapt expusă în actul de sesizare au fost descrise mecanisme prin care un număr de imobile (terenuri şi apartamente) ar fi intrat în posesia inculpatului A. ori prin care acesta ar fi beneficiat de anumite sume de bani, fără a se preciza expres şi clar acest lucru, parchetul nu a menţionat care este legătura dintre respectivele bunuri şi pretinsa activitate de spălare de bani imputată în cauză. Or, în mod firesc, între situaţia de fapt şi încadrarea juridică prezentate în rechizitoriu ar fi trebuit se existe o legătură logică, organică, care, însă, nu se regăseşte în cauza de faţă.

Sub acest aspect, s-a subliniat că, în cuprinsul actului de sesizare, au fost prezentate situaţia juridică a terenului în suprafaţă de 9.750 mp situat în Galaţi, str. x şi activitatea ilicită pe care inculpatul A. ar fi desfăşurat-o, în perioada aprilie 2007 - martie 2008, în privinţa acestui imobil, însă parchetul nu a arătat care ar fi legătura dintre respectiva activitate şi suma de 65.000 RON plătită de persoana vătămată H. cu titlu de preţ al terenului achiziţionat, pe de o parte, şi transferurile de sume de bani efectuate de acuzat şi, la cererea acestuia, de către inculpatul C. în intervalul februarie - martie 2012 ori transferurile de sume de bani din perioada 8 februarie 2012 - 16 martie 2012, realizate tot de primul inculpat în conturile inculpatei B., pe de altă parte. De altfel, parchetul nu a indicat nici măcar persoana care a primit suma de 65.000 RON, dacă şi cum anume această sumă ori parte din ea a ajuns la inculpatul A., menţionând doar faptul că "în prezenţa inculpatului A., persoana vătămată H. a achitat în numerar suma de 65.000 RON, contravaloarea terenului situat pe strada x nr. 95 (diferenţa de 5.000 RON reprezentând datorii pe care numitul I. le avea la taxele şi impozitele locale pe care persoana vătămată a fost de acord să le achite din preţul de vânzare convenit iniţial) urmând ca, după intabularea acestuia să se perfecteze contractul de vânzare-cumpărare propriu zis."

În mod similar, deşi, în rechizitoriu, s-a făcut referire la activitatea ilicită ce ar fi fost desfăşurată de inculpatul A. în perioada iunie 2007 - octombrie 2007 raportat la terenul în suprafaţă de 7.684,18 m.p. situat în Galaţi, str. x (fosta str. x, Parc C.F.R.), Ministerul Public nu a arătat în ce constă legătura dintre această activitate, suma de 20.000 RON în schimbul căreia J. ar fi înstrăinat respectivul imobil numitului K. (sumă ce nu a fost plătită) şi tranzacţiile ulterioare (ultima fiind cea în care numitul L. a plătit 44.000 euro şi, apoi, 156.000 euro), pe de o parte, şi transferurile de sume de bani efectuate de inculpatul A. şi, la cererea lui, de către C. în perioada februarie - martie 2012 ori transferurile de sume de bani din intervalul 8 februarie 2012 - 16 martie 2012, realizate de primul acuzat în conturile inculpatei B., pe de altă parte.

Curtea a reţinut o situaţie identică şi în ceea ce priveşte apartamentul din Galaţi, str. x, în condiţiile în care parchetul a prezentat activitatea ilicită pe care inculpatul A. ar fi desfăşurat-o, în perioada mai - iunie 2006, cu referire la respectivul imobil, fără, însă, a expune legătura dintre aceasta şi suma de 39.000 euro plătită de cumpărătoarea M., pe de o parte, şi transferurile de bani realizate între aceleaşi conturi bancare în perioada infracţională, pe de altă parte.

Într-o manieră identică, s-a constatat că nu a fost prezentată de acuzare nici legătura dintre presupusa activitate ilicită desfăşurată, în perioada iulie - august 2007, de către inculpatul A. în ceea ce priveşte apartamentul situat în Galaţi, str. x şi suma de 170.000 RON, reprezentând preţul cu care a fost vândut imobilul numitului N., plătită personal acuzatului, pe de o parte, şi transferurile de sume de bani realizate de cel din urmă şi, la cererea lui, de inculpatul C. în intervalul februarie - martie 2012 ori transferurile de sume de bani din perioada 8 februarie 2012 - 16 martie 2012, efectuate de acelaşi inculpat în conturile coinculpatei B., pe de altă parte.

Curtea a mai reţinut că, potrivit acuzaţiilor formulate prin rechizitoriu, inculpatul A. ar fi obţinut, pentru sine, din activităţile derulate în legătură cu cele patru imobile, foloase materiale injuste în sumă totală de 249.000 euro şi 235.000 RON, care, apoi, în perioada februarie - martie 2012, au format obiectul unor transferuri bancare din conturile sale în cele ale inculpatei B., cel dintâi dispunând, totodată, în calitate de împuternicit, şi efectuarea de transferuri de sume de bani între conturile acesteia.

Astfel, în cuprinsul actului de sesizare s-a menţionat că, la data de 8 februarie 2012, inculpatul A. a alimentat contul său curent în euro înregistrat sub numărul RO39 RZBR xxx xxx xxx xxx, deschis la E., cu suma totală de 114.155,53 euro, prin lichidarea unui cont de depozit. Acelaşi inculpat avea calitatea de împuternicit pentru contul de economii în euro deţinut de inculpata B. la Agenţia "Dunărea de Jos" a E. (contul înregistrat sub numărul RO97 RZBR xxx xxx xxx xxx), putând efectua operaţiuni de depuneri, retrageri şi transferuri de sume în şi din acest cont.

Ca urmare a obţinerii datelor financiare ale inculpatei B., s-a stabilit că aceasta deţinea la Agenţia "Dunărea de Jos" a E. şi următoarele conturi: numărul RO32 RZBR xxx xxx xxx xxx, cont curent, în RON; numărul RO98 RZBR xxx xxx xxx xxx, cont curent, în euro; numărul RO93 RZBR xxx xxx xxx xxx, cont curent, în USD.

Potrivit extraselor de cont, au fost efectuate următoarele operaţiuni:

- la 8 februarie 2012, inculpatul A. a transferat, cu ordin de plată, din contul x, suma de 45.000 euro, cu justificare "cv împrumut", în contul curent, în euro, al inculpatei B., înregistrat sub numărul RO98 RZBR xxx xxx xxx xxx, care, la rândul ei, a virat-o, în aceeaşi zi, în contul său de economii RO97 RZBR xxx xxx xxx xxx, cu justificare "alimentare cont economii"

- la 9 februarie 2012, inculpatul A. a virat, cu ordin de plată, din contul x, suma de 45.000 euro, cu justificare "cv împrumut", în acelaşi cont curent RO98 RZBR xxx xxx xxx xxx, în euro, al inculpatei B., care, la rândul său, tot în aceeaşi zi, a transferat suma în contul său de economii RO97 RZBR xxx xxx xxx xxx, cu justificare "transfer acces plus"

- la 10 februarie 2012, inculpatul A. a virat, cu ordin de plată, din contul x, suma de 24.200 euro, cu justificare "cv împrumut", în contul curent în euro RO98 RZBR xxx xxx xxx xxx al inculpatei B., iar aceasta, în aceeaşi zi, a transferat suma în contul său de economii RO97 RZBR xxx xxx xxx xxx, cu justificare "alimentare cont economii".

Ca atare, s-a reţinut de către Ministerul Public că, prin aceste operaţiuni, inculpatul A. a transferat toate sumele deţinute în contul curent în euro, înregistrat sub numărul RO39 RZBR xxx xxx xxx xxx, către conturile al căror titular era inculpata B., dar asupra cărora deţinea controlul în calitate de împuternicit.

De asemenea, la 05 martie 2012, inculpata B. a alimentat cu suma de 20.100 euro, depusă în numerar la casieria unităţii bancare, contul de economii, în euro, pentru care inculpatul A. avea calitatea de împuternicit. Ca urmare, la 16 martie 2012, inculpata deţinea în contul de economii în euro, înregistrat sub numărul RO97 RZBR xxx xxx xxx xxx, un sold de 134.300 euro.

S-a mai arătat în rechizitoriu, menţiuni la care, de altfel, a făcut trimitere expresă şi judecătorul fondului, că, evaluând posibilitatea ca organele de urmărire penală să aplice măsuri asigurătorii asupra sumelor deţinute în contul numărul RO97 RZBR xxx xxx xxx xxx, pentru care avea calitatea de împuternicit, la data de 16 martie 2012, inculpatul A. a dispus transferul integral al sumei de 134.300 euro într-un alt cont aparţinând inculpatei B., înregistrat sub numărul RO98 RZBR xxx xxx xxx xxx, deschis la Agenţia "Dunărea de Jos" a E. Acesta nu a reuşit, însă, să vireze respectiva sumă de bani în alte conturi, aşa cum intenţiona, întrucât era necesară şi prezenţa inculpatei B. la unitatea bancară, cea din urmă aflându-se, în data de 16 martie 2012, la sediul organelor de urmărire penală ce efectuau cercetări în Dosarul nr. x/2009 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Galaţi.

S-a mai constatat că, potrivit acuzaţiei aduse prin rechizitoriu, în luna martie 2012, după ce a aflat "într-o modalitate nestabilită de organele de urmărire penală" despre percheziţiile care se efectuau la domiciliile numiţilor O., P., Q., R., S., T., U., B., H., V., inculpatul A. ar fi luat decizia transferării sumelor de bani pe care le deţinea în conturile deschise la E. pe numele său ori al altor persoane, dar pe care putea efectua operaţiuni în calitate de împuternicit, relevante în acest sens fiind considerate de procuror interceptările convorbirilor telefonice purtate de acuzat în 16 martie 2012, orele 0723:20, 0852:52 şi 0926:42, declaraţiile martorilor W. şi X. şi imaginile video captate de camerele de supraveghere din incinta unităţii E.

Astfel, în data de 16 martie 2012, la ora 0723:20, inculpatul A., de la postul telefonic cu numărul x, a contactat-o pe martora W., director la unitatea bancară sus-menţionată, căreia i-a comunicat că "avea o urgenţă" întrucât "începuse circul" (inculpatul făcând referire la faptul că organele de urmărire penală puseseră în aplicare autorizaţiile de percheziţie cu privire la persoanele menţionate mai sus), ocazie cu care i-a solicitat "să plimbe tot", respectiv să transfere toate sumele de bani deţinute în contul său în cel al fratelui său, Y., precum şi în cele deţinute de inculpata B., dar pe care inculpatul putea face operaţiuni în calitate de împuternicit.

Cunoscând situaţia conturilor deschise la E. pe care inculpatul A. le controla ca titular sau împuternicit, martora W. i-a replicat că nu putea să transfere sumele de bani din contul curent deţinut de inculpata B. în absenţa semnăturii acesteia, din moment ce nu fusese împuternicit să efectueze operaţiuni în şi din acest cont. Cu toate acestea, inculpatul A. a insistat ca martora să realizeze aceste transferuri sub pretextul că, în cel mai scurt timp, urma să primească acordul (semnătura) inculpatei B.

La ora 0852:52, în aceeaşi dimineaţă, de la postul telefonic cu numărul x, inculpatul a contactat-o din nou pe martora W., cerându-i să nu transfere sumele în contul SC Z. SRL, ci în cel al inculpatului C., deţinut în calitate de titular persoană fizică, pe care l-a indicat pe parcursul convorbirii doar cu prenumele "C.". Întrucât martora era nedumerită cu privire la persoana în contul căreia trebuiau transferate sumele de bani, A. având un frate cu acelaşi prenume, respectiv Y., inculpatul i-a replicat că nu îi putea transmite prin telefon numele titularului contului către care trebuia efectuat viramentul, anunţând-o că, la ora 0930, urma să ajungă personal la agenţia bancară pentru a se ocupa, în condiţii de siguranţă, de efectuarea operaţiunii. Martora i-a comunicat inculpatului să-l contacteze pe martorul X. pentru a-i permite accesul în incinta unităţii bancare în vederea demarării procedurilor de transfer.

Făcând, în continuare, referire la declaraţiile martorei W., director al Agenţiei "Dunărea de Jos" a E. SA, prima instanţă a reţinut că, în faza de urmărire penală şi, apoi, în faţa instanţei, aceasta a precizat că, din anul 2006, inculpatul A. a început să ruleze sume importante de bani prin conturile deţinute la unitatea bancară pe care o conducea, motiv pentru care a primit statutul de client preferenţial sau "client VIP". Totodată, a confirmat faptul că, în dimineaţa zilei de 16 martie 2012, a fost contactată de inculpat, care era foarte "agitat", acesta solicitându-i să efectueze o serie de transferuri din conturile pe care le deţinea către conturile altor persoane din anturajul său. Cu toate că programul cu publicul începea la ora 1000, martora i-a indicat inculpatului să se deplaseze la sediul Agenţiei "Dunărea de Jos" a E., unde urma să-l contacteze pe martorul X. pentru a-i permite accesul şi, apoi, să procedeze la realizarea transferurilor bancare, lucru posibil întrucât A. avea statutul de "client VIP" şi solicita efectuarea unor operaţiuni ce nu implicau utilizarea de numerar. Ulterior, martora a aflat de la colegii de serviciu despre operaţiunile realizate de inculpat la data menţionată, respectiv despre transferul sumei de 362.000 RON în contul inculpatului C., precum şi despre transferul unei sume, în euro, în contul inculpatei B.

S-a apreciat că susţinerile martorei W. au fost confirmate de declaraţiile date, inclusiv în faţa instanţei, de către martorul X., economist la Agenţia "Dunărea de Jos", care a furnizat detalii cu privire la transferurile de bani dispuse de inculpaţii A. şi C.

De asemenea, s-a reţinut că împrejurările expuse de cei doi martori au fost atestate şi de imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale E., Agenţia "Dunărea de Jos", din care rezultă că, la data de 16 martie 2012, ora 0930:53, inculpatul A. a pătruns în incinta unităţii bancare, uşa fiindu-i deschisă de martorul X., că, la ora 0934:37, inculpatul C. şi martorul AA. s-au prezentat la intrarea în agenţie, permiţându-li-se accesul în interior, precum şi că, ulterior, au fost efectuate demersurile necesare în vederea realizării transferurilor bancare, după finalizarea acestora, la ora 1005:39, cei doi inculpaţi şi martorul părăsind clădirea.

Judecătorul fondului a constatat, însă, că deşi a prezentat această desfăşurare a evenimentelor, acuzarea nu a arătat care era provenienţa exactă a sumelor de bani aflate în conturile bancare şi cu privire la care inculpatul A. a dispus transferul, menţionând doar că acestea ar rezulta din săvârşirea de infracţiuni, fără a indica despre ce infracţiuni este vorba, cine şi când le-ar fi săvârşit. Or, pentru a putea fi conturată infracţiunea de spălarea banilor, se impunea a se dovedi că sumele transferate provin din săvârşirea de infracţiuni, lucru pe care, însă, parchetul nu l-a realizat.

Mai mult, procurorul nu a arătat nici măcar dacă sumele de bani pe care le-ar fi obţinut inculpatul A. din presupusele activităţi desfăşurate în perioada 2006 - martie 2008 cu privire la cele patru imobile (249.000 euro şi 235.000 RON) au vreo legătură cu sumele de bani transferate în februarie - martie 2012, limitându-se la a afirma doar faptul că, prin respectivele operaţiuni, a urmărit să disimuleze provenienţa ilicită a acestora şi să-şi păstreze produsul infracţional, prin sustragerea lui de la aplicarea măsurilor asigurătorii, fără a menţiona care sunt activităţile infracţionale din care ar proveni sumele transferate.

În plus, Curtea a reţinut că, deşi a solicitat relaţii de la diferite unităţi bancare cu privire la operaţiunile efectuate de inculpaţi, Ministerul Public nu a făcut o analiză a acestora pentru a evidenţia pretinsa activitate de spălare a banilor murdari obţinuţi din săvârşirea de infracţiuni, simpla redare a conţinutului unor extrase de cont neechivalând cu examinarea lor în sensul relevării caracterului penal al transferurilor realizate ori cu demonstrarea sursei ilicite a banilor ce au format obiectul acestora.

Referitor la acuzaţia de spălare a banilor constând în transferul imobilului situat în Galaţi, str. x, prima instanţă a reţinut că, potrivit acuzării, acesta a fost dobândit de inculpatul A., de la numiţii A. şi BB., în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 8 mai 2007. Ulterior, acesta i-a propus inculpatei B. să preia în proprietate bunul, prin întocmirea unui contract de vânzare-cumpărare în care să se consemneze, în mod nereal, că preţul a fost în sumă de 110.000 RON, sens în care, pentru a putea perfecta actul juridic convenit, a acceptat ca cea din urmă să-şi stabilească domiciliul la adresa sa din Galaţi, str. x.

Ca urmare, la data de 17 februarie 2012, imediat după eliberarea cărţii de identitate seria x nr. x, în care figura noul domiciliu, cei doi inculpaţi au încheiat, în mod fictiv, Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 17 februarie 2012, prin care se atesta, în mod nereal, că A. ar fi vândut către B. imobilul din Galaţi, str. x, compus din două camere şi dependinţe, contra sumei de 111.000 RON, despre care părţile contractante au declarat în faţa notarului că ar fi fost plătită de cumpărător şi, respectiv, primită de vânzător.

S-a mai arătat că, în realitate, inculpata B. nu a achitat nicio sumă de bani coinculpatului, contractul de vânzare-cumpărare având doar rolul de a translata proprietatea imobilului de la cel din urmă către prima cu scopul de împiedica organele de urmărire penală să aplice măsuri asigurătorii, dovadă în acest sens fiind şi faptul că acuzata nu a locuit niciodată în respectivul apartament, nici la adresa din Galaţi, str. x, ci în imobilul situat în aceeaşi localitate, str. x, bl. x, proprietatea inculpatului CC.

În sprijinul acuzaţiei, au fost invocate declaraţiile inculpatei B., care a confirmat că nu a plătit vreo sumă de bani în schimbul apartamentului şi că nu a locuit vreodată acolo, şi depoziţiile martorei DD., care se ocupa de administrarea unor imobile aflate în patrimoniul inculpatului.

Raportat la aspectele reţinute în cuprinsul rechizitoriului, prima instanţă a subliniat că, deşi parchetul a prezentat succesiunea operaţiunilor prin care bunul a trecut din patrimoniul inculpatului A. în proprietatea inculpatei B., nu a menţionat dacă vânzătorul l-a dobândit în mod ilicit, considerând că natura fictivă a operaţiunii, dedusă din faptul că nu s-a plătit preţul stipulat în contract, nu echivalează cu existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, atâta timp cât procurorul nu a susţinut provenienţa ilicită a apartamentului pe care inculpatul ar fi vrut să o disimuleze prin transferul dreptului de proprietate.

Astfel, s-a arătat că nu poate fi acceptată, ab initio, ideea că înstrăinarea fictivă a unui imobil pentru a evita instituirea măsurilor asigurătorii asupra acestuia într-un dosar penal reprezintă acţiunea tipică de spălare a banilor, în condiţiile inexistenţei altor elemente faptice concrete care să dovedească provenienţa acestuia din infracţiuni ori intenţia de a-i ascunde originea.

În ceea ce priveşte transferurile unor sume de bani de către inculpatul A. în conturile inculpatului C. şi ale inculpatei persoană juridică SC D. SRL Şendreni, judeţul Galaţi, societate înfiinţată de cel din urmă inculpat (asociat şi administrator) care, însă, nu s-a ocupat niciodată în fapt de administrarea ei, Curtea de apel a reţinut că, potrivit acuzaţiilor formulate în cuprinsul rechizitoriului, la data de 17 februarie 2012, cel dintâi a transferat din contul curent numărul RO64 RBZR xxx xxx xxx xxx, deschis la Agenţia "Dunărea de Jos" a E., suma de 174.650 RON, cu titlu de împrumut, către contul curent numărul RO03 RZBR xxx xxx xxx xxx, deţinut de inculpatul C. la aceeaşi unitate bancară (E., Agenţia "Dunărea de Jos"). În aceeaşi zi, acesta a dispus, la rândul său, virarea sumei de 174.650 RON, cu titlu de aport personal, din contul curent sus-menţionat în contul curent numărul RO70 RZBR xxx xxx xxx xxx aparţinând inculpatei persoană juridică SC D. SRL Şendreni, judeţul Galaţi, deschis la Agenţia "Dunărea de Jos" a E.

Ulterior, la 20 februarie 2012, inculpatul C., în calitate de administrator al societăţii acuzate, a transferat suma de 174.618,38 RON, cu titlu de plată contravaloare factură nr. x, către SC EE. SRL Galaţi, administrată de martorul FF., prietenul său aflat în anturajul inculpatului A., în contul curent numărul RO87 RZBR xxx xxx xxx xxx deschis tot la Agenţia "Dunărea de Jos" a E. În aceeaşi zi, FF., în calitate de administrator al celei din urmă societăţi, a dispus transferul sumei de 94.300 RON, cu titlu de retur parţial contravaloare factură nr. x, din contul numărul RO87 RZBR xxx xxx xxx xxx către inculpata persoană juridică SC D. SRL Şendreni, judeţul Galaţi, în contul înregistrat sub numărul RZBR xxx xxx xxx xxx.

De asemenea, la 21 februarie 2012, inculpatul C. a dispus transferul sumei de 94.300 RON din contul înregistrat sub numărul RZBR xxx xxx xxx xxx ce aparţinea inculpatei persoană juridică SC D. SRL Şendreni, în contul său curent nr. x, deschis la Agenţia "Dunărea de Jos" a E., cu titlu de retur aport personal, şi, apoi, din acest cont în contul curent personal al inculpatului A., înregistrat sub numărul RO64 RBZR xxx xxx xxx xxx. În aceeaşi zi, cel din urmă inculpat a virat suma de 94.300 RON din contul curent menţionat în contul de economii numărul x RZBR xxx xxx xxx xxx deschis la Agenţia "Dunărea de Jos" a E.

Potrivit datelor financiare de la E., la data de 16 martie 2012, inculpatul A. deţinea în contul de economii numărul x RZBR xxx xxx xxx xxx un sold de 322.074,54 RON, iar în contul curent numărul RO64 RBZR xxx xxx xxx xxx, utilizat pentru efectuarea de încasări şi plăţi curente, un sold de 48.647,03 RON, efectuând în ziua respectivă următoarele operaţiuni bancare:

- transferarea sumei de 320.000,00 RON din contul de economii, în RON, cu numărul x RZBR xxx xxx xxx xxx, în contul curent, în RON, cu numărul RO64 RBZR xxx xxx xxx xxx, soldul total al celui din urmă ajungând la suma de 370.647,03 RON;

- transferarea sumei de 362.000 RON din contul curent, în RON, cu numărul RO64 RBZR xxx xxx xxx xxx, către contul, în RON, cu numărul RO03 RZBR xxx xxx xxx xxx, al cărui titular era inculpatul C., cu titlu de împrumut acordat celui din urmă.

În aceeaşi zi, inculpatul C. a virat suma de 361.950 RON din contul curent personal numărul RO03 RZBR xxx xxx xxx xxx în cel deţinut de inculpata persoană juridică SC D. SRL Şendreni, judeţul Galaţi, înregistrat la Agenţia "Dunărea de Jos" a E. sub numărul RO70 RZBR xxx xxx xxx xxx, cu titlu de împrumut firmă. După realizarea acestui transfer, la datele de 16 martie 2012 şi 19 martie 2012, acelaşi inculpat a retras, în numerar, din contul societăţii menţionate, sumele de câte 60.000 RON.

Cu prilejul audierii în cursul urmăririi penale, inculpatul C. a precizat că toate transferurile bancare au fost efectuate la indicaţiile inculpatului A., căruia i-a înmânat şi prima tranşă, de 60.000 RON, retrasă în numerar, cea de-a doua lăsând-o, la solicitarea numitului V., persoană de încredere a inculpatului Boldea, la unul dintre lucrătorii bancari pentru a fi ridicată de cel din urmă.

Raportându-se la acuzaţiile formulate în rechizitoriu, astfel cum au fost anterior expuse, instanţa de fond a constatat că, în cuprinsul acestuia, parchetul nu a făcut o analiză a provenienţei ilicite a banilor ce au format obiectul transferurilor sau retragerilor în numerar, folosind doar sintagma "originea ilicită a sumelor", "bani obţinuţi din activităţi infracţionale", fără, însă, a arăta ce activităţi concrete, individualizate, de natură infracţională au generat sumele de bani ori care au fost ingineriile financiare din care au rezultat acestea. Şi de această dată s-a subliniat că simpla redare a rulajului unor conturi deţinute de inculpaţii A., B., C. şi SC D. SRL Şendreni nu echivalează cu descrierea acţiunilor infracţionale din care ar proveni sumele de bani, astfel încât să poată fi conturată activitatea de spălare a acestora.

Ca atare, s-a apreciat că, din acuzaţia parchetului, lipseşte tocmai elementul esenţial ce caracterizează infracţiunea de spălarea banilor, respectiv prezentarea modului în care au fost obţinuţi aceştia, şi anume din comiterea de infracţiuni, şi a mecanismului prin care au fost "curăţaţi", "albiţi", astfel încât să le fie ascunsă originea ilicită. Or, în lipsa descrierii faptei de către procuror în toate elementele sale de conţinut constitutiv, judecătorul nu poate suplini lipsa de rol activ a organului de urmărire penală, prin identificarea probelor în acuzare, sarcina sa fiind doar de a analiza şi verifica probatoriul pus la dispoziţie de parchet şi de apărare şi de a-l completa atunci când există nelămuriri, dar în limita funcţiei sale judiciare.

În atare situaţie, în condiţiile în care Ministerul Public nu a arătat care este legătura dintre sumele de bani transferate în perioada 08 februarie 2012 - 16 martie 2012 şi împrejurările de fapt prezentate în rechizitoriu cu privire la cele patru imobile şi nici nu a prezentat modalitatea ilicită în care ar fi fost obţinute respectivele sume, faptele fiind descrise superficial în cuprinsul rechizitoriului, s-a apreciat că instanţa se află în imposibilitatea de a stabili în concret obiectul judecăţii. Mai mult, s-a constatat că, deşi a solicitat organului de urmărire penală să indice infracţiunile predicat din care se susţine că ar proveni bunurile ce ar fi format obiectul spălării de bani, prin referatul depus la dosar, parchetul doar a reluat cuprinsul rechizitoriului nr. x şi a precizat că probatoriul în dovedirea respectivelor fapte penale se află în Dosarul nr. x/2012 aflat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, fără a se conforma, astfel, dispoziţiilor instanţei.

Sub acelaşi aspect, s-a subliniat că, deşi infracţiunea de spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, nu este condiţionată de existenţa unei hotărâri de condamnare, anterioară sau simultană, pentru infracţiunea din care provin bunurile (Decizia penală nr. 609 din 19 februarie 2014 a Î.C.C.J., secţia penală), în acelaşi sens fiind şi art. 9 paragraful 5 din Convenţia Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului, adoptată la Varşovia la 16 mai 2005 şi ratificată prin Legea nr. 420/2006, pentru analiza unei astfel de infracţiuni este absolut necesar, în primul rând, ca fapta să fie descrisă de către acuzare în toate elementele sale de conţinut, iar, în al doilea rând, să existe un probatoriu care să poată fi examinat de către instanţă, cerinţe care nu sunt, însă, îndeplinite în speţă.

Astfel, Curtea a arătat că, în cuprinsul rechizitoriului, procurorul trebuie să prezinte în mod clar şi complet faptele penale imputate persoanelor trimise în judecată, respectiv să facă o descriere concretă a infracţiunii în toate elementele sale de conţinut, atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă, această descriere stabilind limitele în care este învestită instanţa şi obiectul judecăţii, care se desfăşoară doar cu privire la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare, aşa cum prevede art. 371 C. proc. pen... În situaţia în care aceste coordonate nu sunt menţionate, iar deficienţele nu au fost remediate în faza de cameră preliminară, parchetul nu-şi poate completa acuzaţiile în faţa primei instanţe, după cum nici aceasta din urmă nu poate face asemenea completări.

Procedând, în continuare, la analiza probatoriului administrat în cauză prin prisma dispoziţiilor art. 103 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 99 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., instanţa de fond a reţinut că, în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul A. a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor pentru care este cercetat, că în al doilea dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Iaşi nu este acuzat de nicio infracţiune de prejudiciu raportat la imobilul situat în str. x din Galaţi, iar cu privire la celelalte trei imobile că nu i-a fost remisă nicio sumă de bani, aceştia fiind primiţi de cei care au dobândit proprietatea bunurilor. Referitor la înstrăinarea către inculpata B. a imobilului situat în Galaţi, str. x, a arătat că a făcut acest demers deoarece o cunoştea pe cea din urmă încă din anul 2008, lucrând la cabinetul său parlamentar, ocupându-se de administrarea imobilelor pe care le deţinea în Galaţi şi fiind într-o situaţie deosebită întrucât era implicată într-un proces de divorţ, motiv pentru care a acceptat să nu primească preţul imobilului la data încheierii contractului, ci după finalizarea partajului bunurilor comune.

Inculpatul a mai declarat că transferul sumelor de bani în conturile inculpatei B. a avut ca scop protejarea acestora de o nouă executare silită pornită împotriva sa, în ianuarie 2012 aflându-se într-un litigiu cu Casa de Asigurări de Sănătate Galaţi, precum şi că provenienţa lor este una licită, respectiv din remuneraţia de parlamentar, din activitatea desfăşurată ca avocat, din chirii, precum şi din diferite vânzări de bunuri efectuate de membri ai familiei şi din alte activităţi private (proprietar de casă de schimb valutar şi magazine de telefonie mobilă). În susţinerea acestor afirmaţii, a depus la dosar declaraţiile de avere date în anii 2008, 2009, 2011 şi 2012 în calitate de deputat în Parlamentul României şi Raportul de evaluare nr. x din 13 martie 2015 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, din care rezultă că, pentru perioada 19 decembrie 2008 - 25 septembrie 2012, nu au fost identificate diferenţe semnificative între veniturile obţinute şi creditele contractate, pe de o parte, şi cheltuielile efectuate, pe de altă parte.

Totodată, a arătat că SC D. SRL Şendreni a fost înfiinţată la iniţiativa inculpatului C., pe care îl cunoştea din anul 2009, când a desfăşurat activitate de voluntar pentru el în campania electorală, şi pe care l-a şi îndrumat să urmeze cursuri de antreprenoriat, ceea ce a şi făcut, ulterior ajutându-l cu o sumă de bani, în acest mod justificând transferul sumei din data de 16 martie 2012, cu care a achiziţionat utilaje necesare pentru peisagistică.

Curtea a menţionat că, la analiza acuzaţiilor, nu a avut în vedere declaraţiile de martori depuse la dosar de inculpatul A., având în vedere că acestea nu au semnificaţia juridică de înscrisuri, în sensul art. 198 alin. (1) C. proc. pen., fiind declaraţii administrate într-un alt dosar penal aflat pe rolul Curţii de Apel Iaşi (Dosar nr. x/2012), iar aprecierea asupra valorii probante a conţinutului lor nu poate fi făcută în mod izolat, ci doar prin prisma întregului ansamblu probator administrat în respectiva cauză.

De asemenea, a arătat că nu va examina apărările inculpatului A. privind pretinsa corespondenţă purtată, prin email, din Kenya, după ce a fugit din România, corelativ aspectelor reţinute de acuzare în rechizitoriu, având în vedere că sunt ulterioare prezumatei săvârşiri a faptei de care este acuzat şi sunt exterioare limitelor în care a fost învestită instanţa.

Curtea a constatat că susţinerile inculpatului A. au fost confirmate de inculpata B., cu prilejul audierii în cursul cercetării judecătoreşti, aceasta arătând că se ocupa de administrarea celor două cabinete (avocat, parlamentar) şi de imobilele inculpatului din Galaţi şi că nu cunoaşte ca apartamentul care i-a fost vândut şi pentru care nu a plătit preţul să fi făcut obiectul vreunei infracţiuni.

Referitor la transferul sumelor de bani, B. a precizat că a fost de acord ca inculpatul A. să depoziteze în conturile sale sumele de bani necesare desfăşurării campaniei electorale, pentru a evita blocarea conturilor proprii de către C.A.S. (aşa cum se mai întâmplase), şi să efectueze operaţiuni bancare doar pentru contul de economii deschis în euro, precum şi că, personal, a depus doar suma de 20.100 euro provenită din vânzarea unui autoturism de către GG., tatăl inculpatului A., sumă pe care a primit-o de la martorul V. Acest ultim aspect a fost confirmat şi de martorul Y., cu prilejul audierii în faţa instanţei, care a menţionat, în plus, că fratele său, inculpatul A., avea o situaţia financiară foarte bună.

Şi inculpatul C. a confirmat susţinerile inculpatului A. în ceea ce îl priveşte, arătând că transferul sumei de bani din data de 16 martie 2012 a fost făcut cu titlu de împrumut pentru a realiza un proiect în domeniul medicinei dentare, urmând să achiziţioneze aparatură dentară care era foarte scumpă şi care nu se găsea în zonă. De asemenea, a arătat că nu are cunoştinţă despre provenienţa sumelor de bani, însă ştie că A. era avocat şi parlamentar.

Totodată, martorul AA., audiat inclusiv în faţa instanţei, a relatat că a urmat un curs de antreprenoriat, ca şi inculpatul C., taxele fiind plătite de inculpatul A., precum şi că a înfiinţat societatea comercială SC Z. SRL, care desfăşura activităţi de curăţenie, sfătuindu-se cu acesta din urmă în scopul obţinerii de fonduri europene. Martorul a susţinut că atât proiectul societăţii pe care o administra, cât şi cel al SC D. SRL Galaţi au fost avizate favorabil, că a achiziţionat un autoturism în cadrul acestui proiect şi, din câte cunoaşte din discuţiile cu inculpatul C., şi acesta a achiziţionat utilaje pentru amenajări peisagistice, însă nu au mai primit banii din cauza începerii urmăririi penale.

Având în vedere aspectele ce rezultă din aceste depoziţii, dar şi din celelalte acte ale dosarului, Curtea a concluzionat că, atâta timp cât acuzarea nu a realizat o descriere completă a faptelor imputate celor patru inculpaţi, nu pot fi analizate toate elementele care formează conţinutul constitutiv al infracţiunii de spălare a banilor, atât pe latură obiectivă, cât şi subiectivă.

Sub acest aspect, a subliniat că, fiind o infracţiune complexă, spălarea banilor vizează atât relaţiile sociale privind înfăptuirea justiţiei, cât şi cele patrimoniale referitoare la circulaţia licită a bunurilor. Bunurile care pot face obiectul infracţiunii de spălare a banilor (mobile sau imobile) sunt întotdeauna provenite din săvârşirea de infracţiuni (aşa-numitele infracţiuni premisă, predicat), indiferent care ar fi natura acestora, şi nu pot fi valorificate "la vedere" pentru că le-ar fi uşor descoperită originea ilicită, scopul fiind acela de a disimula adevărata natură a provenienţei lor.

Aşadar, s-a arătat că, pentru existenţa infracţiunii de spălare a banilor, este necesară preexistenţa săvârşirii unei alte/altor infracţiuni din care provin bunurile (bani, imobile). Pentru ipoteza în care scopul urmărit prin săvârşirea infracţiunii constă în ajutarea persoanei care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei, este necesar ca subiectul activ să cunoască faptul că bunurile provin din săvârşirea unei infracţiuni, nefiind suficientă constatarea că cel de la care bunurile au fost dobândite este cercetat pentru săvârşirea de infracţiuni, iar subiectul activ cunoştea această împrejurare.

Cum, în speţă, acuzarea nu a prezentat, nici măcar descriptiv, această situaţie premisă a infracţiunii de spălare de bani reţinută în sarcina celor patru inculpaţi, instanţa de fond a apreciat că este incidentă cauza de împiedicare a exercitării acţiunii penale reglementată de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., faptele nefiind prevăzute de legea penală.

Având în vedere că între datele la care au fost săvârşite faptele imputate inculpaţilor HH., C., SC D. SRL (16 martie 2012) şi B. (5 martie 2012) şi data pronunţării hotărârii în fond a intervenit o modificare a normei ce reglementează infracţiunea de spălarea banilor, Curtea de apel, în baza art. 5 C. pen., a considerat că legea penală mai favorabilă acestora este art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012 (Rectificarea nr. 187/2012), şi noul C. pen. cu care face corp comun, dispoziţii care prevăd limite de pedeapsă mai reduse decât vechea reglementare şi un regim sancţionator mai blând al formei continuate a infracţiunii.

Totodată, ca urmare a dispunerii soluţiei de achitare faţă de inculpata SC D. SRL Şendreni, judeţul Galaţi, prima instanţă, constatând că nu mai subzistă temeiurile care au fundamentat-o, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. pen., a revocat măsura preventivă a suspendării procedurii de insolvenţă ce formează obiectul dosarului înregistrat sub nr. x/2013 la Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă, luată faţă de persoana juridică prin încheierea din 06 aprilie 2016 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/2016, verificată şi menţinută succesiv.

Deopotrivă, raportat la dispoziţia de achitare a inculpatelor B. şi SC D. SRL Şendreni, judeţul Galaţi, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., Curtea a revocat măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanţele procurorului nr. 68/D/P/2012 din 21 martie 2012, 22 martie 2012 şi 23 martie 2012.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Iaşi, criticând-o sub aspectul netemeiniciei soluţiei de achitare a inculpaţilor A., B., C. şi SC D. SRL pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

S-a arătat, în esenţă, sub acest aspect, că, în mod eronat, prima instanţă a reţinut că procurorul semnatar al actului de sesizare nu a precizat activităţile infracţionale din care ar fi provenit folosul material supus procesului de albire, de vreme ce, pe de o parte, referitor la cele patru imobile ce au făcut obiectul unor tranzacţii frauduloase, au fost indicate sumele de bani însuşite de inculpatul A. (44.000 euro şi 256.000 euro în privinţa bunului din Galaţi, str. x; 39.000 euro în cazul celui din Galaţi, str. x; 170.000 RON în legătură cu imobilul din Galaţi, str. x; 65.000 RON în cazul celui situat în Galaţi, str. x) şi modalitatea în care acesta a ajuns în posesia lor, iar, pe de altă parte, din relaţiile (extrasele de cont) transmise la dosar de unităţile bancare unde au fost deschise, în perioada 01 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2010, conturi pe numele inculpatului A. sau al Cabinetului său individual de avocatură, rezultă veniturile obţinute de acesta şi încasările efectuate, precum şi maniera în care au fost utilizate, putându-se, astfel, stabili caracterul lor ilicit şi încercarea de ascundere, prin operaţiunile realizate, a provenienţei banilor.

Totodată, s-a susţinut că, din mijloacele de probă administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii, rezultă vinovăţia celor patru inculpaţi în comiterea infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată, respectiv intenţia acestora de a ascunde sursa ilicită a bunurilor. În acest sens, s-a făcut trimitere la situaţia conturilor aparţinând inculpaţilor B., C., A. şi SC D. SRL, astfel cum reiese din extrasele ataşate la dosar, la procesele-verbale de redare a comunicaţiilor telefonice interceptate în data de 16 martie 2012, la declaraţiile primilor doi acuzaţi şi ale martorei W., precum şi la relaţiile transmise de II. prin adresa nr. x/2017, cu privire la cererea de finanţare introdusă de persoana juridică inculpată pentru proiectul JJ. 2011, concluzionându-se, pe baza acestora, că, deşi C. era administratorul de drept al SC D. SRL, activitatea firmei a fost, în realitate, coordonată de inculpatul A., societatea fiind înfiinţată, aşadar, în scopul de a disimula originea ilicită a unor sume de bani.

Ca atare, s-a solicitat admiterea căii de atac promovate, desfiinţarea sentinţei penale apelate, iar, în rejudecare, condamnarea celor patru inculpaţi pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen.

Cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din 19 noiembrie 2020, reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la materialul probator administrat în cauză pe întreg parcursul procesului penal, a susţinut că acesta dovedeşte atât săvârşirea de către inculpatul A. a infracţiunii predicat (respectiv infracţiunea de înşelăciune), din care provin sumele de bani supuse spălării, cât şi împrejurarea că ceilalţi acuzaţi au cunoscut originea infracţională a bunurilor şi, cu ştiinţă, l-au sprijinit pe cel dintâi în vederea ascunderii caracterului ilicit al acestora. Ca urmare, a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, condamnarea inculpaţilor A., B., C. şi SC D. SRL la pedeapsa închisorii, respectiv a amenzii penale (cu privire la persoana juridică), pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen., lege care le este mai favorabilă acestora. Totodată, a mai solicitat aplicarea pedepselor accesorii şi complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., în privinţa inculpaţilor persoane fizice, precum şi a pedepsei complementare reglementată de art. 136 alin. (3) lit. a) C. pen. pentru inculpata SC D. SRL, de vreme ce această societate a fost înfiinţată în scopul eludării legii şi al comiterii de infracţiuni. Deopotrivă, a apreciat că se impune confiscarea imobilului şi a sumelor de bani ce au făcut obiectul spălării banilor, în măsura în care nu servesc la repararea prejudiciului, conform celor statuate prin Decizia nr. 23/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse în cauză, precum şi obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 1 noiembrie 2018, fiind repartizată aleatoriu, în sistem informatic, Completului nr. 4, cu prim termen de judecată la 6 decembrie 2018.

În şedinţa publică din 30 mai 2019, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 420 alin. (5) raportat la art. 100 alin. (3) C. proc. pen., a admis, în parte, cererea privitoare la administrarea unor probe formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, sens în care a încuviinţat reaudierea martorilor W., X., DD. şi AA., menţionaţi în rechizitoriu, audierea, în calitate de martori, a numiţilor L., N., M. şi H., precum şi depunerea următoarelor înscrisuri:

Sentinţa civilă nr. 1020 din 6 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. x/2005 al Judecătoriei Galaţi; Raportul de expertiză tehnică judiciară nr. 3201 din 15 februarie 2006 al Judecătoriei Galaţi; Raportul de expertiză grafoscopică nr. x din 16 noiembrie 2011 cu anexe; Raportul de expertiză grafoscopică nr. x din 5 decembrie 2011; Procura autentificată cu nr. x din 5 septembrie 2007 de către notarul public KK.; Contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. x din 25 septembrie 2007 de notarul public; Comunicarea de la O.C.P.I.

S.P.I. Galaţi către BNP "MM." referitoare la refuzul de eliberare a unui extras de carte funciară în vederea vânzării de către H. a imobilului situat în Galaţi, str. x; Sentinţa civilă nr. 125 din 11 ianuarie 2006 pronunţată în Dosarul nr. x/2005 al Judecătoriei Galaţi; Raportul de expertiză nr. x din 18 octombrie 2005 care ar fi stat la baza emiterii Sentinţei civile nr. 125 din 11 ianuarie 2006; Contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. x din 24 august 2007 de notar public NN.; Contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. x din 4 octombrie 2007 de notar public OO.;

Adresa din 3 decembrie 2007 emisă de O.C.P.I. Galaţi; Sentinţa civilă nr. 105 din 19 ianuarie 2010 a Tribunalului Galaţi (Dosar nr. x/2010) şi Decizia civilă nr. 125/A din 30 mai 2011 a Curţii de Apel Galaţi (Dosar nr. x/2010); Certificatul de deces nr. x din 22 septembrie 1998 al numitului PP.; Antecontractul încheiat la data de 1 februarie 1998 între PP. şi QQ.; Hotărârea arbitrală nr. 59/2006; Cererea de îndreptare eroare materială înregistrată la data de 11 iulie 2006 la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi;

Încheierea din 12 iulie 2006 de admitere a cererii de îndreptare eroare materială; Împuternicirea avocaţială de apărător ales din 19 mai 2006, avocat RR.; Contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. x din 1 iunie 2006 de BNP "SS. şi TT." Contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. x din 14 februarie 2007 de BNP "UU." Galaţi; Sentinţa civilă nr. 2905 din 11 mai 2007 pronunţată de Judecătoria Galaţi în Dosarul nr. x/2007; Adeverinţa nr. x din 8 august 2007 emisă de Asociaţia de Locatari nr. 775, Galaţi; Raportul de expertiză grafoscopică nr. x din 6 februarie 2012;

Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 17 august 2004 de BNP "VV." Procura autentificată sub nr. x din 31 mai 2007 de BNP "WW." Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 1 august 2007 de notarul public; Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 9 august 2007 de BNP "XX." copie registru de corespondenţă a Asociaţiei de locatari nr. 775 Galaţi, fiind respinse celelalte solicitări în probaţiune formulate de procuror.

Totodată, s-a luat act că intimaţii inculpaţi A., B., C. şi SC D. SRL Şendreni, judeţul Galaţi, nu au formulat cereri de administrare a unor probe în apel.

Proba cu înscrisuri a fost administrată prin depunerea acestora la dosar de către Ministerul Public, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, în şedinţa publică din 19 septembrie 2019 .

De asemenea, în şedinţele de judecată din 19 septembrie 2019, 13 februarie 2020, 18 iunie 2020 şi, respectiv, 30 iulie 2020, în cursul cercetării judecătoreşti în apel, instanţa a procedat la audierea martorilor W., X., AA., DD., L., N., H., precum şi a inculpatului A., singurul dintre acuzaţi care şi-a manifestat dorinţa de a fi audiat nemijlocit în apel.

Astfel, la termenul de judecată din 7 martie 2019, intimata inculpată B. personal, asistată fiind de apărătorul său ales, a precizat că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de apel. Aceeaşi poziţie procesuală a fost adoptată şi de intimatul inculpat C., care, în cuprinsul unui înscris sub semnătură privată depus la dosar la 25 iulie 2019, a învederat că îşi menţine declaraţiile date anterior în cauză, neexistând alte aspecte pe care ar dori să le lămurească, şi că, în calea de atac, se prevalează de dreptul la tăcere.

În şedinţa publică din 8 octombrie 2020, după ce, în prealabil a pus în discuţia contradictorie a părţilor şi a reprezentantului Ministerului Public această chestiune, Înalta Curte, având în vedere conţinutul proceselor-verbale de punere în executare a mandatelor de aducere emise pe numele martorei YY. pentru termenele din 18 iunie 2020 şi 08 octombrie 2020, dar şi demersurile efectuate, în repetate rânduri, de către instanţă în vederea asigurării prezenţei martorei pentru a fi ascultată, a constatat, pentru toate motivele expuse, pe larg, în cuprinsul încheierii de şedinţă, că audierea acesteia nu mai este posibilă, dispunând, în consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 383 alin. (3) C. proc. pen., ca proba să nu mai fie administrată.

Deşi desfăşurarea procedurii judiciare în apel s-a realizat pe parcursul mai multor şedinţe de judecată, stabilirea acestora a fost temeinic justificată de necesitatea administrării probatoriului, în vederea aflării adevărului şi justei soluţionări a cauzei (termenele de judecată din 30 mai 2019, 19 septembrie 2019, 13 februarie 2020, 18 iunie 2020, 30 iulie 2020, 8 octombrie 2020), dar şi pentru respectarea drepturilor recunoscute părţilor pe parcursul procesului penal, prin citarea lor la judecată în conformitate cu dispoziţiile procedurale (termenele de judecată din 06 decembrie 2018, 7 martie 2019 şi 18 aprilie 2019), acordarea posibilităţii acestora de a-şi asigura asistenţa juridică în mod ales (termenele de judecată din 10 ianuarie 2019, 4 iunie 2020, 8 octombrie 2020) şi asigurarea continuităţii completului de judecată (termenele de judecată din 31 octombrie 2019 şi 12 decembrie 2019), precum şi pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor administrative adoptate la nivelul instanţei supreme în contextul situaţiei sanitare generate de pandemia de Covid-19 (rezoluţia preşedintelui completului de judecată din 16 martie 2020).

Examinând cauza atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Iaşi, este nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, infracţiunea de spălare a banilor constă în schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestora ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei. Doctrina şi practica judiciară au definit acţiunea de schimbare ca fiind orice activitate prin intermediul căreia se substituie bunul provenit din săvârşirea unei infracţiuni cu altul de origine licită, iar cea de transfer ca reprezentând orice operaţiune prin care drepturile asupra unor fructe ilicite sunt transmise către o altă persoană, în timp ce ascunderea sau disimularea, în scopul realizării cărora infracţiunea se comite, constau în mascarea originii nelegale a bunurilor, prin operaţiuni de natură juridică, economică sau financiară.

Pentru a exista infracţiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, este obligatoriu ca activităţile de schimbare sau transfer să fie precedate de săvârşirea unei alte infracţiuni din care să provină bunurile supuse spălării, aceste acţiuni (de schimbare sau transfer) fiind întotdeauna distincte de cele care formează latura obiectivă a infracţiunii predicat şi situate în timp la un moment ulterior comiterii celei din urmă. Ca atare, infracţiunea de spălare a banilor are un caracter corelativ, derivat, întrucât depinde de preexistenţa alteia (considerată infracţiune principală, primară, predicat), din care rezultă bunul ce urmează a fi introdus în procesul de albire, săvârşirea acesteia constituind, astfel, situaţia premisă a infracţiunii reglementate de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, respectiv cerinţa prealabilă necesară, în lipsa căreia acţiunile circumscrise elementului material nu pot constitui infracţiunea de spălare a banilor.

Pe de altă parte, tragerea la răspundere penală a participanţilor la comiterea actelor de reciclare a bunurilor nu este condiţionată de pronunţarea anterioară sau concomitentă a unei hotărâri de condamnare pentru infracţiunea generatoare de fonduri ilicite, având în vedere caracterul autonom al infracţiunii de spălare a banilor, aspect ce rezultă atât din modalitatea de reglementare a incriminării pentru această faptă, cât şi din standardele şi recomandările internaţionale, legislaţia europeană ratificată de România (art. 9 paragr. 5 din Convenţia de la Varşovia, ratificată prin Legea nr. 420/2006), jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, precum şi cea a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conturată atât în cadrul mecanismelor ce asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii (decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 25 august 2016), cât şi prin deciziile de speţă (spre exemplu, decizia nr. 609 din 19 februarie 2014 a secţiei penale a instanţei supreme, pronunţată în Dosarul nr. x/2013; Sentinţa penală nr. 674 din 5 decembrie 2017 a aceleiaşi instanţe, dată în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 173 din 25 iunie 2019 a Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosarul nr. x/2018).

În această situaţie, organele judiciare sunt obligate să dovedească dincolo de orice dubiu că bunurile sau banii provin dintr-o faptă prevăzută de legea penală, deci care îndeplineşte condiţiile de tipicitate instituite de o anumită normă de incriminare, neavând relevanţă dacă autorul infracţiunii primare a fost sau nu identificat sau condamnat ori dacă există în privinţa lui o cauză de neimputabilitate (constrângerea fizică/morală, minoritatea, iresponsabilitate), de nepedepsire sau care înlătură răspunderea sa penală (amnistia, prescripţia, lipsa/retragerea plângerii prealabile, împăcarea). Altfel spus, infracţiunea de spălare a banilor poate subzista în lipsa sancţionării penale a autorului infracţiunii primare (cu excepţia situaţiei în care se stabileşte că fapta imputată acestuia nu există sau nu are caracter penal), deci inclusiv în ipoteza unei soluţii de clasare determinată de împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea principală, însă numai dacă se constată că fapta premisă realizează elementele unei infracţiuni, fiind, astfel, exclusă cu certitudine provenienţa legală a bunurilor.

Din punct de vedere al laturii subiective, infracţiunea de spălare a banilor este condiţionată de reprezentarea mentală a subiectului activ cu privire la faptul că bunurile asupra cărora se exercită acţiunile ce formează elementul material sunt rezultatul săvârşirii de infracţiuni, în lipsa cunoaşterii provenienţei nelegale a fondurilor supuse procesului de albire neputându-se angaja răspunderea penală a acestuia. Pornind de la complexitatea şi specificitatea infracţiunii, legiuitorul a instituit sub acest aspect, în cuprinsul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002, o prezumţie simplă stabilind că intenţia, scopul şi cunoaşterea, ca elemente ale faptelor incriminate în alin. (1) al aceluiaşi text de lege, pot fi deduse din circumstanţele faptice obiective.

În speţă, circumscris infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., acuzarea a reţinut, în esenţă, că inculpatul A., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a dispus, în data de 17 februarie 2012, transferarea imobilului situat în Galaţi, str. x, din patrimoniul său în proprietatea inculpatei B., în perioada 8 februarie 2012 - 16 martie 2012, transferul unor sume de bani din conturile sale în conturile celei din urmă, precum şi efectuarea unor astfel de viramente bancare între conturile acesteia, în calitate de împuternicit, iar, la datele de 17 februarie 2012 şi 16 martie 2012, transferarea unor sume de bani din conturile sale în cele inculpatului C., determinându-l pe acesta să efectueze alte transferuri şi retrageri de sume de bani între/din conturile pe care le deţinea în nume personal sau pe care le controla în calitate de administrator al SC D. SRL Galaţi, cu scopul de a ascunde folosul material obţinut ca urmare a comiterii unor infracţiuni şi de a împiedica organele de urmărire penală să aplice măsura asigurătorie a sechestrului.

Corelativ, s-a arătat că inculpatul C., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în datele de 17 februarie 2012 şi 16 martie 2012, a primit în contul său curent şi în cel al SC D. SRL Şendreni, judeţul Galaţi, al cărei administrator era, deschise la E. SA - Agenţia "Dunărea de Jos", sumele de 174.650 RON şi 360.000 RON, ce fuseseră virate de către inculpatul A. din contul său personal, în scopul ascunderii ori al disimulării originii ilicite a acestora sau de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.

În mod similar, în sarcina inculpatei B., s-a reţinut că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, "a participat la transferul" din patrimoniul inculpatului A. în proprietatea sa a imobilului situat în Galaţi, str. x, prin semnarea, în calitate de cumpărător, a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 17 februarie 2012, iar, în perioada 8 februarie 2012 - 5 martie 2012, a primit în conturile sale de la acesta, prin virament bancar, şi a efectuat transferuri cu privire la sumele de 45.000 euro, 45.000 euro, 24.200 euro şi 20.100 euro, în total 134.300 euro, în scopul ascunderii ori al disimulării originii ilicite a bunurilor sau de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.

Totodată, inculpata SC D. SRL a fost acuzată de faptul că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în datele de 17 februarie 2012 şi 16 martie 2012, prin reprezentantul său legal C., în calitate de administrator, a primit în contul deschis la E. SA - Agenţia "Dunărea de Jos", sumele de 174.650 RON şi 360.000 RON ce fuseseră virate de către inculpatul A. din contul său personal, în scopul ascunderii ori al disimulării originii ilicite a acestora sau de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.

Aşa cum, în mod corect, a constatat judecătorul fondului, deşi procurorul semnatar al actului de sesizare a menţionat, cu caracter general, că imobilul situat în Galaţi, str. x şi sumele de bani ce au format obiectul operaţiunilor bancare efectuate, în perioada 8 februarie 2012 - 16 martie 2012, de către inculpatul A. şi ceilalţi inculpaţi provin din comiterea unor infracţiuni, în cuprinsul rechizitoriului cele din urmă nu au fost nominalizate, după cum nu au fost individualizate acţiunile ilicite subsumate acestora şi din care ar fi rezultat bunurile supuse procesului de albire, descrierea acuzaţiilor constând, practic, în prezentarea, de o manieră disparată, a unor fapte penale pentru care cel dintâi inculpat a fost trimis în judecată în Dosarul nr. x/2009 al aceleiaşi unităţi de parchet (în legătură cu tranzacţionarea frauduloasă a patru imobile situate în municipiul Galaţi), precum şi a unor acţiuni ce s-ar circumscrie elementului material al infracţiunilor de spălare a banilor deduse judecăţii în prezenta cauză, fără, însă, a se stabili şi demonstra în concret vreo legătură între cele două categorii de activităţi comise la un interval considerabil de timp (primele în perioada 2006 - 2007, iar cele din urmă în februarie - martie 2012) şi fără ca primele să fie indicate, în mod expres, ca infracţiuni principale în raport cu cele prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Mai mult, Ministerul Public a arătat că, urmare a faptelor comise de inculpatul A. în legătură cu cele patru imobile (situate în Galaţi, str. x; str. x; str. x şi str. x), acesta a obţinut pentru sine foloase materiale injuste în valoare totală de 249.000 euro şi 235.000 RON, însă nu a reţinut şi nici nu a dovedit că aceste sume de bani sau o parte din ele ar fi fost folosite pentru achiziţionarea apartamentului din Galaţi, str. x, sau ar fi făcut obiectul transferurilor bancare realizate de acuzaţi, în intervalul 08 februarie 2012 - 16 martie 2012, prin conturile deschise pe numele lor la E. SA - Agenţia "Dunărea de Jos", aspecte care, de altfel, nu au fost atestate nici de mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, dar şi al cercetării judecătoreşti în fond şi în apel.

Astfel, în cauză, nu s-a demonstrat că suma de 114.200 euro transferată cu titlu de contravaloare împrumut în contul personal al inculpatei B. (în intervalul 8 - 10 februarie 2012) sau cea depusă de aceasta în numerar, în valoare de 20.100 (în 5 martie 2012), în acelaşi cont, precum şi sumele de 174.650 RON şi 362.000 RON, virate (în 17 februarie 2012 şi, respectiv, 16 martie 2012) în contul inculpatului C. cu aceeaşi semnificaţie (împrumut) şi trimise, apoi, de cel din urmă în contul SC D. SRL, au provenit din foloasele materiale ce se reţine că au fost obţinute de inculpatul A. din activitatea infracţională desfăşurată în legătură cu cele patru imobile situate în municipiul Galaţi, dovadă care nu s-a făcut nici în privinţa fondurilor utilizate de acesta pentru cumpărarea, la data de 8 mai 2007, a apartamentului din Galaţi, str. x, nefiind realizată de acuzare o analiză sau evaluare financiară care să stabilească un asemenea aspect, prin determinarea exactă a circuitului banilor cu care au fost creditate şi debitate conturile celui din urmă inculpat sau ale cabinetului său avocaţial în perioada 2006 - 2012, în condiţiile în care, aşa cum reiese din actele dosarului, aceasta a rulat şi încasat sume considerabile de bani din desfăşurarea activităţilor profesionale, în calitate de avocat în Baroul Galaţi, de deputat în Parlamentul României şi de cadru didactic la Universitatea Danubius Galaţi, dar şi din cedarea folosinţei unor bunuri, din dobânzi şi vânzarea unor imobile, fiind, totodată, beneficiarul unui credit bancar şi al altor împrumuturi (extrase de cont, declaraţii de avere, Raportul Agenţiei Naţionale de Integritate nr. 11056/G/IV din 13 martie 2015, declaraţiile martorilor DD. din 19 mai 2015, 5 aprilie 2017 şi 13 februarie 2020 şi Y. din 17 mai).

Aşadar, pe lângă faptul că, în cuprinsul actului de sesizare, activitatea infracţională descrisă în legătură cu cele patru imobile din municipiul Galaţi nu a fost indicată ca reprezentând sursa fondurilor băneşti ce se susţine că au făcut, ulterior, obiectul operaţiunilor de albire, parchetul nu a demonstrat nici existenţa vreunei corespondenţe între resursele financiare ce ar fi intrat în patrimoniul inculpatului A. ca urmare a efectuării respectivelor tranzacţii frauduloase şi cele care au fost utilizate pentru achiziţionarea, în anul 2007, a bunului din str. x, şi pentru creditarea, în 2012, a conturilor aparţinând inculpaţilor B. şi C., prin determinarea certă a veniturilor obţinute de acuzat în intervalul 2006 - 2012, a naturii licite/ilicite a provenienţei lor, a modalităţii de folosire a acestora şi a plăţilor realizate în aceeaşi perioadă, dar şi prin stabilirea continuităţii între sumele încasate de inculpat în intervalul 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2007 (când au fost comise faptele penale în legătură cu cele patru imobile) şi cele achitate pentru cumpărarea apartamentului mai sus menţionat (din Galaţi, str. x) ori transferate în conturile coinculpaţilor în perioada 08 februarie 2012 - 16 martie 2012, dată fiind, în special, distanţa mare în timp între cele două activităţi (dobândirea şi, respectiv, transferul bunurilor), de aproximativ 5 ani.

Lipsa unei asemenea dovezi este atestată, de altfel, şi de împrejurarea că Ministerul Public a solicitat stabilirea aspectelor anterior menţionate abia în calea ordinară de atac promovată, prin dispunerea unei expertize financiar-contabile, deşi configurarea acestora prin administrarea tuturor mijloace de probă relevante ţinea de însăşi formularea acuzaţiei penale şi, implicit, de modul de descriere a faptelor în cuprinsul rechizitoriului, atât regularitatea întocmirii lui, cât şi legalitatea efectuării actelor de urmărire penală, inclusiv a probelor strânse de organele de anchetă fiind supuse examinării în procedura de cameră preliminară. Or, în atare condiţii, procedeul la care a recurs parchetul este de natură să aducă atingere principiului separării funcţiilor judiciare, consacrat de art. 3 C. proc. pen., şi, în acelaşi timp - prin faptul că tinde la completarea împrejurărilor factuale şi a probaţiunii prin administrarea direct în apel a unui mijloc de probă a cărui necesitate era evidentă încă din etapa instrucţiei penale - să eludeze în privinţa acestor aspecte etapa obligatorie prevăzută de art. 342 şi urm. C. proc. pen., lucru nepermis din perspectiva regulilor de desfăşurate a procesului penal, astfel cum sunt în configurate în actuala codificare.

Ca atare, aşa cum în mod întemeiat a reţinut şi prima instanţă, întreaga acuzaţie formulată împotriva inculpaţilor A., B., C. şi SC D. SRL se bazează pe informaţii imprecise şi simple supoziţii, nedovedite probator, care nu pot fundamenta cu certitudine concluzia provenienţei nelegale a sumelor de bani transferate de primul inculpat în conturile bancare ale celorlalţi trei sau folosite de acesta pentru achiziţionarea imobilului din Galaţi, str. x, condiţie prealabilă necesară, în lipsa căreia nu sunt întrunite, sub aspectul laturii obiective, elementele de tipicitate ale infracţiunii de spălare a banilor.

Într-adevăr, la solicitarea expresă a Curţii de Apel Iaşi, prin Referatul nr. x/2012 din 13 octombrie 2017, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Galaţi, reluând expunerea faptelor pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. x/2009 din 27 iunie 2012 al aceleiaşi unităţi de parchet, a menţionat că infracţiunile deduse judecăţii în respectivul dosar reprezintă infracţiuni predicat în raport cu cele de spălare de bani ce formează obiectul cauzei de faţă, însă, fiind făcută după epuizarea etapei reglementate de art. 342 şi urm. C. proc. pen., această completare nu poate fi avută în vedere, aşa cum, de altfel, a considerat şi prima instanţă, întrucât excedează acuzaţiilor aduse prin Rechizitoriul nr. x/2012 din 25 martie 2016, a cărui regularitate a fost verificată cu caracter de autoritate de lucru judecat în procedura de cameră preliminară (încheierea din 17 iunie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Încheierea nr. 1306 din 10 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Astfel, se apreciază că lămurirea ori explicitarea unor aspecte din cuprinsul actului de sesizare ulterior pronunţării încheierii prevăzute de art. 346 C. proc. pen. sau, după caz, de art. 347 C. proc. pen. contravine normelor procesual penale întrucât un asemenea procedeu ar permite reconfigurarea împrejurărilor faptice imputate după epuizarea momentului instituit de lege, ceea ce ar echivala cu o nesocotire a principiului separării funcţiilor judiciare şi, în egală măsură, a dreptului la apărare, în condiţiile în care limitele şi obiectul judecăţii stabilite prin rechizitoriu sunt supuse controlului de legalitate în faza camerei preliminare, fiind exclusă extinderea ulterioară a acestora în etapa judecăţii.

În plus, în sensul imposibilităţii valorificării lui, pledează şi faptul că Referatul nr. x/2012 din 13 octombrie 2017 al D.I.I.C.O.T. se caracterizează, la rândul său, prin aceeaşi imprecizie şi neclaritate, din moment ce, indicând infracţiunile primare în raport cu cele prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, procurorul a făcut referire la toate acuzaţiile care au format obiectul trimiterii în judecată a inculpatului A. prin Rechizitoriul nr. x/2009 al aceleiaşi unităţi de parchet, or, aşa cum se poate lesne observa, acesta a fost deferit instanţei pentru un număr de 14 infracţiuni (ce vizează şi dobândirea frauduloasă a altor imobile decât cele patru la care se face referire în Rechizitoriul nr. x/2012 din 25 martie 2016), majoritatea fiind de pericol (infracţiuni de fals), astfel încât, neproducând un rezultat patrimonial susceptibil de a fi supus uneia dintre operaţiunile incriminate de textul de lege menţionat, nu pot constitui infracţiuni predicat pentru cea de spălare a banilor.

Deopotrivă, nici de această dată, parchetul nu a oferit o explicaţie cu privire la conexiunea existentă între activităţile imputate inculpatului A. în legătură cu tranzacţionarea ilicită, în perioada 2006 - 2007, a celor patru imobile indicate în cuprinsul actului de sesizare emis în Dosarul nr. x/2012 (situate în Galaţi, str. x; str. x; str. x şi str. x) şi sumele de bani transferate, în intervalul 08 februarie 2012 - 16 martie 2012, în conturile inculpaţilor C. şi B. ori folosite pentru achiziţionarea, în 8 mai 2007, a apartamentului din Galaţi, str. x, a cărui proprietate a fost transmisă, ulterior, celei din urmă acuzate, analiză ce se impunea a fi făcută cu atât mai mult cu cât, astfel cum reiese din cuprinsul Rechizitoriului nr. x din 27 iunie 2012, în privinţa dobândirii bunului din Galaţi, str. x, s-a reţinut comiterea de către inculpatul Boldea doar a unor infracţiuni de fals, pentru care a şi fost trimis în judecată, infracţiuni care, nefiind unele de rezultat, nu pot asigura obiectul material al spălării de bani, adică fondurile ilicite provenite din activităţi infracţionale.

Având în vedere toate aspectele expuse în dezvoltările anterioare, Înalta Curte constată, în deplin acord cu judecătorul fondului, că, în cauză, nu rezultă şi nici nu s-a probat că sumele de bani utilizate de inculpatul A. pentru achiziţionarea imobilului din Galaţi, str. x, precum şi cele virate în conturile bancare ale coinculpaţilor B. şi C. provin din săvârşirea unor infracţiuni, lipsind, astfel, situaţia premisă a infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002. Ca urmare, instanţa de control judiciar apreciază, aşa cum a reţinut şi Curtea de apel, că transmiterea fictivă, la data de 17 februarie 2012, a imobilului menţionat anterior din patrimoniul inculpatului Boldea în proprietatea inculpatei B. nu are nicio relevanţă juridică din punct de vedere penal, ci, cel mult, din perspectiva dispoziţiilor legii civile care guvernează raporturile juridice născute între părţi, din moment ce încheierea Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2012 nu a avut ca scop crearea unei aparenţe de legalitate a provenienţei bunului ce a făcut obiectul lui, atâta timp cât nu s-a dovedit că acesta ori fondurile băneşti cu care a fost achiziţionat au rezultat din comiterea unei infracţiuni.

Lipsită de importanţă sub aspectul întrunirii condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii de spălare a banilor este şi împrejurarea că, prin Sentinţa penală nr. 32 din 30 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 392 din 29 decembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi 5 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în legătură cu modul de dobândire a mai multor bunuri imobile, printre care şi cele situate în Galaţi, str. x, str. x şi str. x, în contextul în care, aşa cum s-a arătat anterior, în cauză nu s-a demonstrat provenienţa din aceste activităţi infracţionale sau din alte asemenea fapte cu caracter penal a sumelor de bani ce au făcut obiectul operaţiunilor bancare din perioada 8 februarie 2012 - 16 martie 2012 şi nici a celor folosite pentru cumpărarea de către acuzat a apartamentului din Galaţi, str. x.

Ca atare, pentru toate aceste motive, constatând că, în mod întemeiat, prima instanţă a stabilit că faptele imputate prin rechizitoriu nu prezintă toate elementele de tipicitate ale infracţiunii de spălare a banilor, nefiind întrunită situaţia premisă prevăzută de norma de incriminare, Înalta Curte consideră că s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., dispunându-se achitarea inculpaţilor A., B., C. şi SC D. SRL pentru infracţiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În consecinţă, apreciind hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică, instanţa supremă, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Iaşi, împotriva Sentinţei penale nr. 16 din 25 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Iaşi, împotriva Sentinţei penale nr. 16 din 25 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimaţii inculpaţi B., A., C. şi SC D. SRL

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B. şi A., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 700 RON, şi cel al apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi C. şi SC D. SRL, în sumă de câte 868 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2021.

Procesat de GGC - LM