Drug-trafficking conviction upheld in cassation after sentencing-reduction claim ruled beyond review.

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 793 din 12 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 112 din data de 18 martie 2020, Tribunalul Constanţa a hotărât, printre altele, condamnarea inculpatului A., în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (12 acte materiale), cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii trafic de droguri de risc, în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. cu aplicarea la art. 55 lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (3) C. pen. pe o durată de 2 ani, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 55 lit. a) C. pen., a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (3) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive şi arestului la domiciliu cu începere de la data de 1 februarie 2019 la 7 martie 2020.

S-a reţinut, în fapt, că inculpatul A., în perioada 20 iulie 2017-luna ianuarie 2019, la diferite intervale de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a deţinut şi vândut, fără drept, droguri de risc mai multor persoane de pe raza mun. Tulcea, jud. Tulcea, după cum urmează:

- la data de 20 iulie 2017 i-a vândut colaboratorului autorizat "B." cantitatea de 2,2 grame de Cannabis, pentru suma de 100 RON (un act material);

- în perioada martie 2018 - ianuarie 2019 i-a vândut martorului C., cu 10 ocazii diferite, cantitatea totală de 525 grame de Cannabis, pentru suma de 15.750 RON (o dată 25 de grame, o dată 100 de grame şi de 8 ori câte 50 de grame la preţul de 30 de RON/gram (10 acte materiale);

- la sfârşitul lunii august 2018 i-a vândut inculpatului D. cantitatea de 15 grame Cannabis, pentru suma de 450 RON (un act material).

II. Hotărârea instanţei de apel

Prin Decizia penală nr. 793 din 12 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020, printre altele, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 793 din 12 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.

În motivarea scrisă a căii de atac exercitate, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., solicitând înlăturarea greşitei aplicării a legii, în sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu 1/2 ca urmare a aplicării prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, pentru următoarele motive:

IV. Examinând recursul în casaţie, se constată că acesta este nefondat.

Analizând recursul în casaţie, din perspectiva motivului de recurs în casaţie privind aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se constată că nu este întemeiat.

Examinarea unei cauze în recurs în casaţie nu poate conduce la reformarea situaţiei de fapt reţinută de către instanţele care au soluţionat fondul acuzaţiilor penale, instanţa de recurs putând verifica corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenţei elementelor faptice reţinute în hotărârea recurată cu elementele constitutive ale infracţiunilor, fără ca prin aceasta să procedeze la analiza sau la reaprecierea situaţiei de fapt, cu consecinţa redozării pedepselor.

Cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu permite cenzurarea instituţiilor penale sau procesual penale reţinute prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenţei acestor instituţii, precum cauzele de reducere a pedepsei, concursul de infracţiuni, aplicarea legii penale mai favorabile, încadrarea juridică, etc.

În cauză, prin sentinţa primei instanţe, menţinută prin decizia instanţei de apel, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (3) C. pen. din C. pen. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (12 acte materiale), cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Verificând conformitatea deciziei atacate cu regulile de drept aplicabile, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârea este supusă casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpatului A. pentru fapta dedusă judecăţii în prezenta cauză au fost stabilite cu respectarea dispoziţiilor legale.

Pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (3) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani, stabilite pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. se înscriu în limitele legale ale acestei infracţiuni, respectiv pedeapsa de la 2 la 7 ani închisoare, având în vedere faptul că, limitele de pedeapsă după reducerea cu 1/3 se situează între 1 an şi 4 luni - 4 ani şi 8 luni închisoare.

Prin urmare, se constată că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare a prevederilor legale, sentinţa fiind menţinută de instanţa de apel, astfel că pedeapsa la care a fost condamnat recurentul inculpat, prin raportare la încadrarea juridică reţinută în cauză, este în limitele legii.

În ce priveşte critica recurentului inculpat A., care a susţinut că, în mod greşit, nu s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi, pe cale de consecinţă, nu s-au redus limitele speciale prevăzute de lege la jumătate, Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

Potrivit art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, "Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-9, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

În cauză, instanţa de apel a analizat aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi a stabilit că nu este incidentă această cauză legală specială de reducere a pedepsei.

Înalta Curte reţine că, dată fiind natura juridică a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, de cauză specială, cu caracter personal, de reducere a limitelor de pedeapsă, acestea se valorifică exclusiv în cadrul procesului de stabilire a pedepsei în faţa instanţelor care soluţionează fondul acuzaţiilor care fac obiectul unei cauze penale, întrucât implică o apreciere din partea instanţei, care excede procedurii în casaţie. Incidenţa acestei cauze speciale de reducere a pedepsei, care a fost analizează de instanţa de apel raportat la conţinutul relaţiilor existente la momentul judecăţii în apel (adresa D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Tulcea, fila x fond), nu mai poate fi reexaminată în cadrul prezentei căi de atac, a recursului în casaţie.

Prin urmare, în cadrul procesual reglementat de prevederile art. 433 din C. proc. pen., care limitează scopul recursului în casaţie la verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, întrunirea condiţiilor pentru aplicarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 implică o apreciere, operaţiune ce excede acestei căi de atac şi nu poate fi efectuată de instanţa investită cu soluţionarea recursului în casaţie.

De altfel, chiar dacă aplicarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 nu ar fi fost invocată pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi a fost invocată, instanţa a omis să se pronunţe asupra lor, oportunitatea aplicării acestora reprezintă o chestiune de drept care tot nu ar fi putut face obiectul analizei instanţei de recurs în actualul cadru procesual.

Individualizarea judiciară a pedepsei presupune un proces de evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanţelor de fond sau apel şi care, prin urmare, nu poate fi cenzurat în cadrul prezentului demers judiciar, întrucât nu vizează nelegalitatea pedepselor la care inculpatul a fost condamnat, ci netemeinicia hotărârii sub aspectul cuantumului pedepselor principale stabilite în mod definitiv.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., instanţa va respinge ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 793 din 12 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 160 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 793 din data de 12 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 aprilie 2021.

Procesat de GGC - LM