Autonomy of money laundering and organized crime charges despite acquittal for fraud predicate: affirming convictions based on independent factual predicates

Deliberând asupra recursurilor în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. Prin Sentinţa penală nr. 71 din data de 8 august 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, - noul C. proc. pen., s-au dispus, cu privire la inculpaţii A., B., C. şi D., următoarele:

Inculpatul A.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10.12.2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi din infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 în infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare anterior datei de 01.02.2014, cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

S-au respins, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 124 C. pen. 1969 raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. 1969.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare anterior datei de 01.02.2014, cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 71 C. pen. 1969, s-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. 1969 pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 861 alin. (1) C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare pe un termen de încercare de 6 (şase) ani, stabilit în condiţiile art. 862 alin. (1) C. pen. 1969, termen care se socoteşte de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 862 alin. (2) C. pen. 1969 raportat la art. 82 alin. (3) C. pen. 1969.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. 1969, inculpatul A. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi, la datele fixate de acest serviciu;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Datele prevăzute la lit. b), c) şi d) se comunică Serviciului de Probaţiune Iaşi, conform art. 863 alin. (2) C. pen. 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a dispus a se suspenda şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. 1969 privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiilor stabilite de instanţă, asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. 1969 privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cadrul termenului de încercare stabilit şi asupra dispoziţiilor art. 84 C. pen. 1969 privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neexecutării obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii.

Inculpatul B.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B., prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10.12.2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi din infracţiunile de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (aderare) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 şi tentativă la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 20 C. pen. 1969 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 în infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen. şi tentativă la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 32 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptei descrisă la pct. V act de sesizare), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

S-au respins, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 1 (un) an.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 32 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptei descrisă la pct. V act de sesizare).

În baza art. 38 alin. (1) teza I noul C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) noul C. pen., s-au contopit pedepsele de 1 (un) an închisoare (două pedepse), în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa de 1 (un) an închisoare, respectiv 4 (patru) luni închisoare, în final inculpatul B. urmând să execute pedeapsa de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 1 (un) an, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. b) noul C. pen., respectiv de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 45 alin. (5) noul C. pen. raportat la art. 45 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), care se va executa în condiţiile în care pedeapsa principală devine executabilă.

În baza art. 91 alin. (1) noul C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare pe o durată de 2 (doi) ani ce constituie termen de supraveghere în condiţiile art. 92 alin. (1) noul C. pen., care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 92 alin. (2) noul C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) noul C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul B. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Braşov, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) noul C. pen., s-a impus inculpatului B. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Braşov sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) noul C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul B. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile în cadrul Primăriei municipiului Braşov sau la Direcţia de Servicii Sociale Braşov, instituţia din comunitate urmând a fi aleasă de consilierul de probaţiune, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, inculpatul nu poate presta această muncă.

În baza art. 94 alin. (1) noul C. pen., datele prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. c) - e) noul C. pen., mai sus menţionate, se vor comunica Serviciului de Probaţiune Braşov.

Potrivit art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) noul C. pen., a fost atenţionat inculpatul B. asupra dispoziţiilor art. 96 noul C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea pedepsei în regim de detenţie în cazul nerespectării, cu rea-credinţă, pe parcursul termenului de supraveghere, a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege, în cazul neîndeplinirii integrale a obligaţiilor civile stabilite prin hotărâre până la expirarea termenului de supraveghere, afară de cazul în care dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, sau în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

Inculpatul D.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D., prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10.12.2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi din infracţiunile de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (iniţiere) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 23 lit.

b) din Legea nr. 656/2002, cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 289 C. pen. 1969 şi instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen. 1969 în infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (opt acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, IV şi V act de sesizare), spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare de la data de 01.02.2014, cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. II şi III act de sesizare), participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. cu referire la art. 321 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen. şi instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

S-au respins, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul D. pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 5 (cinci) ani.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la următoarele pedepse:

- 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (opt acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, IV şi V act de sesizare);

- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare de la data de 01.02.2014, cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. II şi III act de sesizare);

- 1 (un) an închisoare pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. cu trimitere la art. 321 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) teza I noul C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) noul C. pen., s-au contopit pedepsele de 6 (şase) ani de închisoare (o pedeapsă), 4 (patru) ani închisoare (două pedepse) şi 1 (un) an închisoare (o pedeapsă) în pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedepsele de 4 (patru) ani închisoare (două pedepse) şi 1 (un) an închisoare (o pedeapsă), respectiv 3 (trei) ani închisoare, în final inculpatul D. urmând să execute pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 5 (cinci) ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) noul C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) noul C. pen. raportat la art. 45 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), care se va executa în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) noul C. pen.

Inculpatul C.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C., prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10.12.2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi din infracţiunile de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (iniţiere) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, participaţie improprie la infracţiunea de spălare de bani, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 raportat la art. 23 lit.

b) din Legea nr. 656/2002, cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 289 C. pen. 1969, participaţie improprie la infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 291 C. pen. 1969, uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) şi (4) C. pen. 1969, instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 290 C. pen. 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen. 1969 în infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (şapte acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, V şi VI act de sesizare), participaţie improprie la infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare de la data de 01.02.2014, cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. cu referire la art. 321 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., participaţie improprie la infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. cu referire la art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (zece acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) şi (2) lit.

c) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

S-au respins, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul C. pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) şi (2) lit. c) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul C. pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat) pe o durată de 5 (cinci) ani.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la următoarele pedepse:

- 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (şapte acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, V şi VI act de sesizare);

- 3 (trei) ani închisoare pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare de la data de 01.02.2014, cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- 1 (un) an închisoare pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. cu trimitere la art. 321 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- 1 (un) an închisoare pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. cu referire la art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (zece acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- 1 (un) an închisoare pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) teza I noul C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) noul C. pen., s-au contopit pedepsele de 6 (şase) ani închisoare (o pedeapsă), 4 (patru) ani închisoare (o pedeapsă), 3 (trei) ani închisoare (o pedeapsă), 2 (doi) ani de închisoare (o pedeapsă) şi 1 (un) an închisoare (trei pedepse) în pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) ani închisoare, la care adaugă un spor de 1/3 din pedepsele de 4 (patru) ani închisoare (o pedeapsă), 3 (trei) ani închisoare (o pedeapsă), 2 (doi) ani de închisoare (o pedeapsă) şi 1 (un) an închisoare (trei pedepse), respectiv 4 (patru) ani închisoare, în final inculpatul C. urmând să execute pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat) pe o durată de 5 (cinci) ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) noul C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) noul C. pen. raportat la art. 45 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat), care se va executa în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) noul C. pen.

În baza art. 112 alin. (1) lit. d) noul C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 3.000 euro de la inculpatul C..

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) şi alin. (5) noul C. pen., s-a confiscat de la inculpatul D. autoturismul marca x, cu numărul de identificare x, de culoare alb, an fabricaţie 2007, număr carte de identitate a autovehiculului x, identificat în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 23.01.2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi .

În temeiul dispoziţiilor art. 33 alin. (1), (2) şi 4 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, cu modificările şi completările ulterioare (forma în vigoare anterior datei de 01.02.2014, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.; forma în vigoare ulterior datei de 01.02.2014, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii E., D. şi C.), raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) şi alin. (5) noul C. pen. (în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii E., D. şi C.) art. 118 alin. (1) lit. e) şi alin. (4) C. pen. din 1969 (în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.), s-a dispus confiscarea:

- de la inculpatul A.: cotei indivize de 1/2 dintr-un teren arabil în suprafaţă de 10.000 mp, situat în extravilanul comunei Miroslava, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a U.A.T. Miroslava, judeţul Iaşi cu numărul x, aflat în proprietatea inculpatului A., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin Încheierea nr. 6965/25.01.2012 a B.C.P.I. Iaşi; cotei indivize de 1/2 dintr-un teren în suprafaţă de 112 mp şi construcţie (casă), situate în intravilanul municipiului Iaşi, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x şi y - C1, înscris în cartea funciară a U.A.T. Iaşi cu numărul x, aflat în proprietatea inculpatului A., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin Încheierea nr. 6977/25.01.2012 a B.C.P.I. Iaşi; sumei de 220.300 euro.

În baza art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 şi urm. din C. civ., art. 1382 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă U.A.T. Miroslava şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii E., D., C., F. şi G. la plata sumei de 881.200 euro, în echivalent RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii (fapta descrisă la pct. I act de sesizare).

În baza art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 şi urm. din C. civ., art. 1382 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva R.A. (prin Direcţia Silvică Iaşi) şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii E., H., D., C., F. şi G. la plata sumei de 392.564 euro, în echivalent RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii (fapta descrisă la pct. II act de sesizare).

S-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de U.A.T. Municipiul Iaşi în ceea ce priveşte terenul din municipiul Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi (fapta descrisă la pct. II act de sesizare).

În baza art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 şi urm. din C. civ., art. 1382 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă U.A.T. Municipiul Iaşi şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii E., H., D., I., C., F. şi G. la plata sumei de 100.755 euro, în echivalent RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii (fapta descrisă la pct. III act de sesizare).

În baza art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 şi urm. din C. civ., art. 1382 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva R.A. (prin Direcţia Silvică Iaşi) şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii C. şi G. la plata sumei de 47.910 euro, în echivalent RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii (fapta descrisă la pct. VI act de sesizare).

În temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea de înscrisuri, aflate, în copie, la dosarul cauzei.

B. Prin Decizia penală nr. 312/A din 27 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi de inculpaţii A., E., B., D., D., I., C., F., G., SC "J." SRL Iaşi - prin D. şi L., privind şi pe intimata M., împotriva Sentinţei penale nr. 71/2017 din data de 8 august 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

A fost desfiinţată în totalitate sentinţa atacată, s-a reţinut cauza pentru rejudecare şi s-au dispus, cu privire la inculpaţii A., B., C. şi D., următoarele:

Cu privire la inculpatul A.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., prin Rechizitoriul nr. x/2009 din 10.12.2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi după cum urmează:

- din infracţiunile de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 şi de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 în infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 3 (trei) ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

În baza art. 91 alin. (1) noul C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe o durată de 3 (trei) ani ce constituie termen de supraveghere în condiţiile art. 92 alin. (1) C. pen., care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 92 alin. (2) noul C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) noul C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură să permită controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) noul C. pen., s-a impus inculpatului A. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Iaşi sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) noul C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile în cadrul Consiliului Local Iaşi - Direcţia de Administrare a Patrimoniului Public şi Privat sau Consiliului Local Iaşi - Direcţia de Asistenţă Comunitară, instituţia din comunitate urmând a fi aleasă de consilierul de probaţiune, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, inculpatul nu poate presta această muncă.

În baza art. 94 alin. (1) noul C. pen., datele prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. c) - e) noul C. pen., mai sus menţionate, se comunică Serviciului de Probaţiune Iaşi.

Potrivit art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) noul C. pen., a fost atenţionat inculpatul A. asupra dispoziţiilor art. 96 noul C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea pedepsei în regim de detenţie în cazul nerespectării, cu rea-credinţă, pe parcursul termenului de supraveghere, a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege, în cazul neîndeplinirii integrale a obligaţiilor civile stabilite prin hotărâre până la expirarea termenului de supraveghere, afară de cazul în care dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, sau în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

Cu privire la inculpatul B.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B., prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10.12.2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi după cum urmează:

- din infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (aderare) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- din infracţiunea de tentativă la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 20 C. pen. 1969 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea de tentativă la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 32 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptei descrisă la pct. V act de sesizare), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

Au fost respinse, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 32 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptei descrisă la pct. V act de sesizare).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., pedeapsa urmând a fi executată în regim de detenţie.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., a fost aplicată inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 1 (un) an.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., a fost aplicată inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

Cu privire la inculpatul D.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D., prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10.12.2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi după cum urmează:

- din infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (iniţiere) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- din infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002, în infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- din infracţiunile de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 289 C. pen. 1969, în infracţiunea de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/20022002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

- din infracţiunea de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

Au fost respinse, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul D. pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, IV şi V act de sesizare).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., a fost aplicată inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 5 (cinci) ani.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., a fost aplicată inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare de la data de 01.02.2014, cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. II şi III act de sesizare);

În baza art. 38 alin. (1) teza I noul C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) noul C. pen., a fost aplicată inculpatului D. pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă de 4 ani închisoare respectiv 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare, în final inculpatul D. urmând să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) noul C. pen., a fost aplicată inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 5 (cinci) ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) noul C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) noul C. pen. raportat la art. 45 alin. (1) noul C. pen., a fost aplicată inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), care se va executa în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) noul C. pen.

Cu privire la inculpatul C.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C., prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10.12.2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi după cum urmează:

- din infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (iniţiere) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.,

- din infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, în infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, V şi VI act de sesizare)

- din infracţiunea de participaţie improprie la infracţiunea de spălare de bani, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 289 C. pen. 1969, participaţie improprie la infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 291 C. pen. 1969, în infracţiunea de participaţie improprie la infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002

- din infracţiunile de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) şi (4) C. pen. 1969 în infracţiunea de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- din infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- din infracţiunea de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 290 C. pen. 1969, în infracţiunea de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

Au fost respinse, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul C. pentru infracţiunile de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. şi de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen. urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, V şi VI act de sesizare)

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., a fost aplicată inculpatului C. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat) pe o durată de 5 (cinci) ani.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., a fost aplicată inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare de la data de 01.02.2014 cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) teza I noul C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) noul C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare la care adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an şi 4 luni închisoare în final inculpatul C. urmând să execute pedeapsa de 6 (şase) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) noul C. pen., a fost aplicată inculpatului C. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat) pe o durată de 5 (cinci) ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) noul C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) noul C. pen. raportat la art. 45 alin. (1) noul C. pen., a fost aplicată inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat), care se va executa în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) noul C. pen.

De asemenea, în baza art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 112 alin. (1) lit. d) noul C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani şi bunuri:

- echivalentul în RON al sumei de 31.000 de euro, la data executării efective a măsurii, de la inculpatul C. (fapta I - 28.000 euro, fapta V - 3.000 euro)

- echivalentul în RON al sumei de 193.400 de euro, la data executării efective a măsurii, de la inculpatul D. (fapta I - 17.500 euro, fapta II - 123.000 plus 18.500 euro, fapta III - 34.400 euro)

- Autoturismul marca x, cu numărul de identificare x, de culoare alb, an fabricaţie 2007, număr carte de identitate a autovehiculului x, identificat în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 23.01.2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi de la inculpatul D..

În temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă U.A.T. Miroslava, acţiunea civilă formulată de partea civilă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva R.A. (prin Direcţia Silvică Iaşi), acţiunea civilă formulată de U.A.T. Municipiul Iaşi.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen. au fost menţinute:

- măsurile asigurătorii (sechestru asigurător şi poprire) dispuse faţă de inculpatul A. prin Ordonanţa nr. x/P/2009 din 23.01.2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi asupra: cotei indivize de 1/2 dintr-un teren arabil în suprafaţă de 10.000 mp, situat în extravilanul comunei Miroslava, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a U.A.T. Miroslava, judeţul Iaşi cu numărul x, aflat în proprietatea inculpatului A., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin Încheierea nr. 6965/25.01.2012 a B.C.P.I. Iaşi; cotei indivize de 1/2 dintr-un teren în suprafaţă de 112 mp şi construcţie (casă), situate în intravilanul municipiului Iaşi, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x şi y - C1, înscris în cartea funciară a U.A.T. Iaşi cu numărul x, aflat în proprietatea inculpatului A., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin Încheierea nr. 6977/25.01.2012 a B.C.P.I. Iaşi (ambele identificate în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 23.01.2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi); sumei de 1,16 RON aflată în conturile identificate pe numele inculpatului A. la N. SA, până la concurenţa sumei de 440.600 euro şi 7.500 RON.

- măsurile asigurătorii (sechestru asigurător şi poprire) dispuse faţă de inculpatul D. prin Ordonanţa nr. x/P/2009 din 23.01.2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi asupra: construcţiei (casă) şi un teren aferent în suprafaţă de 178,45 mp, situate în municipiului Iaşi, strada x, nr. 10, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, x/C1/0 şi x/C1-1, înscris în cartea funciară a U.A.T. Iaşi cu nr. x, aflat în proprietatea inculpatului D., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin Încheierea nr. 6948/25.01.2012 B.C.P.I. Iaşi; autoturismului marca x, cu numărul de identificare x, de culoare alb, an fabricaţie 2007, număr carte de identitate a autovehiculului x (ambele identificate în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 23.01.2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi); sumei de 3,90 dolari SUA, aflată în conturilor identificate pe numele inculpatului la O..; sumei de 1,50 RON, aflată în conturilor identificate pe numele inculpatului la P. SA; sumelor ce urmează a fi încasate de inculpat de la fundaţia "Q.", în baza contractului de închiriere încheiat cu inculpatul pentru imobilul din municipiul Iaşi, strada x, nr. 10, judeţul Iaşi, până la concurenţa sumei de 1.632.201 euro şi 15.000 RON.

- măsurile asigurătorii (sechestru asigurător şi poprire) dispuse faţă de inculpatul C. prin Ordonanţele nr. x/P/2009 din 23.01.2012 şi din 09.02.2012 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi asupra: cotei indivize de 1/2 din terenul categoria construcţii, în suprafaţă de 585,72 mp, şi construcţie (casă), amplasată pe acesta, situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 7A, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x şi x, înscris în cartea funciară a U.A.T. Iaşi cu nr. x, pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin Încheierea nr. 6978/25.01.2012 B.C.P.I. Iaşi, identificat în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 23.01.2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi; conturilor identificate pe numele inculpatului la O.. şi R. SA, până la concurenţa sumei de 1.453.429 euro şi 15.000 RON.

În temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (3) C. proc. pen., au fost desfiinţate următoarele înscrisuri, aflate, în copie, la dosarul cauzei:

- declaraţia notarială a numiţilor S. şi T., autentificată de Biroul Notarului Public U., prin Încheierea nr. 836/10.03.1999;

- declaraţia notarială a numitului V., autentificată de Biroul Notarului Public W., prin Încheierea nr. 43/13.01.2006;

- declaraţia notarială a inculpatei F., autentificată de Biroul Notarului Public W., prin Încheierea nr. 46/16.01.2006;

- declaraţiile olografe ale numiţilor X. şi Y.;

- declaraţia notarială a numitului Z., autentificată de Biroul Notarului Public AA., prin Încheierea nr. 4699/12.08.2006;

- declaraţia notarială a numitei BB., autentificată de Biroul Notarului Public W., prin Încheierea nr. 1769/25.09.2006;

- declaraţia notarială a numitei CC., autentificată de Biroul Notarului Public W., prin Încheierea nr. 2362/10.11.2006;

- înscrisul sub semnătură privată denumit "Act de veşnică vânzare", datat 26.07.1958;

- înscrisul sub semnătură privată denumit "Act de veşnică vânzare", datat 21.04.1960;

- înscrisul sub semnătură privată denumit "Contract de veşnică vânzare", datat 26.07.1960;

- înscrisul sub semnătură privată denumit "Contract de vânzare-cumpărare (donare)", datat 30.11.1976;

- înscrisul sub semnătură privată denumit "Act de veşnică vânzare", datat 12.09.1973.

După rămânerea definitivă, s-a dispus ca hotărârea să se comunică Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor (art. 37 din Legea nr. 656/2002, republicată), către birourile notariale menţionate şi către Oficiul de Cadastru şi DD. şi DD. (conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 7/1996), pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni.

C. Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs în casaţie inculpaţii D., C., B. şi A..

1. Cererea de recurs în casaţie a inculpatului D. s-a întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie inculpatul a arătat că motivul căii de atac îl constituie împrejurarea că a fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală. A susţinut că motivele din cuprinsul cererii de recurs în casaţie nu a fost avut în vedere de instanţa de apel, deşi au fost invocate în faţa acesteia. De altfel, analiza lor a fost realizată sumar, cu atât mai mult cu cât raţionamentele juridice ale apărării au fost parţial împărtăşite de instanţa de apel, care a dispus achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. Cu toate acestea, instanţa de apel nu a analizat în mod temeinic consecinţele acestei soluţii cu privire la infracţiunile ce se grefau pe această infracţiune (constituire grup infracţional organizat şi spălare de bani).

Referitor la infracţiunea de grup infracţional organizat s-a arătat că faptele reţinute în sarcina inculpatului nu sunt de natură a întruni elementele de tipicitate ale infracţiunii de grup infracţional organizat.

Astfel, prin achitarea dispusă, instanţa de apel a constatat că în cauză nu a fost comisă infracţiunea de înşelăciune, însă nu a menţionat care este infracţiunea în vederea săvârşirii căreia s-ar fi asociat D..

Cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, s-a pretins că o serie de raporturi de familie ar constitui elementul material al acestei infracţiuni, însă modalitatea de acţiune descrisă nu indică latura subiectivă a constituirii grupului.

A invocat, cu titlu de exemplu, că în ceea ce priveşte terenul din zona EE. au existat demersuri încă din anii 1991, astfel că nu exista raţiunea constituirii unui grup abia în anul 2006 pentru recuperarea acestuia. Or, pentru a exista un grup infracţional, se impune a se descrie o organizare clară a acestui grup, care ar fi trebuit să aibă o structură închegată şi, de asemenea, ar fi trebuit să aibă un lider, fiind necesar ca instanţa de apel să prezinte care sunt aceste persoane, care erau atribuţiile şi prin ce operaţiuni sau acte materiale şi-au exercitat aceste atribuţii. Simpla existenţă a unor relaţii de prietenie sau de rudenie, ceea ce a şi determinat ajutorul acordat în legătură cu recuperarea bunurilor, care de fapt era reală, nu poate conduce la concluzia ca fapta întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

S-a mai învederat că în cuprinsul sentinţei şi deciziei, toată "organizarea" grupului, toate "rolurile" actorilor implicaţi în săvârşirea faptelor sunt descrise pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. Constituirea de grup infracţional organizat s-a realizat, în viziunea parchetului, împărtăşită de instanţă, în scopul înşelării/inducerii în eroare diverselor instituţii (iniţial, la data trimiterii în judecată) ori numai a instanţelor (în faza judecării cauzei în fond). În condiţiile în care pentru această infracţiune s-a dispus achitarea, întrucât fapta nu constituia infracţiune, deoarece subiectul pasiv era o instanţă de judecată, în opinia apărării, se impunea achitarea şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 C. proc. pen.., în baza art. 16 lit. b) C. proc. pen.

Inculpatul, prin apărător ales, a mai susţinut că dispoziţiile art. 367 alin. (6) C. pen. nu au mai păstrat sintagma "pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau un alt beneficiu material" motiv pentru care s-ar putea exprima opinia că această renunţare nu este în spiritul şi sensul pe care legiuitorul internaţional şi naţional (prin Legea nr. 39/2003) 1-au avut în vedere când a definit conceptul de grup infracţional organizat. S-a arătat că prin neprevederea mobilului constituirii unui grup infracţional organizat "obţinerea în mod direct sau indirect a unui beneficiu financiar sau unui alt beneficiu material" se va putea ajunge la reţinerea ori la invocarea existenţei unui astfel de grup şi atunci când constituirea se face din considerente morale, psihice, împrejurare ce în mod evident nu a fost avută în vedere nici prin dispoziţiile Convenţiei naţiunilor unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate din 15.11.2000 şi nici prin fostele prevederi ale legii speciale.

S-a apreciat, aşadar, că în cauză se impune a se face aplicarea art. 11 şi 20 din Constituţie, întrucât este vorba despre o Convenţie privitoare la drepturi fundamentale ce conţin dispoziţii mai favorabile decât legea internă.

Potrivit art. 5 din Convenţie - Incriminarea participării la un grup infracţional organizat:

"Fiecare stat parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a atribui caracterul de infracţiune, dacă a fost săvârşită cu intenţie:

a) unuia sau altuia dintre actele următoare sau ambelor, ca infracţiuni distincte de cele care implică o tentativă de activitate infracţională ori consumarea acesteia:

(i) faptei de a se înţelege cu una sau mai multe persoane în vederea săvârşirii unei infracţiuni grave cu un scop legat direct ori indirect de obţinerea unui avantaj financiar sau a altui avantaj material şi, când dreptul intern o cere, implicând un act săvârşit de unul dintre participanţi în baza acestei înţelegeri ori implicând un grup infracţional organizat;

(ii) participării active a unei persoane care are cunoştinţă fie de scopul şi de activitatea infracţională generală a unui grup infracţional organizat, fie de intenţia sa de a săvârşi infracţiunile în cauză:

- activităţilor infracţionale ale grupului infracţional organizat;

- altor activităţi ale grupului infracţional organizat, când această persoană ştie că participarea sa va contribui la realizarea scopului infracţional sus-menţionat;

b) faptei de a organiza, a conduce, a facilita, a încuraja sau a favoriza prin ajutor ori sfaturi săvârşirea unei infracţiuni grave implicând un grup infracţional organizat".

Analizând presupusele fapte ce ar forma obiectul asocierii (eventual, mărturie mincinoasă) recurentul a susţinut că aceasta nu este o infracţiune care are ca scop obţinerea de foloase, ci o infracţiune de pericol, care nu este pasibilă de săvârşire în coautorat, cu atât mai puţin nu poate exista posibilitatea constituirii de grupuri infracţionale organizate pentru săvârşirea unei astfel de infracţiuni, care nu face parte din rândul "infracţiunilor grave".

Pentru argumentele arătate apărarea inculpatului D. a solicitat admiterea recursului în casaţie şi achitarea sa, în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen.

Referitor la infracţiunea de spălare de bani s-a arătat că instanţa de judecată a reţinut că în contul inculpatului ar fi intrat o sumă de bani, această sumă de bani fiind folosită imediat la achiziţionarea a două automobile, însă instanţa de fond a omis să menţioneze faptul că inculpatul D. era acţionar la SC J. SRL şi că această societate comercială deţinea veniturile necesare pentru a fi achiziţionate aceste două automobile.

Mai mult, s-a apreciat că dacă nu există infracţiunea de înşelăciune, nu poate exista nici infracţiunea de spălare de bani, între aceste două infracţiuni existând o legătură de tip cauză - efect.

A mai susţinut că instanţa de apel a omis să ia în calcul că sumele de bani ce ar fi fost folosite de către inculpat în operaţiunile pretins a fi de spălare de bani, ar fi putut proveni din alte surse, întrucât nu poate fi automat catalogată drept infracţiune de spălare de bani orice alimentare a unei societăţi comerciale ce aparţine unei persoane ce ar obţine bunuri din săvârşirea unei infracţiuni, chiar dacă această infracţiune ar fi comisa în mod real.

În sarcina inculpatului D. s-a reţinut că a transferat, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dreptul de proprietate (în tot sau în parte) asupra unora din imobilele obţinute de membrii asocierii infracţionale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, ori sumele de bani obţinute din valorificarea acestora, în scopul de a ascunde adevărata natură a proprietăţii (adevăraţii proprietari) asupra imobilelor în cauză ori a bunurilor mobile achiziţionate din sumele de bani obţinute din valorificarea lor.

Pe fondul acestei situaţii de fapt reţinută în sarcina inculpaţilor în ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, s-a apreciat, în opinie separată, că nu poate fi reţinută întrucât lipseşte infracţiunea predicat atâta timp cât nu exista o activitate care îmbracă forma ilicitului penal şi care sa fie producătoare a banilor murdari.

Pentru existenţa infracţiunii de spălare a banilor este necesar să se stabilească pe baza probelor certe, că bunurile dobândite, deţinute sau folosite provin din săvârşirea de infracţiuni şi că autorul cunoştea această împrejurare. Or, atâta timp cât s-a stabilit în unanimitate că infracţiunea predicat, generatoare de prejudicii, respectiv infracţiunea de înşelăciune nu este prevăzută de legea penală şi s-a dispus, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen.., achitarea inculpaţilor, nu se poate admite şi reţine condamnarea inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare de bani, doar în baza reţinerii vinovăţiei acestora în ceea ce priveşte săvârşirea unor infracţiuni de pericol.

În raport de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 656/2002, existenţa juridică a infracţiunii de spălare de bani se bazează pe caracterizarea infracţiunii principale ca fiind de rezultat (să producă bunuri care să facă obiectul unei operaţiuni de schimbare sau de transfer).

Şi, deşi textul de lege este foarte larg, acoperind orice tip de infracţiune de natură a conduce la obţinerea unui beneficiu, prevăzută de C. pen. sau de legile speciale acesta nu permite a se include în categoria infracţiunilor generatoare de prejudicii şi pe cele de pericol.

S-a mai arătat în cuprinsul cererii de recurs în casaţie că inculpaţii din prezenta cauza au uzat de un adevărat mecanism pentru a-şi îndeplini scopul infracţional şi au uzat de diverse tertipuri în scopul dobândirii ilicite al unor terenuri, însă atâta timp cât construcţia juridică în ceea ce priveşte infracţiunea predicat, respectiv cea de înşelăciune la instanţe nu poate fi reţinută, de altfel aceasta fiind şi singura infracţiune de rezultat pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, nu se poate admite şi reţine vinovăţia inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor.

S-a susţinut că infracţiunea de spălare de bani este o infracţiune subsidiară, subzistând doar ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni predicat din care provin bunurile care se schimbă sau se transferă.

În susţinerea motivelor de recurs în casaţie a fost invocată şi Decizia nr. 16/08.06.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că "infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, nefiind condiţionată de existenţa unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile". În opinia apărării decizia de dezlegare menţionată se referă la existenţa sau nu a unei soluţii de condamnare pentru o "infracţiune" din care provin bunurile, iar nu la inexistenţa a însăşi "infracţiunii". Astfel, lipsa soluţiei de condamnare trebuie să se refere la alte împrejurări decât acelea care consacră caracterul nepenal al faptei din care provine bunul, de exemplu, la intervenirea unei cauze de încetare a procesului penal (prescripţie, lipsa plângerii prealabile, etc.)

Totodată a fost invocat art. 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ce vizează condamnarea doar pentru o faptă prevăzută de legea penală (nullum crimen sine lege). Spălarea de bani prin operaţiuni juridice obişnuite: vânzarea unor bunuri, împrumuturi către societăţi comerciale deţinute, achiziţionarea unor autoturisme, nu poate constitui o infracţiune, motiv pentru care condamnarea s-a pronunţat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, cu încălcarea art. 7 din Convenţie.

Pentru toate motivele expuse s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, rejudecarea apelului şi pronunţarea unei soluţii de achitare a inculpatului D., în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen.., şi înlăturarea măsurilor de confiscare dispuse în cauză.

2. Cererea de recurs în casaţie a inculpatului C. s-a întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Inculpatul a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii recurate şi achitarea sa pentru infracţiunile de:

- Constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.

- Participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, formă în vigoare de la data de 01.02.2014 şi înlăturarea măsurilor de confiscare dispuse în cauză;

- Instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată, prevăzută de art. 47 C. pen., raportat la art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 53 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale).

În susţinerea cererii de recurs în casaţie, s-a arătat că potrivit art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., decizia instanţei de apel este supusă casării când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", intrând sub incidenţa acestui caz de casare situaţia în care inculpatul a fost condamnat, deşi faptei îi lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii.

a) În legătură cu lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., recurentul inculpat C. a susţinut că elementul material al infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat se poate realiza prin una dintre următoarele modalităţi normative: iniţiere, constituire, aderare sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup. Cerinţele esenţiale pentru constituirea unui grup infracţional organizat sunt: asocierea ilicită a unui număr de persoane, stabilitate în timp şi adoptarea - chiar tacită - a unui program infracţional. Totodată, este necesar a stabili dimensiunea şi nivelul de organizare minim acceptabile pentru a-l defini ca atare şi a-l delimita de grupul ocazional.

A mai arătat că prin Decizia nr. 12/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a statuat că dispoziţia art. 367 din C. pen. a preluat prevederile art. 323 din C. pen. 1968, fapta prevăzută de acest text de lege nefiind dezincriminată, pe considerentul instituirii unei incriminări cadru - constituirea unui grup infracţional organizat. Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit anumite distincţii în privinţa corelaţiei existente între dispoziţiile art. 323 C. pen. 1968 şi art. 367 C. pen., aceste două infracţiuni nesuprapunându-se în mod automat, în situaţii concret determinate.

O primă distincţie rezultă din necesitatea îndeplinirii condiţiei referitoare la numărul de trei persoane. O altă distincţie evidenţiată în cuprinsul deciziei sus menţionate cu privire la cele două infracţiuni există în ceea ce priveşte modul de organizare al pluralităţii constituite (dezvoltare pe verticală în cazul grupului şi pe orizontală în ipoteza art. 323 C. pen. 1968, o mai bună organizare şi roluri prestabilite în cazul art. 367 C. pen. spre deosebire de art. 323 din C. pen. 1968).

Cerinţa esenţială ataşată elementului material al laturii obiective este aceea ca asocierea constituită sau a cărei constituire este iniţiată, la care se aderă sau căreia i se acordă sprijin, să aibă ca scop săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni.

Recurentul inculpat a mai susţinut că trimiterea sa în judecată s-a făcut pentru asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 323 C. pen. anterior, cu referire la infracţiunea de înşelăciune, iar nu pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în vigoare la data emiterii rechizitoriului (sancţionată mai aspru de legiuitor).

Prin urmare, a apreciat că dacă la momentul sesizării instanţei nu erau întrunite cerinţele vizând grupul infracţional organizat, acestea nu subzistă nici în raport de prevederile actuale, reţinute de instanţa de apel ca fiind incidente în speţă [art. 367 alin. (6) C. pen.].

Deopotrivă, recurentul inculpat a susţinut că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, urmare a nerealizării condiţiilor de tipicitate a infracţiunii de înşelăciune, arătând că singura infracţiune care ar fi intrat în scopul asocierii în vederea săvârşirii de infracţiuni, infracţiune pentru care a fost desfăşurată urmărirea penală şi care a făcut obiectul trimiterii în judecată prin rechizitoriu, şi, mai apoi al infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, reţinut de instanţă de apel prin mecanismul schimbării de încadrare juridică, este infracţiunea de înşelăciune (infracţiune cu privire la care instanţa de apel a constatat că nu este prevăzută de legea penală).

Totodată, recurentul inculpat a mai invocat neconcludenţa materialului probator pentru dovedirea elementelor infracţiunii şi, în plus, existenţa unor probe de natură să infirme acuzaţia de constituire a unui grup infracţional organizat.

b) În legătură cu lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen., raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (forma în vigoare de la data de 01.02.2014) recurentul inculpat C. a arătat că i s-a imputat, prin actul de sesizare a instanţei, faptul că a determinat-o pe numita FF. (care a acţionat în condiţiile erorii de fapt) să accepte transferul, în patrimoniul ei, prin contractul autentificat prin Încheierea nr. 1080/13.08.2009, a unei suprafeţe de 3000 mp din terenul în suprafaţă de 20.000 mp situat în extravilanul localităţii Miroslava (zona EE.), teren pe care inculpatul şi ceilalţi membri ai asocierii infracţionale l-au obţinut prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, în scopul de a ascunde adevărata natură a provenienţei (adevăraţii proprietari) asupra imobilului.

S-a arătat că elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 652/2002 constă în acţiunea de ascundere sau disimulare a naturii reale a provenienţei, situării, dispoziţiei, circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor sau a drepturilor asupra acestora. Unul dintre elementele esenţiale ce conduce la constatarea existenţei infracţiunii de spălare de bani rezidă în intenţia făptuitorului de a ascunde adevărata natură a provenienţei bunurilor. Sintagma "cunoscând că bunurile provină din săvârşirea de infracţiuni" exprimă poziţia psihică a autorului, care nu va putea avea această calitate, dacă s-ar afla în eroare asupra caracterului penal al faptei săvârşite.

Recurentul inculpat a susţinut că infracţiunea de spălare de bani nu este tipică, întrucât lipseşte infracţiunea predicat. S-a mai arătat că în speţă nu a existat niciun scop al legalizării veniturilor ilicite, specifice infracţiunii de spălare de banilor, iar fapta de spălarea banilor nu are individualitate proprie în raport cu infracţiunea de înşelăciune, faptă care, în speţă, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, prin urmare, nici participaţia improprie la spălare de bani nu are individualitate proprie.

Prin urmare, în opinia inculpatului, câtă vreme s-a pronunţat o soluţie de achitare pentru infracţiunea de înşelăciune (singura infracţiune generatoare de prejudicii), întrucât nu este prevăzută de legea penală, se impune excluderea situaţiei premise a spălării de bani (infracţiunea predicat). În mod corelativ, s-a apreciat că nu se realizează tipicitatea obiectivă a participaţiei improprii la spălarea de bani.

În continuare, recurentul inculpat a criticat faptul că instanţa de apel a reţinut, în mod greşit, că încheierea de către numita FF. cu inculpatul A. a contractului de vânzare-cumpărare din data de 13.08.2009 pentru suprafaţa de 3.000 mp din terenul EE. s-ar fi făcut "în scopul de a ascunde adevărata provenienţă (adevăraţii proprietari)". A mai susţinut că instanţa face confuzie între "adevărata natură a provenienţei" şi "adevăraţii proprietari" ai suprafeţei de teren, pretins dobândită ca urmare a săvârşirii infracţiunii de înşelăciune.

Totodată, a invocat că există probe readministrate în faţa instanţei de apel, care infirmă acuzaţia adusă, confirmă realitatea operaţiunii de vânzare-cumpărare, ce a reprezentat spălarea de bani în viziunea instanţei de apel, în opinia majoritară.

c) În legătură cu lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art. 47 C. pen., raportat la art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., recurentul inculpat C. a susţinut că instigarea la mărturie mincinoasă presupune existenţa unei activităţi de determinare din partea instigatorului, săvârşită cu intenţie, urmată de săvârşirea faptei de către cel instigat.

Activitatea de determinare trebuie să fi existat şi să fie urmată de săvârşirea faptei de către instigat, condiţii neîndeplinite în speţă, în raport de declaraţia martorului GG. din 15 ianuarie 2015. A mai arătat că este exclusă de plano existenţa intenţiei sale în aşa - zisa activitate de "instigare" a martorului GG., dar şi a săvârşirii unei fapte prevăzută de legea penală, în condiţiile în care în cuprinsul declaraţiilor sale, martorul GG. precizează explicit şi în detaliu documentaţia pe care a avut-o în vedere la identificarea amplasamentului terenului, precum şi persoanele cu care a interacţionat în acest sens din cadrul Primăriei Miroslava. Nu în ultimul rând, a susţinut că această acuzaţie este infirmată de declaraţia martorului GG. readministrată în faţa instanţei de apel din data de 25 mai 2018.

Pe de altă parte, recurentul inculpat a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile referitoare la rezoluţia infracţională unică cu care se presupune că acesta a acţionat. În acest sens, inculpatul a invocat o serie de declaraţii de martori sau ale coinculpaţilor, solicitând să se dea valoare probatorie declaraţiei martorei HH., care a fost reaudiată în faţa instanţei de apel la data de 29.09.2018.

De asemenea, recurentul, în cadrul unor concluzii scrise depuse ulterior la data de 07.11.2019, a solicitat, în temeiul art. 441 C. proc. pen.., suspendarea executării hotărârii recurate.

3. Cererea de recurs în casaţie, inculpatul B., se întemeiază pe cazurile de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 şi pct. 7 din C. proc. pen.

În esenţă, prin motivele de recurs în casaţie formulate de recurentul inculpat, acesta a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei atacate în ceea ce priveşte latura penală şi civilă şi pronunţarea unei soluţii de achitare pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., respectiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pronunţată de instanţa de apel, de 2 ani închisoare cu executare efectivă.

În susţinerea cererii de recurs în casaţie inculpatul B. a arătat că a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., şi achitat, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b), teza I C. proc. pen.., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune în formă continuată.

În legătură cu infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat inculpatul a făcut, în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, o analiză comparativă a dispoziţiilor art. 323 din C. pen. anterior, art. 367 C. pen., art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, susţinând că doar infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 are corespondent în actualul C. pen., respectiv în infracţiunea de grup infracţional organizat prevăzută şi pedepsită de art. 367 C. pen.

A menţionat că art. 8 din cuprinsul aceleiaşi legi speciale reprezenta doar o precizare care atestă coexistenţa incriminărilor, fiind doar o normă de trimitere, fără a fi o infracţiune de sine stătătoare.

Recurentul inculpat B. a mai apreciat că textul Noului C. pen. nu a făcut altceva decât să creeze un cadru unitar pentru sancţionarea asocierii pentru săvârşirea de infracţiuni, ca atare toate faptele ce intrau anterior sub incidenţa art. 167 C. pen., art. 323 C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003 continuă să fie incriminate, cu precizarea că grupul trebuie să fi fost constituit din trei persoane sau mai multe.

A mai susţinut că trebuie făcută o distincţie, la nivel probator, între cele două infracţiuni, cea actuală de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 C. pen. şi cea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 323 C. pen. anterior. Cu atât mai mult, a solicitat să fie avută în vedere soluţia de achitare pronunţată de instanţa de apel cu privire la infracţiunea de tentativă la înşelăciune, pentru că fapta nu este prevăzută de legea penală. A apreciat că pentru dovedirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, sub forma aderării, prevăzută de art. 367 C. pen., nu mai rămâne nicio probă. Mai mult, persoanele care au iniţiat această asociere au declarat că nu-l cunosc pe inculpatul B..

Nu în ultimul rând, în cuprinsul cererii de recurs în casaţie, inculpatul a invocat date personale privind starea sa de sănătate.

4. Cererea de recurs în casaţie a inculpatului A. a fost formulată în baza cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Inculpatul a arătat că motivul recursului în casaţie îl constituie împrejurarea că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. Acesta a mai menţionat că motivele prezentate în cuprinsul cererii de recurs în casaţie nu au fost avute în vedere de instanţa de apel, deşi au fost invocate şi în faţa acesteia. S-a mai susţinut că analiza acestora a fost realizată sumar, fără a fi analizate aspectele juridice ce au luat naştere prin achitarea ce a fost dispusă pentru infracţiunea de înşelăciune, cea din care se presupune că au provenit bunurile presupus "spălate".

În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie s-a arătat că faptele pentru care inculpatul A. a fost condamnat nu se pliază pe conţinutul normei de incriminare. Astfel, lipsesc cu desăvârşire atât latura obiectivă, cât şi latura subiectivă a infracţiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat. S-a apreciat că în cauză, modalitatea în care a fost descrisă infracţiunea de spălare de bani reţinută în sarcina inculpatului A., nu este de natură a conduce la concluzia că sunt întrunite elementele de tipicitate ale acestei infracţiuni.

A mai arătat că din analiza situaţiei de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, se poate observa că aceasta nu se pliază pe conţinutul constitutiv al infracţiunii de spălare de bani. Aceasta deoarece în speţa de faţă nu există infracţiunea de înşelăciune, astfel că nu poate exista nici infracţiunea de spălare de bani, între aceste două infracţiuni existând o legătură de tip cauză-efect.

S-a mai susţinut că instanţa de apel a omis să ia în calcul că terenul presupus tranzacţionat fără a se achita nicio sumă de bani nu putea proveni din infracţiuni, deoarece pentru presupusa infracţiune din care provenea terenul - înşelăciunea - s-a dispus achitarea de către instanţa de apel.

Pe fondul situaţiei de fapt reţinută în sarcina tuturor inculpaţilor cu privire la care s-a reţinut infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, recurentul a arătat că această infracţiune nu poate fi reţinută întrucât lipseşte infracţiunea predicat atâta timp cât nu există o activitate care îmbracă forma ilicitului penal şi care să fie producătoare a banilor/bunurilor "murdare".

Infracţiunea de spălare de bani, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 este reglementată astfel: "Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani: b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni".

Având în vedere faptul că infracţiunea de spălare de bani este o infracţiune corelativă, aceasta nu poate exista în lipsa unei alte infracţiuni predicat (premisă) care să fie generatoare de bani/bunuri "murdare", cum s-a reţinut în cauza de faţă.

S-a mai menţionat că obiectul material al infracţiunii de spălare de bani îl reprezintă bunurile provenite din săvârşirea de infracţiuni principale care sunt supuse operaţiunilor de "spălare". Elementul material al laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 îl constituie ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni:

Latura subiectivă a acestei infracţiuni o constituie intenţia directă calificată prin scop care presupune întrunirea cumulativă a următoarelor elemente:

- cunoaşterea că obiectul "spălării" este produs al infracţiunii predicat;

- motivul, imboldul rezultat din dorinţa de a folosi bunul produs al infracţiunii, direct sau indirect, fără riscul de a fi descoperit.

Pentru a exista infracţiunea de spălare a banilor este necesar să se stabilească că bunurile dobândite, deţinute sau folosite provin din săvârşirea de infracţiuni şi că autorul cunoştea această împrejurare, că în legătură cu acele bunuri s-a săvârşit o infracţiune.

S-a apreciat de către apărare că atâta timp cât s-a stabilit, în unanimitate, că infracţiunea predicat, generatoare de presupuse beneficii, respectiv infracţiunea de înşelăciune nu este prevăzută de legea penală şi s-a dispus, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen., achitarea inculpaţilor, nu se poate admite şi reţine condamnarea inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare de bani, doar în baza reţinerii vinovăţiei acestora în ceea ce priveşte săvârşirea unor infracţiuni de pericol.

Mai mult, s-a arătat că infracţiunile de pericol nu au fost reţinute în sarcina inculpatului A. şi nici nu sunt menţionate în situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel ca atare. Instanţa de apel a reţinut ca situaţie de fapt împrejurarea că A. ar fi cunoscut doar că s-ar fi săvârşit o presupusă infracţiune de înşelăciune, care în cele din urmă s-a stabilit că nu există.

A mai susţinut inculpatul, în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, că legătura dintre infracţiunea predicat şi cea de spălare de bani este dublă şi se concretizează atât la nivel obiectiv, ca cerinţă ataşată obiectului material (bunuri cu origine ilicită), cât şi la nivel subiectiv (inculpatul să aibă cunoştinţă că aceste bunuri provin din infracţiuni). Astfel cum a apreciat judecătorul apelului, în opinie separată, încadrarea juridică defectuoasă reţinută de parchet în sarcina inculpaţilor pe acest palier infracţional al infracţiunii predicat "nu poate fi acoperită prin crearea unui artificiu juridic de natură a atrage răspunderea penală a inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare de bani".

Mai mult decât atât, reţinerea infracţiunilor de fals (infracţiuni de pericol), ca infracţiuni predicat de natură să susţină condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea de spălare de bani ar conduce la reconfigurarea situaţiei premisă ce trebuie îndeplinită pentru a atrage răspunderea penală sub aspectul săvârşirii acesteia din urmă infracţiune. Or, acest lucru nu este permis de lege, care explicitează într-un mod neechivoc situaţiile în care poate fi angajată răspunderea penală atunci când sunt formulate acuzaţii penale pe acest spectru infracţional. În plus, s-a arătat că infracţiunea de fals cu privire la care s-au formulat acuzaţii împotriva inculpatului A. a fost determinată de lipsa remiterii preţului tranziţiei încheiate, care nu are legătură cu infracţiunea predicat din care s-au obţinut bunurile presupus nelegale şi care nu are legătură, aşadar, nici cu infracţiunea de spălare de bani.

S-a susţinut că pentru condamnarea unei persoane pentru infracţiunea de spălare de bani, care într-adevăr este o infracţiune autonomă, nefiind condiţionată de existenţa unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile, trebuie totuşi să existe fără dubiu cerinţele existenţei sub toate aspectele a infracţiunii predicat, ca infracţiune generatoare de prejudiciu, cerinţe care nu sunt îndeplinite în prezenta cauză.

S-a mai arătat că necesitatea dispunerii unei condamnări numai pentru o faptă prevăzută de legea penală (nullum crimen sine lege) este şi o cerinţă a CEDO, această garanţie fiind reglementată expres în art. 7 din Convenţie. Or, condamnarea pentru spălarea de bani prin operaţiuni juridice obişnuite: vânzarea unor bunuri, chiar dacă aceasta ar fi în realitate o donaţie, nu poate constitui o infracţiune, motiv pentru care condamnarea s-a pronunţat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, cu încălcarea art. 7 din Convenţie.

Faţă de toate argumentele expuse, inculpatul a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen.., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi înlăturarea măsurilor de confiscare dispuse în cauză.

Prin încheierea din data de 13 noiembrie 2019 pronunţate de Înalta Curte, secţia penală au fost admise, în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., B., D. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 312/A din 27 noiembrie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2012, pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.

S-a reţinut, în cuprinsul încheierii de admitere în principiu, faptul că, în raport de motivele de recurs în casaţie, astfel cum au fost dezvoltate de recurenţii inculpaţi, se justifică a fi examinate prin prisma cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., doar criticile referitoare la condamnarea pentru săvârşirea infracţiunilor de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen., în condiţiile în care instanţa de apel a dispus achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în temeiul art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă, Înalta Curte a constatat că recurentul C. a solicitat, pe de o parte, reinterpretarea probelor administrate în cauză, a declaraţiilor martorilor care ar exclude existenţa intenţiei activităţii de instigare, iar pe de altă parte a invocat omisiunea instanţei de a constata contradicţii între declaraţiile martorilor şi inculpaţilor.

Totodată, Înalta Curte a mai reţinut că motivele privind starea de sănătate, trimiterile făcute de recurenţii inculpaţi la probele administrate în cauză, conţinutul acestora şi interpretarea materialului probator, ori criticile privind încadrarea juridică a faptei sau prin care se învederează omisiuni ale instanţei de apel nu pot fi supuse cenzurii pe calea recursului în casaţie, având în vedere cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., invocat de inculpatul B., Înalta Curte a reţinut că acesta nu a prezentat niciun motiv în susţinerea acestui caz de casare, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 437 alin. (1) lit. c) (cererea de recurs în casaţie se formulează în scris şi va cuprinde (...) indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora), împrejurare în raport de care, s-a constatat că recursul în casaţie întemeiat pe acest caz de casare este inadmisibil.

Examinând recursurile în casaţie formulate de inculpaţii D., C., B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 312/A din 27 noiembrie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2012, prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi în limitele încheierii de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casaţie este reglementat în actualul C. pen. procedură penală ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, vizând exclusiv elemente de legalitate, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege. Controlul judiciar nu poate fi extins cu privire la alte motive de nelegalitate echivalente celor limitativ enumerate în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Din actele şi lucrărilor dosarului se constată că toţi inculpaţii şi-au întemeiat recursurile în casaţie pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Acest caz de casare se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv al infracţiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. În jurisprudenţă, s-a statuat că verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv concordanţa conduitei subiectului cu o norma de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective.

Prin urmare, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt, pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se doar în drept, statuările în fapt ale instanţei de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.

Sub un prim aspect, se observă că recurenţii inculpaţi au susţinut că în cauză faptele reţinute în sarcina lor nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. (B., D. şi C.) şi nici cele ale infracţiuni de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (A., D. şi C.), întrucât instanţa de apel a dispus în cauză o soluţie de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din C. pen.

Verificând hotărârea recurată din această perspectivă, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 367 din C. pen. (1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(...)

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Potrivit art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani (...) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;

Prin Decizia nr. 16/08.06.2016 pronunţată în Dosarul nr. x/2016, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 654/25.08.2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a stabilit că:

1. Acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, respectiv schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea, dobândirea, deţinerea sau folosirea sunt modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii unice de spălare a banilor.

2. Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile.

3. Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, nefiind condiţionată de existenţa unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile.

În considerentele acestei decizii de unificare a practicii judiciare, instanţa supremă a reţinut că: "conform art. 9 parag. 5 din Convenţia de la Varşovia, ratificată de România prin Legea nr. 420/2006, "Fiecare parte se va asigura că o condamnare anterioară sau simultană pentru o infracţiune predicat nu este o condiţie pentru o condamnare pentru infracţiunea de spălare de bani".

De altfel, şi din conţinutul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, "Cunoaşterea provenienţei bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanţele faptice obiective." rezultă că infracţiunea de spălare de bani este autonomă, nefiind necesară pentru existenţa acesteia a unei condamnări pentru infracţiunea din care provin bunurile. Este evident însă că în situaţia în care nu există o condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile instanţa învestită cu soluţionarea cauzei privind infracţiunea de spălare de bani nu trebuie doar să suspecteze că bunurile provin din activitate infracţională, ci şi să aibă certitudini în acest sens".

Înalta Curte notează, astfel, că infracţiunea de spălare a banilor poate subzista în condiţiile în care nu a intervenit condamnarea prealabilă pentru infracţiunea predicat.

În egală măsură, nu este necesar ca instanţa să se refere la toate elementele infracţiunii sursă, fiind suficient să fie demonstrate cu certitudine un minim de elemente din care să reiasă că "bunurile spălate" provin din săvârşirea de infracţiuni, şi că inculpatul a cunoscut acest fapt.

Referitor "autonomia infracţiunii de spălare a banilor" şi la condiţia "cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni" prevăzută pentru existenţa acestei infracţiuni, Înalta Curte, în jurisprudenţa sa anterioară a reţinut că:

"(...) nu este necesar ca autorul infracţiunii de spălare să fi cunoscut natura exactă, circumstanţele temporale, locul, şi nici măcar identitatea persoanei, a victimei sau a autorului infracţiunii principale, nefiind necesar ca făptuitorul (când nu este el însuşi autorul faptei principale) să cunoască cu exactitate infracţiunea principală din care provin fondurile supuse spălării şi cine este autorul acesteia sau dacă acesta răspunde penal sau nu pentru infracţiunea săvârşită, fiind suficient ca în momentul operaţiunii de spălare a banilor să aibă reprezentarea că bunul provine din săvârşirea unei infracţiuni" (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 454/A din 10.12.2015, Dosar nr. x/2013).

În ceea ce priveşte situaţia de fapt reţinută în prezenta cauză, instanţa de apel a constatat provenienţa infracţională a bunurilor supuse spălării, arătând că există hotărâri judecătoreşti care atestă dreptul de proprietate al membrilor asocierii infracţionale asupra suprafeţelor de teren în discuţie, hotărâri judecătoreşti ce au fost pronunţate în baza unor înscrisuri false şi/sau declarate mincinoase.

Cu alte cuvinte, toate acţiunile de determinare a inculpaţilor (membrii ai grupului infracţional organizat), în vederea obţinerii unor titluri de proprietate în favoarea unor persoane neîndreptăţite au avut caracter ilicit şi reprezintă, în cauza de faţă, infracţiunea predicat pentru spălarea de bani.

Dincolo de aceste aspecte, reţinute cu titlu general, în cele ce urmează, instanţa de recurs în casaţie va analiza, punctual, situaţia recurenţilor din prezenta cauză:

1) Recurentul inculpat D. a fost condamnat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare de la data de 01.02.2014, cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., reţinându-se următoarea situaţie de fapt:

În ideea unei îmbogăţiri facile, în cursul anului 2006, inculpatul D. împreună cu inculpatul E. s-au asociat cu inculpaţii C. şi G. pentru a obţine, pe bază de documente false şi/sau declaraţii mincinoase, terenuri cu valoare de piaţă ridicată (activitate infracţională în care şi-au implicat şi taţii, pe numele cărora membrii asocierii au încercat să obţină patru imobile în municipiul Iaşi, situate pe strada x, nr. 2, str. x, str. x, str. x), rolul lor în cadrul grupării fiind acela de întocmire a documentelor false şi de racolare a persoanelor ce urmau să solicite recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilelor în cauză ori să dea declaraţii notariale/judiciare false/mincinoase.

S-a reţinut de către instanţa de apel, în urma administrării probatoriului amplu, că rolul inculpaţilor D., E. şi C. în cadrul asocierii infracţionale (de iniţiatori - lideri), implicarea în întocmirea documentelor false şi obţinerea declaraţiilor mincinoase, în baza cărora gruparea a obţinut sau a încercat să obţină în proprietate imobile situate în municipiul Iaşi [strada Caprelor numărul 2, teren în suprafaţă de 6.272 mp, aflat în domeniul public al statului şi administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva) - Direcţia Silvică Iaşi; strada x, teren în suprafaţă de 3.212 mp, aflat în domeniul privat al U.A.T. Iaşi; strada x nr. 3, teren în suprafaţă de 1.788 mp, aflat în domeniul privat al U.A.T. Iaşi; strada x, nr. 3A, teren în suprafaţă de 720 mp, aflată în domeniul privat al U.A.T. Iaşi; strada x numărul 86A, teren în suprafaţă de 539,896 mp, aflat în domeniul public al statului şi administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva) - Direcţia Silvică Iaşi] şi U.A.T. Miroslava (extravilanul localităţii Miroslava (IS) - zona EE., teren în suprafaţă de 20.000 mp, aflat în domeniul privat al U.A.T. Miroslava).

În urma activităţii ilicite membrii asocierii infracţionale au obţinut şi au încercat să obţină un număr total de 6 (şase) imobile în valoare totală de 1.701.910 euro, iar ulterior, în scopul disimulării provenienţei sumelor de bani obţinute din vânzarea unora dintre imobile, au încheiat mai multe contracte prin care au împărţit conform înţelegerii sumele de bani produse.

În sarcina aceluiaşi inculpat s-a mai reţinut că, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în octombrie 2007 a disimulat adevărata natură a provenienţei sumei de 61.400 euro pe care a introdus-o în circuitul financiar al SC J. SRL, prin creditare, cu scopul achiziţionării unor autovehicule pentru membrii grupului infracţional, cunoscând ca suma de bani provenea din înstrăinarea unui imobil produs prin săvârşirea de infracţiuni (imobil situat în Iaşi, str. x), iar în luna mai 2008, în scopul împărţirii produselor infracţiunii cu membrii grupului infracţional şi cunoscând că bunul provine din săvârşirea de infracţiuni, a încheiat contractul simulat de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/29.05.2008 prin care a transferat cu titlu gratuit coinculpatului E. o suprafaţă de 6.272 mp aflată în Iaşi, str. x, disimulând astfel adevărata natură a provenienţei, circulaţiei şi dreptului de proprietate asupra terenului proprietate publică ce aparţinea în realitate RA Romsilva.

Recurentul inculpat D. a solicitat achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat întrucât a fost achitat pentru infracţiunea de înşelăciune, care a fost singura infracţiune gravă din scopul grupului.

Prevederile art. 367 din C. pen. mai sus menţionate se referă la "scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni" fără a distinge după gravitatea infracţiunilor din scopul grupului. Norma de incriminare nu distinge, în funcţie de gravitatea infracţiunilor din scopul grupului, pentru stabilirea conţinutului constitutiv al infracţiunii. Gravitatea infracţiunii/infracţiunilor ce intră în scopul grupului organizat prezintă relevanţă numai pentru reţinerea variantei agravate a infracţiunii, sancţionată cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Înalta Curte reţine că, în scopul grupului infracţional organizat au intrat şi infracţiuni de fals, instigare la fals, uz de fals, mărturie mincinoasă, instigare la mărturie mincinoasă şi spălare de bani, pentru care au fost pronunţate soluţii de condamnare sau, după caz, în privinţa cărora s-a constatat împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale şi s-a dispus încetarea procesului penal.

În concret, cu privire la infracţiunile ce intrau în scopul grupului, faţă de inculpatul D., a fost pronunţată o soluţie de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată şi o soluţie de încetare a procesului penal pentru instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă în formă continuată, urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.

De asemenea, infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat este o infracţiune autonomă (fiind o pluralitate constituită), sancţionată independent de infracţiunile care intră în scopul grupului. Sub aspect subiectiv este suficient să se dovedească faptul că autorul avea reprezentarea scopului infracţional al grupului, nefiind necesar ca acesta să şi săvârşească toate infracţiunile care intrau în scopul grupului. Or, instanţele de fond şi de apel, care au dispus condamnarea recurentului inculpat D. au stabilit că acesta avea reprezentarea scopului infracţional al grupului (având în cadrul asocierii rolul de lider-iniţiator, fiind implicat în întocmirea documentelor false şi obţinerea de declaraţii mincinoase, în baza cărora gruparea a obţinut sau a încercat să obţină în proprietate mai multe imobile aflate pe raza jud. Iaşi), aşa încât, situaţia de fapt reţinută cu titlu definitiv în cauză, conturează pe deplin atitudinea subiectivă a recurentului.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor, faptul că inculpatul D. cunoştea provenienţa infracţională a bunurilor spălate, reprezintă o chestiune de fapt care a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanţele anterioare şi nu mai poate fi pusă în discuţie pe calea recursului în casaţie.

Astfel, în ceea ce priveşte provenienţa infracţională a bunurilor spălate, potrivit situaţiei de fapt asupra căreia instanţa s-a pronunţat în mod definitiv rezultă că în perioada 2006 - 2009 inculpatul D. împreună cu inculpaţii E., C. şi G. au constituit şi au coordonat un grup infracţional organizat în scopul obţinerii de hotărâri judecătoreşti care să reprezinte titluri de proprietate (hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare şi hotărâri de constatare a uzucapiunii) asupra unor imobile aparţinând UAT Iaşi, UAT Miroslava şi RA Romsilva, iar după obţinerea ilegală a titlurilor de proprietate şi dezmembrarea imobilelor în mai multe loturi au împărţit între ei produsele infracţiunii, sub acoperirea unor contracte simulate de vânzare-cumpărare, precum şi prin achiziţionarea unor autovehicule pe numele unei societăţi creditată cu bani proveniţi din vânzarea produselor infracţiunii.

Astfel, achitarea inculpatului sub aspectul infracţiunii de înşelăciune, nu conduce la imposibilitatea identificării infracţiunii predicat din care provin bunurile spălate. Instanţa de apel nu a reţinut că instanţele civile nu ar fi fost determinate de inculpaţi să procure, fără vinovăţie, titluri de proprietate în favoarea unor persoane neîndreptăţite, cu consecinţa prejudicierii adevăraţilor proprietari, ci din contră, că acest lucru s-a întâmplat dar nu poate constitui înşelăciune, întrucât instanţele nu pot fi subiect pasiv al infracţiunii de înşelăciune.

Prin urmare, se apreciază că toate acţiunile de determinare a inculpaţilor în vederea obţinerii unor titluri de proprietate în favoarea unor persoane neîndreptăţite au caracter infracţional şi reprezintă, în cauza de faţă, infracţiunea predicat pentru spălarea de bani.

Concluzionând sub acest aspect, având în vedere că nu este necesară o soluţie de condamnare pentru infracţiunea predicat (caracterizată în fapt prin emiterea ilegală a unor titluri de proprietate prin care inculpaţilor le-au fost procurate ilegal bunurile, în urma acţiunilor concrete ale membrilor grupului infracţional organizat, care s-au folosit de numeroase falsuri şi de martori mincinoşi pentru atingerea acestui scop), Înalta Curte constată că achitarea inculpatului sub aspectul infracţiunii de înşelăciune nu prezintă relevanţă pentru stabilirea "provenienţei infracţionale" a bunurilor spălate.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că faptele reţinute în sarcina recurentului inculpat D., astfel cum au fost descrise în cuprinsul hotărârii recurate, întrunesc elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen. şi ale infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

2) Recurentul inculpat C. a fost condamnat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, reţinându-se, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:

În anul 2006 inculpatul C. a iniţiat/constituit împreună cu inculpaţii E., D. şi G. o asociere infracţională, în cadrul căreia fiecare avea roluri/sarcini determinate (identificarea persoanelor cu vocaţie de a li se reconstitui dreptul de proprietate, falsificarea actelor de proprietate (zdelci), obţinerea de declaraţii mincinoase (notariale sau în instanţă) de la persoanele ce au acceptat să sprijine în acest mod asocierea, obţinerea de hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în baza înscrisurilor false şi/sau a declaraţiilor mincinoase, identificarea unor suprafeţe de teren aflate în domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale, ce nu au făcut obiectul (re)constituirii dreptului de proprietate sau care nu erau revendicate - în scopul obţinerii ilegale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, de bunuri imobile, având o valoare de piaţă ridicată, aflate în domeniul privat al Consiliilor Locale Iaşi şi Miroslava (U.A.T. Municipiul Iaşi, U.A.T. Miroslava), respectiv Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva) R. A. - activitate infracţională urmare căreia inculpaţii au obţinut sau au încercat să obţină un număr total de 6 (şase) imobile, în valoare totală de 1.701.910 euro.

De asemenea, s-a reţinut că acelaşi inculpat a determinat-o pe numita FF. (persoană interpusă a inculpatului, ce a acţionat în condiţiile erorii de fapt) să accepte transferul în patrimoniul ei, prin contractul autentificat prin Încheierea nr. 1080/13.08.2009, a unei suprafeţe de 3000 mp din terenul în suprafaţă de 20.000 mp situat în extravilanul localităţii Miroslava (zona EE.), aflat în domeniul privat al U.A.T. Miroslava, pe care inculpatul şi ceilalţi membrii ai asocierii infracţionale, l-au obţinut prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, în scopul de a ascunde adevărata natură a provenienţei (adevăraţii proprietari) asupra imobilului în cauză.

Înalta Curte constată că este nefondată critica recurentului referitoare la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional, în sensul că lipseşte scopul asocierii în vederea săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, având în vedere că a fost achitat pentru infracţiunea de înşelăciune, care în opina sa, era singura infracţiune ce intra în scopul asocierii.

Contrar acestor susţineri, astfel cum rezultă din situaţia de fapt reţinută de prima instanţa şi de instanţa de apel, în scopul asocierii infracţionale au intrat mai multe infracţiuni, respectiv infracţiunile de fals, instigare la fals, uz de fals, instigare la mărturie mincinoasă şi participaţie improprie la spălare de bani, la fals intelectual şi uz de fals, infracţiuni pentru care instanţa de apel a dispus fie condamnarea inculpatului (participaţie improprie la spălare de bani, instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată), fie încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale (uz de fals în formă continuată, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată).

Mai mult, aşa cum s-a menţionat anterior, infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat este o infracţiune autonomă, fiind sancţionată independent de infracţiunile care intră în scopul grupului.

De asemenea, susţinerile recurentului vizând eventuala incidenţă a prevederilor art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 323 din C. pen. 1969 şi art. 367 din C. pen., reprezintă, în realitate, o critică adusă încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost condamnat, aspect ce nu poate fi analizat în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, întrucât nu reprezintă un aspect de legalitate, ci de temeinicie a hotărârii penale recurate.

Referitor participaţia improprie la infracţiunea de spălare a banilor, apărarea recurentului a vizat lipsa în speţă a unei "infracţiuni predicat".

Înalta Curte reţine că situaţia premisă a infracţiunii de spălare a banilor constă în existenţa unui bun care provine din săvârşirea unei infracţiuni, însă reţinerea acesteia nu este condiţionată de pronunţarea unei soluţii de condamnare (amânare a aplicării pedepsei sau renunţare la aplicarea pedepsei) pentru infracţiunea din care provin bunurile, aspect clarificat prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, invocată anterior.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că faptele reţinute în sarcina recurentului inculpat C., astfel cum au fost descrise în cuprinsul hotărârii instanţei de apel, întrunesc elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen. şi participaţie improprie la infracţiunea de spălare a banilor prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

3) Recurentul B. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiuni de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., reţinându-se, în esenţă, că în perioada 2006 - 2007 inculpatul (tatăl coinculpatului E.) a aderat la asocierea infracţională constituită de coinculpaţii E., D., C. şi G., în scopul obţinerii ilegale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, de bunuri imobile cu valoare de piaţă ridicată aflate în domeniul privat al Consiliilor Locale Iaşi şi Miroslava respectiv în domeniul public al Romsilva RA, acceptând semnarea unor zdelci false şi introducerea unor acţiuni civile pe numele său, privind terenuri care nu i-au aparţinut vreodată, în care au fost folosite înscrisuri false/declaraţii mincinoase; a întreprins demersuri pentru stoparea acţiunilor civile, la momentul la care magistraţii învestiţi cu soluţionarea cauzelor civile au dejucat planurile asocierii infracţionale.

Deşi recurentul inculpat a invocat că fapta pentru care a fost condamnat nu ar fi prevăzută de legea penală întrucât "a fost achitat pentru infracţiunea care intra în scopul grupului infracţional", Înalta Curte constată că pentru reţinerea acestei infracţiuni, în modalitatea normativă a aderării, cerinţa esenţială a elementului material constă în preexistenţa unui grup creat în scopul deja precizat. Or, aşa cum s-a reţinut anterior, grupul infracţional organizat a fost constituit începând cu anul 2006, de către coinculpaţii E., D., C. şi G., în scopul obţinerii ilegale a unor terenuri aflate pe raza jud. Iaşi.

Prin urmare, infracţiunea de tentativă la înşelăciune pentru care inculpatul a fost achitat nu era singura infracţiune care intra în scopul asocierii infracţionale la care a aderat, celelalte infracţiuni fiind infracţiuni de fals, instigare la fals, uz de fals, mărturie mincinoasă, instigare la mărturie mincinoasă şi spălare de bani, pentru care au fost pronunţate soluţii de condamnare sau, după caz, în privinţa cărora s-a constatat împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale.

Având în vedere argumentele expuse, instanţa de recurs în casaţie constată că faptele reţinute în sarcina recurentului inculpat B., astfel cum au fost descrise în cuprinsul hotărârii recurate, întrunesc elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen.

4) Recurentul inculpat A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., reţinându-se, în fapt, că:

- în anul 2009, ulterior obţinerii de către asocierea infracţională a hotărârii judecătoreşti definitive în privinţa imobilului în suprafaţă totală de 20.000 m2 din com. Miroslava, jud. Iaşi, în baza înţelegerii cu ceilalţi membri ai asocierii infracţionale şi cunoscând că bunul provine din săvârşirea de infracţiuni, a încheiat un contract simulat cu coinculpaţii E. şi C., menit să ascundă împărţirea între membrii asocierii infracţionale a imobilului obţinut ilicit.

S-a mai reţinut de către instanţa de apel că, încheierea contractului a fost menită să ascundă într-un act juridic civil oneros şi să disimuleze circulaţia juridică, provenienţa şi dispoziţia asupra unor loturi de 7.000 m2 şi de 3.000 m2, transmise gratuit coinculpaţilor E. şi C. (prin interpusa FF.) în baza înţelegerii anterioare dintre membrii asocierii infracţionale, pentru a da o aparenţă licită împărţirii bunului între cei interesaţi.

Prin motivele de recurs în casaţie recurentul inculpat A. a susţinut, în esenţă, că soluţiile de achitare dispuse în cauză sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune ar fi trebuit să atragă de plano achitarea sa sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare de bani.

Înalta Curte subliniază că, în cauză trebuie făcută o distincţie între împrejurarea că inculpatul cunoştea sau nu provenienţa infracţională a bunurilor spălate (chestiune de fapt stabilită de instanţele anterioare definitiv) şi însăşi provenienţa infracţională a bunurilor spălate (condiţie ce caracterizează latura obiectivă a infracţiunii de spălare a banilor).

Faptul că inculpatul A. cunoştea provenienţa infracţională a bunurilor spălate reprezintă o chestiune de fapt care a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanţa de apel şi nu mai poate fi pusă în discuţie pe calea recursului în casaţie.

Astfel, în cuprinsul deciziei recurate s-a reţinut că inculpatul A. era la curent cu demersurile făcute de tatăl său (numitul II.), în calitate de moştenitor al lui JJ., pentru a dobândi în proprietate o suprafaţă de 2 (două) hectare teren şi cunoştea documentele în baza cărora acesta solicita reconstituirea dreptului de proprietate - documente pe care le-a pus la dispoziţie inculpatului D., mandatându-l să se ocupe de formalităţile pentru obţinerea în proprietate a imobilului pe administrativul comunei Miroslava, în condiţiile în care din cuprinsul acestora rezulta, în mod explicit, faptul că JJ. a deţinut terenuri exclusiv pe administrativul comunei Horleşti (IS).

Inculpatul A. a cunoscut, de asemenea, că tatăl său a dat demersurilor sale de a obţine terenul în cauza (exclusiv pentru sine, deşi nu era unic moştenitor al defunctului JJ.) un traiect haotic şi duplicitar, în condiţiile în care, iniţial, lui şi celorlalţi moştenitori li s-a stabilit pe raza comunei Horleşti (IS) dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 5,23 ha teren (conform registrului agricol).

Deopotrivă, s-a arătat că faptul că tatăl inculpatului şi membrii asocierii infracţionale au acţionat cu rea-credinţă, folosindu-se de declaraţii notariale mincinoase, pentru a induce în eroare pe reprezentanţii Comisiei Locale de Fond Funciar Miroslava (IS), cu privire la vechiul amplasament al terenului deţinut de JJ. - demersuri în care, conform probelor administrate, inculpatul A. nu a fost implicat, dar pe care, în mod cert, le-a cunoscut în condiţiile în care: (a) cu ocazia împuternicirii date lui D., s-a înţeles ca în momentul obţinerii imobilului în proprietate şi a vânzării acestuia, să-1 recompenseze cu o sumă de bani (fără a stabili un cuantum) pentru demersurile întreprinse de acesta din urmă; ulterior, nu i-a dat nicio sumă de bani şi nici nu au stabilit altă modalitate de plată; (b) - a acceptat să cedeze cu titlu gratuit în favoarea membrilor asocierii infracţionale jumătate din terenul, în valoare de peste 800.000 euro, obţinut de aceştia în apropierea Complexului comercial EE..

În ceea ce priveşte, însă, provenienţa infracţională a bunurilor spălate, fără a relua argumentele expuse anterior în cazul inculpaţilor D. şi C., Înalta Curte notează că situaţia de fapt reţinută în mod definitiv de către instanţa de apel evidenţiază că, prin folosirea de înscrisuri false şi martori mincinoşi, membrii grupului infracţional organizat au obţinut ilegal titluri de proprietate asupra unor imobile din patrimoniul privat şi public al statului, imobile pe care ulterior le-au împărţit între ei şi le-au introdus în circuitul civil sub aparenţa unor contracte simulate de vânzare-cumpărare sau, după caz, le-au folosit pentru a-şi achiziţiona mai multe autovehicule prin interpunerea unei societăţi creditată în acest scop cu bani obţinuţi din vânzarea produselor infracţiunii.

Pentru argumentele arătate, instanţa de recurs în casaţie constată că faptele reţinute în sarcina inculpatului A., astfel cum au fost descrise în cuprinsul hotărârii recurate, întrunesc elementele de tipicitate obiectivă a infracţiunii de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din 656/2002.

Concluzionând, Înalta Curte constată că, prin criticile aduse hotărârii definitive, recurenţii inculpaţi nu au evidenţiat elemente de nelegalitate care să conducă la concluzia că faptele pentru care au fost condamnaţi, nu sunt prevăzute de legea penală, fiind neîntemeiată cererile de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., pentru infracţiunile cu privire la care s-a dispus condamnarea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., B., D. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 312/A din data de 27 noiembrie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2012.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 276 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi B. şi C., în cuantum de câte 627 RON, precum şi onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi A. şi D. până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 160 RON, vor rămâne rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A., B., D. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 312/A din data de 27 noiembrie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2012.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi B. şi C., în cuantum de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi A. şi D. până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 160 RON rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2020.

GGC - GV