Jurisdiction for revision of foreign criminal judgment: exclusive competence of the issuing state under Framework Decision 2008/909/JU

Asupra apelului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 119/F din data de 14 august 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, având ca obiect transferul persoanei condamnate A.

A fost recunoscută, în parte, numai sub aspectul pedepsei închisorii, Sentinţa penală nr. 19 din 13 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel cu Juraţi din Roma, rămasă definitivă la data de 8 iunie 2018 prin sentinţa pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a Republicii Italia, privind pe persoana transferabilă A.

S-a constatat, că persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, prin Sentinţa penală nr. 19 din 13 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel cu Juraţi din Roma, rămasă definitivă la data de 8 iunie 2018 prin sentinţa pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a Republicii Italia, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 575, 577 nr. 4, 61 nr. 1, 4 şi 5 din C. pen. italian, având corespondent în art. 189 alin. (1) lit. h) din C. pen. român, cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) şi e) din C. pen. român, infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 628 aliniatul 1 şi 3 nr. 1) şi 2) din C. pen. italian, având corespondent în art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) din C. pen. român, cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) şi e) din C. pen. român şi infracţiunii de lipsire de libertate, prevăzută de art. 605 din C. pen. italian, având corespondent în art. 205 alin. (1) şi (3) lit. c) din C. pen. român, cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen. român (infracţiuni comise la data de 23 ianuarie 2015) .

În baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a dispus executarea în continuare într-un penitenciar din România a pedepsei detenţiunii pe viaţă, aplicată persoanei transferabile A. prin Sentinţa penală nr. 19 din 13 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel cu Juraţi din Roma, rămasă definitivă la data de 8 iunie 2018 prin sentinţa pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a Republicii Italia.

S-a constatat, că executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă de către persoana transferabilă A., a început la data de 24 ianuarie 2015.

S-a constatat, că persoana transferabilă A. a consimţit la transfer.

În baza art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus plata, din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi, a sumei de 868 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu B.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În esenţa s-a reţinut că persoana transferabilă A., în participaţie cu numiţii C. şi D., după ce în prealabil se puseseră de acord, au întrerupt curentul de la vila cetăţeanului E., profitând de întuneric şi de vârsta înaintată a acestuia din urmă, de 71 de ani şi l-au lovit de nenumărate ori cu pumnii şi cu picioarele pe întreaga suprafaţă a corpului şi în cap, în timp ce cetăţeanul E. ieşise din casă ca să reactiveze reţeaua de curent electric, cauzând astfel decesul acestuia din urmă.

Împotriva sentinţei penale sus-menţionate condamnatul A. a formulat apel prin care a solicitat înlocuirea pedepsei detenţiunii pe viaţă, cu pedeapsa închisorii între 15 şi 25 de ani.

Prin Decizia penală nr. 286/A din 26 septembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 119/F din data de 14 august 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Condamnatul A. a fost transferat efectiv în România la data de 17 decembrie 2019, astfel cum rezultă din adresa din 23 decembrie 2019 a Biroului Naţional Interpol, iar cu adresa din 7 ianuarie 2020, Penitenciarul Bucureşti - Rahova a confirmat încarcerarea persoanei condamnate, cu menţiunea că pedeapsa începe la data de 24 ianuarie 2015.

Ulterior, ca urmare a Adresei nr. x. 24/2019 LA BO din data de 18 octombrie 2019, a Ministerului Justiţiei -Italia referitoarea la acordarea faţă de persoana condamnată a beneficiului unor zile de liberare anticipată, s-a formulat de către Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Galaţi o contestaţie la executare.

Prin Sentinţa penală nr. 91/F din 4 iunie 2020 a Curţii de Apel Galaţi (Dosar nr. x/2020) a fost admisă contestaţia la executare, dispunându-se deducerea din pedeapsa detenţiunii pe viaţă aplicată condamnatului A. de autorităţile judiciare italiene şi recunoscută prin Sentinţa penală nr. 119/F din 14 august 2019 a Curţii de Apel Galaţi a:

- 270 de zile de liberare anticipată, acordate de autorităţile judiciare italiene, aferente perioadei de detenţie executate în statul de condamnare.

- 19 zile cu titlu de despăgubiri D.L. 92/2014 aferent perioadei 25 ianuarie 2015 - 17 octombrie 2015.

S-a constatat că executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă de către persoana condamnată A. a început la data de 24 ianuarie 2015 şi s-a dispus anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 125/2019 din data de 30 septembrie 2019 al Curţii de Apel Galaţi şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

La data de 18 decembrie 2020, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi condamnatul A. a solicitat revizuirea hotărârii prin care a fost condamnat în Italia la detenţiunea pe viaţă, hotărâre ce a fost recunoscută prin Sentinţa penală nr. 119/F din 14 august 2019 a Curţii de Apel Galaţi.

În drept, a invocat prevederile art. 453 alin. (1) lit. a), c), d), e), f) C. proc. pen. iar în fapt a susţinut că s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei.

Prin Sentinţa penală nr. 7F din data de 18 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul A. cu privire la Sentinţa penală nr. 19 din 13 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel cu Juraţi din Roma, definitivă la data de 8 iunie 2018 prin sentinţa pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a Republicii Italia, hotărâre ce a fost recunoscută prin Sentinţa penală nr. 119/F din 14 august 2019 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 286/A din 26 septembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., condamnatul a fost obligat la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în sumă de 627 RON, s-a dispus a fi virat către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei av. F.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 19 alin. (2) din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, Statul emitent decide în exclusivitate cu privire la cererile de revizuire a hotărârii judecătoreşti prin care se aplică pedeapsa care urmează a fi executată în temeiul prezentei decizii-cadru.

În consecinţă, s-a arătat că, în speţă, la o eventuală revizuire a hotărârii prin care condamnatului A. i s-a aplicat pedeapsa detenţiunii pe viaţă este de competenţa exclusivă a autorităţilor judiciare din Italia

Împotriva Sentinţei penale nr. 7F din data de 18 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în termen legal condamnatul A., a formulat apel.

Examinând apelul formulat de condamnatul A., împotriva Sentinţei penale nr. 7F din data de 18 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori Înalta Curte, constată că aceasta este nefondat pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. şi numai în cazurile prevăzute de art. 453 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispoziţiile procesuale menţionate şi de principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.

În speţa de faţă, Înalta Curte constată că hotărârea a cărei revizuire se solicită de către condamnatul A., respectiv a Sentinţei penale nr. 19 din 13 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel cu Juraţi din Roma, definitivă la data de 8 iunie 2018 prin sentinţa pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a Republicii Italia, aparţine autorităţilor judiciare italiene.

Totodată, potrivit dispoziţiilor legale, respectiv art. 456 şi art. 458, C. proc. pen. competentă să judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, respectiv autorităţile judiciare italiene, fiind în acord şi cu prevederile art. 19 alin. (2) din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI din 27 noiembrie 2008 a Consiliului privind aplicarea recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care prevăd că:

"statul emitent este cel care decide în exclusivitate cu privire la cererea de revizuire a hotărârii judecătoreşti prin care s-a aplicat pedeapsa care urmează a fi executată.

În această situaţie, se constată că, în mod justificat, instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A. reţinându-se că, în cauză, pedeapsa în a cărei executare se află condamnatul a fost pronunţată de către o instanţă judecătorească din străinătate (Italia) şi recunoscută de Curtea de Apel Galaţi în cadrul procedurii transferării persoanei condamnate.

Însă, competenţa specială a Curţii de Apel Galaţi, prevăzută de Legea nr. 302/2004, nu operează în lipsa unor prevederi legale exprese, în alte segmente cum ar fi calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva hotărârii judecătoreşti definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei de o instanţă străină.

Pentru aceste considerente, având în vedere că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică şi nu sunt motive pentru desfiinţarea acesteia, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 7/F din data de 18 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în sumă de 1.012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 7/F din data de 18 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul-revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 1.012 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 mai 2021.

Procesat de GGC - LM