Annulment of administrative order terminating public health authority mandate: distinction between procedural interest and substantive legitimate interest

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi B., anularea Ordinului nr. 474/01.07.2015 privind încetarea exercitării cu delegaţie de către reclamant a funcţiei de preşedinte director general al C.A.S. C. şi anularea Ordinului nr. 489/2.07.2015 emis de CNAS prin care B. a fost numită să exercite cu delegaţie mandatul de Preşedinte - Director General al C.A.S. C.; suspendarea acestor ordine în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 şi obligarea CAS la plata sumei de 100.000 RON reprezentând daune morale.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 127 din 19 mai 2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea promovată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi B., ca lipsită de obiect.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că interesul este o condiţie a acţiunii civile şi reprezintă folosul practic, material şi moral urmărit de către reclamant la momentul formulării cererii de chemare în judecată, conform art. 32 C. proc. civ., iar condiţiile legale ale interesului de a acţiona trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. În speţă, aceste condiţii au fost îndeplinite la momentul promovării cererii de chemare în judecată de către reclamantul A., acesta şi-a justificat interesul în anularea Ordinului nr. 474/1.07.2015 privind încetarea exercitării cu delegaţie a funcţiei de Preşedinte director general al C.A.S. C. şi anularea Ordinului nr. 489/2.07.2015 emis de C.N.A.S. prin care pârâta B. a fost numită să exercite cu delegaţie mandatul de Preşedinte director general al C.A.S. C..

S-a mai arătat că, având în vedere manifestarea de voinţă a reclamantului A. de renunţare la mandatul de Preşedinte director al C.A.S. C., s-a apreciat că nu se mai impune analizarea condiţiilor legale care au determinat revocarea din funcţie, cererea rămânând fără obiect. De asemenea, nu se mai impune analizarea condiţiilor legale faţă de Ordinul nr. 489/2.07.2015, ţinând cont de strânsa legătură şi interdependenţă cu Ordinul nr. 474/1.07.2015.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 127 din 19 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat, în esenţă, următoarele: - având în vedere excepţiile invocate de pârâţi, instanţa de fond a pus în discuţia părţilor cele două excepţii privind lipsa de obiect a cauzei (considerată a fi analizată cu precădere) şi excepţia lipsei de interes, admiţând prin Sentinţa civilă nr. 127/2015 excepţia lipsei de obiect. În motivarea în fapt, instanţa a considerat că este necesar a se analiza cu prioritate excepţia lipsei de obiect: "Din cuprinsul celor două excepţii invocate, Curtea va aprecia că primează excepţia lipsei de obiect, avându-se în vedere următoarele considerente (...)". - astfel a înţeles instanţa sa dispună cu privire la prezenta cauză, considerând că, întrucât interesul este o condiţie de exercitare a acţiunii şi, întrucât aceste condiţii au fost îndeplinite la momentul promovării cererii, dată fiind cererea reclamantului din data de 29.02.2016 prin care acesta şi-a dat demisia, instanţa a considerat prezenta cauză ca fiind lipsită de obiect. - în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 488 pct. 6, în sensul că hotărârea "nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", deoarece potrivit menţiunilor existente în cuprinsul sentinţei, rezultă că instanţa de judecată a rămas în pronunţare cu privire la excepţiile privind lipsa de interes şi lipsa de obiect a prezentei cauze, considerând a fi necesară analizarea cu precădere a excepţiei lipsei de obiect a cauzei.

Aşadar, având în vedere susţinerile instanţei, în sensul ca se impune analizarea cu prioritate a excepţiei lipsei de obiect a cauzei, instanţa avea obligaţia de a analiza cererea de chemare în judecată sub aspectul acestei excepţii, analizând astfel dacă obiectul cauzei mai subzistă. - potrivit menţiunilor făcute în cuprinsul sentinţei, instanţa de judecată, deşi arată că analizează excepţia lipsei de obiect, face o analiză a interesului reclamantului în promovarea acestei cereri, arătând că această condiţie a interesului a existat la data promovării acţiunii dar că în acest moment, având în vedere manifestarea de voinţă a reclamantului în sensul înaintării demisiei la data de 29.0.2016, această condiţie nu ar mai fi îndeplinită.

Se observă că instanţa de fond analizează de fapt cealaltă excepţie privind lipsa de interes în promovarea acestei cauze şi nu lipsa de obiect.

4. Apărările intimatelor

1. Intimata Casa Naţională de Asigurări de Sănătatea formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că: - în mod corect instanţa de fond a reţinut faptul că, în speţă, primează excepţia lipsei de obiect invocată de ambele pârâte, în sensul că, reclamantul a exercitat funcţia de Preşedinte - Director general al C.A.S. C. în baza unui mandat, care a fost revocat conform Ordinului nr. 474/2015. De asemenea, instanţa de fond a reţinut faptul că, prin cererea din data de 29.02.2016, reclamantul şi-a dat demisia din funcţie, fiind emis ordinul Preşedintelui C.N.A.S. nr. 120/29.02.2016 prin care s-a luat act de renunţarea la mandat. - instanţa de fond a stabilit că nu se mai impune analizarea condiţiilor legale faţă de cele două acte administrative atacate, având în vedere strânsa legătură şi interdependenţă dintre ele, şi ţinând cont de lipsa de obiect a cauzei.

2. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că recursul este fondat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. cu motivarea în fapt că instanţa de fond a analizat într-o ordine aleatorie excepţiile lipsei de interes şi a lipsei de obiect, ori acest motiv de recurs nu se încadrează în vreuna din situaţiile stipulate de art. 488 pct. 6, ci se încearcă o aplicare a legii vechi - art. 3041 vechiul C. proc. civ., prin care instanţa putea verifica şi temeinicia hotărârii atacate cu recurs.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu o acţiune îndreptată împotriva pârâţilor Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: anularea Ordinului nr. 474/01.07.2015 privind încetarea exercitării cu delegaţie a funcţiei de preşedinte director general al C.A.S. C. şi a Ordinului nr. 489/2.07.2015 prin care B. a fost numită să exercite cu delegaţie mandatul de Preşedinte - Director General al C.A.S. C., suspendarea acestor ordine în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 şi obligarea CAS la plata sumei de 100.000 RON reprezentând daune morale.

Prima instanţă a respins acţiunea ca fiind lipsită de obiect, pentru considerentele prezentate pe scurt la pct. 2, motiv pentru care reclamantul A. a declarat prezentul recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Deşi aparent am fi în prezenţa unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii. Potrivit art. 425 alin. (1) lit.

b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile părţilor. Motivarea este de esenţa hotărârilor şi este necesară pentru a o face înţeleasă şi acceptată de părţi, dar şi pentru a permite instanţei de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situaţiei de fapt şi a aplicării legii sau numai aplicarea legii. În cauza de faţă aceste motive sunt incidente, după cum vom arăta în continuare.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 474/01.07.2015 privind încetarea exercitării cu delegaţie a funcţiei de preşedinte director general al C.A.S. C. şi a Ordinului nr. 489/2.07.2015 prin care B. a fost numită să exercite cu delegaţie mandatul de Preşedinte - Director General al C.A.S. C.. La data de 29.02.2016, recurentul-reclamant A. şi-a dat demisia din funcţie, fiind emis ordinul Preşedintelui C.N.A.S. nr. 120/29.02.2016 prin care s-a luat act de renunţarea la mandat. Prima instanţă a pus în discuţia părţilor două excepţii, respectiv excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei de obiect, arătând ulterior că primează excepţia lipsei de obiect.

Cu toate acestea, motivarea care a fundamentat admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii s-a bazat doar pe lipsa de interes a recurentului reclamant pentru anularea celor două ordine dat fiind faptul că, pe parcursul procesului, reclamantul şi-a dat demisia din funcţie. În aceste condiţii, este evidentă contradicţia dintre considerente şi dispozitivul hotărârii. Mai mult decât atât, obiectul acţiunii în contencios administrativ este configurat de prevederile exprese ale art. 52 din Constituţia României şi ale art. 1 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 554/2004, în sensul că persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin refuzul rezolvării unei cereri adresate unei autorităţi publice poate sesiza instanţa de contencios administrativ pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei.

Or, obiectul prezentei acţiuni în contencios administrativ îl constituie cele două ordine atacate, care nu au fost revocate, astfel că emiterea unui alt ordin, prin care s-a luat act de demisia recurentului reclamant, după declanşarea controlului judecătoresc de legalitate nu lipseşte de obiect acţiunea pentru că legalitatea actului se cenzurează în raport cu prevederile legale în vigoare la data emiterii lui. Pe de altă parte, noţiunea de "interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ" nu se confundă cu noţiunea de "interes" în sensul de condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în dreptul procesual civil (folosul practic urmărit de reclamant prin promovarea acţiunii).

Stabilirea existenţei unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de fond în litigiul administrativ. Aşa fiind, casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfăşurarea procesului civil şi totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 127 din 19 mai 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 127 din 19 mai 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2019.

GGC - GV