Nullity of judgment due to violation of summons procedure in action for fines and penalties against public authority

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând instanţei, în temeiul art. 24 şi a art. 25 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 906 alin. (1) - (3) din C. proc. civ., ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să se dispună aplicarea în privinţa pârâtului a unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 11.11.2017 şi până la îndeplinirea obligaţiilor impuse prin Sentinţa civilă nr. 153/14.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia nr. 2945/pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la plata în favoarea sa a unor penalităţi de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 11.11.2017 şi până la îndeplinirea obligaţiei de a emite pentru reclamant un nou ordin de încadrare salarială conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015, obligaţie impusă prin sentinţa aceeaşi pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, precum şi obligarea la plata în favoarea reclamantului a unor penalităţi de 0,5% din valoarea obiectului obligaţiei, calculată pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 11.11.2017 şi până la îndeplinirea obligaţiei de a plăti diferenţele salariale datorate de la data de 09.04.2015, impuse prin sentinţa anterior menţionată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 43 C. civ. din 5 iunie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei nr. 43 C. civ. din 5 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A..

A invocat cazul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arătând că sentinţa recurată a fost pronunţată la termenul din 05 iunie 2018, respectiv la un termen la care a fost lipsă procedură cu reclamantul.

Procedând în acest mod, instanţa a încălcat dispoziţiile art. 13 alin. (3) teza I, ale art. 14 alin. (1) şi ale art. 153 C. proc. civ., producând astfel reclamantului o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei recurate.

De asemenea, în practicaua sentinţei recurate nu există nici o referire la verificarea legalităţii procedurii de citare, aspect ce contravine prevederilor art. 233 alin. (3) coroborat cu cele ale art. 233 alin. (1) lit. f) C. proc. civ.

Un al doilea motiv de recurs constă în faptul că, la pronunţarea soluţiei de respingere a cererii prin sentinţa recurată a fost luată în considerare, ca probă esenţială în acceptarea apărării, o adresă primită de la Curtea de Apel Bucureşti care nu a fost comunicată reclamantului.

Recurentul a invocat şi cazul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 respectiv motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce nu vor mai fi analizate faţă de cazul de nelegalitate invocat anterior, care are prioritate.

4. Apărările intimatului

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului însă fără să facă nici o referire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat de recurent.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de control judiciar

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate de către recurent, Înalta Curte constată că recursul este fondat, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ce atrage trimiterea cauzei spre rejudecare, devenind inutilă analizarea celorlalte motive de nelegalitate.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., "Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Art. 14 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Instanţa nu poate hotărî supra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel".

Se reţin şi dispoziţiile art. 153 C. proc. civ. potrivit cărora:" (1) Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. (2) Instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii".

Prevederile speciale ale art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 dispun în sensul că: "La cererea creditorului, în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi care nu au fost respectate în mod culpabil, instanţa de executare, prin hotărâre dată cu citarea părţilor, aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 906 din C. proc. civ.

(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării hotărârii de aplicare a amenzii şi de acordare a penalităţilor debitorul, în mod culpabil, nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma ce se va datora statului şi suma ce i se va datora lui cu titlu de penalităţi, prin hotărâre dată cu citarea părţilor. Totodată, prin aceeaşi hotărâre, instanţa va stabili, în condiţiile art. 892 din C. proc. civ., despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligaţiei".

Instanţa are în vedere şi dispoziţiile art. 25 din acelaşi act normativ: "Instanţa de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ţ), instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, aplică, respectiv acordă sancţiunea şi penalităţile prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie şi de încuviinţarea executării silite de către executorul judecătoresc.

(2) Cererile prevăzute la art. 24 alin. (3) şi (4) se judecă în camera de consiliu, de urgenţă, şi sunt scutite de taxa judiciară de timbru. Procedura prevăzută la art. 200 şi 201 din C. proc. civ. nu este aplicabilă. Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosarul cauzei cu cel puţin 3 zile înainte de termenul de judecată. Reclamantul va lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării de la dosarul cauzei. Instanţa poate acorda un nou termen de judecată în cazul în care reclamantul solicită amânarea pentru a lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării".

Verificând încheierile de şedinţă din dosarul de fond se constată că, la data de 08 mai 2018, instanţa a acordat termen de judecată pentru data de 05 iunie 2018, întrucât era lipsă de procedura cu reclamantul (deşi în finalul încheierii de şedinţă s-a menţionat că se amână cauza pentru data de 8 mai 2018, acest aspect va fi interpretat ca o eroare materială).

De asemenea, la acelaşi termen din 8 mai 2018, prima instanţă a dispus emiterea unei adrese către Curtea de Apel Bucureşti în vederea comunicării de relaţii cu privire la modul de calcul a drepturilor salariale.

Prin cererea adresată instanţei, reclamantul a solicitat să i se comunice relaţiile ce vor fi înaintate de către Curtea de Apel Bucureşti.

Curtea de Apel Bucureşti a comunicat relaţiile solicitate .

La data de 05 iunie 2018, prima instanţă a pronunţat Sentinţa nr. 43 C. civ. fără să verifice modul de îndeplinire a procedurii de citare cu reclamantul, cum de altfel, se poate observa şi din cuprinsul practicalei în care nu este inserată nici o menţiune privind legalitatea procedurii de citare, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 233 alin. (1) lit. f) C. proc. civ.

La dosarul de fond se află procesul-verbal de înmânare a citaţiei către reclamant însă pentru termenul din data de 08 mai 2018 şi nu pentru termenul de judecată din data de 05 iunie 2018, când s-a pronunţat hotărârea recurată.

Mai mult, nu s-a dispus nici comunicarea, către reclamant, a relaţiilor primite de la Curtea de Apel Bucureşti, în condiţiile în care adresa însoţită de modul de calcul au fost depuse la dosar cu o zi înainte de data şedinţei de judecată, iar reclamantul solicitase comunicarea acestora.

Procedând în acest mod, prima instanţă a încălcat şi prevederile art. 13 coroborate cu cele ale art. 14 C. proc. civ.

În consecinţă, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu ignorarea regulilor de procedură care atrag nulitatea acesteia, potrivit prevederilor art. 174 C. proc. civ.

Conform art. 175 C. proc. civ., "Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acesteia".

De asemenea, art. 177 alin. (2) C. proc. civ. prevede că: "Cu toate acestea, nulitatea nu poate fi acoperită dacă (...) se produce ori subzistă o vătămare".

În consecinţă, potrivit prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 şi art. 497 cu ref. la art. 480 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul A..

Va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, se va asigura legala citare a părţilor litigante şi se va asigura respectarea principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare. De asemenea, se vor analiza toate susţinerile părţilor potrivit art. 501 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 43 C. civ. din 5 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată. Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2019.

GGC - GV