Collaborator status of former secret police: contradictory appellate reasoning as basis for quashal and remand

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei de contencios administrativ să constate calitatea pârâtului A. de colaborator al Securităţii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 3431 din 15 decembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.

Prin Sentinţa civilă nr. 1386 din 18 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de pârâtul A. şi a dispus completarea dispozitivului Sentinţei civile nr. 3431/15.12.2014, în sensul că a admis cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată şi a obligat reclamantul CNSAS la plata către pârât a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat în cuantum de 5000 RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 3431 din 15 decembrie 2014 şi a Sentinţei civile nr. 1386 din 18 mai 2015, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii fundamentat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând, în principal casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, casarea sentinţei atacate şi rejudecând cauza, admiterea cererii de chemare în judecată şi constatarea calităţii pârâtului de colaborator al securităţii.

Împotriva Sentinţei civile nr. 3431 din 15 decembrie 2014 a declarat recurs şi pârâtul A., solicitând, în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., înlăturarea considerentelor greşite, lipsite de corespondent în dispozitiv şi menţinerea soluţiei de respingere a cererii de chemare în judecată.

3.1. Recurentul-reclamant CNSAS, în motivarea căii de atac, a susţinut, în esenţă, următoarele:

- considerentele hotărârii recurate sunt în vădită contradicţie cu dispozitivul acesteia, în sensul că, deşi în considerente se reţine că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, totuşi prin dispozitiv se stabileşte contrariul, fiind respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată;

- instanţa de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, în sensul nerespectării dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nefiind arătate motivele care au condus la respingerea cererii de chemare în judecată;

- hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea unei norme de drept material, respectiv art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în speţă fiind îndeplinită atât condiţia de fond ce consta în denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, cât şi condiţia care vizează încălcarea unor drepturi fundamentale.

În motivarea recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 1386/18.05.2015, în esenţă, recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 451 şi 453 C. proc. civ., în sensul că, în speţă, nu se poate reţine culpa procesuală a recurentei-reclamante care constituie fundamentul acordării cheltuieli de judecată, de vreme ce prin considerentele Sentinţei nr. 3431/15.12.2014 se reţine temeinicia cererii de chemare în judecată.

3.2. Prin recursul declarat împotriva considerentelor Sentinţei civile nr. 3431/15.12.2014, recurentul-pârât A. a criticat considerentele greşite care reprezintă o dezlegare eronată a problemei de drept dedusă judecăţii.

În opinia recurentului-pârât, se impune substituirea considerentelor recurate cu cele care decurg din apărările formulate în faţa primei instanţe, în sensul că nu sunt îndeplinite cele două condiţii statuate cumulativ în cuprinsul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât declaraţiile date au fost obţinute prin şantaj, recurentul-pârât fiind o victimă, iar nu un colaborator al Securităţii, ca poliţie politică.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea depusă la data de 4.08.2015, recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în principal, respingerea ca inadmisibil a recursului promovat de recurentul-pârât A. împotriva considerentelor sentinţei recurate şi, în subsidiar, respingerea ca nefondat.

În opinia recurentului-reclamant, prin înlocuirea considerentelor sentinţei recurate, hotărârea definitivă care va rezulta nu va putea satisface exigenţele de claritate şi accesibilitate pe care trebuie să le atingă o hotărâre judecătorească ce are ca scop edificarea opiniei publice în privinţa relaţiei dintre persoana verificată şi fosta Securitate.

Pe fondul cauzei, recurentul-reclamant a reluat motivele invocate în cererea de recurs pentru care se impune reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa recurentului-pârât.

4.2. Recurentul-pârât A., prin întâmpinarea depusă la data de 4.08.2015 a reiterat coordonatele esenţiale ale cauzei şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esenţă, a arătat că recurentul-reclamant se raportează exclusiv la considerentele finale ale sentinţei atacate cu recurs şi de către recurentul-pârât şi ignoră considerentele care susţin soluţia de respingere a cererii ca neîntemeiate, pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor prin încheierea din data de 14.11.2017, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 23.10.2018, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenelor de judecată pentru examinarea recursurilor prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) C. proc. civ., s-a dispus acordarea termenului de judecată în şedinţă publică.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţele civile recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.

Instanţa de fond a fost investită, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, cu soluţionarea acţiunii formulată de recurentul-reclamant de constatare, în temeiul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, a calităţii recurentului-pârât de colaborator al Securităţii.

Prima instanţă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, motivarea hotărârii judecătoreşti cuprinzând 2 seturi de considerente, unul în sensul respingerii cererii, iar celălalt în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

În atare situaţie, Înalta Curte reţine ca fiind întemeiate criticile formulate de ambele părţi, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Aceasta întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Verificând conţinutul sentinţelor atacate, instanţa de control judiciar constată că acestea nu îndeplinesc exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului nu a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Din parcurgerea considerentelor Sentinţei civile nr. 3431/15.12.2014 se observă că instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor formulate de către reclamant şi nici a apărărilor pârâtului sub aspectul circumstanţelor recrutării acestuia de către securitate, motivarea propriu-zisă prezentând considerentele sumare atât în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, dar şi în sensul admiterii acestuia şi constatării calităţii pârâtului de colaborator al securităţii.

În aceste condiţii, este evident că motivarea sentinţei recurate nr. 3431/15.12.2014 nu este de natură să furnizeze părţilor litigante dovada că susţinerile şi mijloacele de apărare au fost examinate în mod efectiv, împrejurare ce denotă, în fapt, o necercetare a fondului cauzei şi determină imposibilitatea instanţei de recurs de a exercita controlul judiciar, atrăgând casarea sentinţei atacate.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 1386/18.05.2015 prin care s-a admis cererea de completare a dispozitivului Sentinţei civile nr. 3431/15.12.2014 în sensul obligării reclamantului CNSAS la plata cheltuielilor de judecată către pârât, Înalta Curte constată că, în raport de considerentele contradictorii ale Sentinţei civile nr. 3431/2014, nu se poate reţine că reclamantul CNSAS este "partea care pierde procesul".

Aceasta întrucât obligarea la plata cheltuielilor de judecată are ca temei culpa procesuală a celui care le-a provocat, iar o atare culpă nu poate fi reţinută în sarcina reclamantului CNSAS, în condiţiile în care considerentele instanţei de fond fac referire atât la admiterea cererii de chemare în judecată, cât şi la respingerea acestuia.

În raport de motivele reţinute anterior, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea ambelor hotărâri atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării, prima instanţă urmează a proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamant, prin raportare la apărările formulate de pârât şi la mijloacele de probă administrate în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond necesare lămuririi situaţiei de fapt.

În raport de soluţia pronunţată, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de nelegalitate invocate în cauză, urmând a fi avute în vedere de instanţa de fond cu ocazia rejudecării.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate, va casa sentinţele recurate şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului formulat de pârâtul A., invocată de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Admite recursurile declarate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi de pârâtul A. împotriva Sentinţei civile nr. 3431 din 15 decembrie 2014 şi a Sentinţei civile nr. 1386 din 18 mai 2015, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţele recurate. Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2019.

GGC - GV