Inadmissibility of challenge to initial notification rather than contestation decision in European funds financial correction case

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Autoritatea de Management - Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice, prin Ministerul Finanţelor Publice, anularea corecţiei financiare de 32.818,75 RON, reprezentând 25% din valoarea contractului de prestări servicii nr. x/27.10.2014, stabilită prin Notificarea x/19.08.2015, emisă de pârât, şi suspendarea efectelor acestui act cu virarea respectivei sume către reclamantă.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 1411 din 25 aprilie 2016, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantă şi a anulat Notificarea nr. x/19.08.2015.

Totodată, a respins cererea de suspendare şi a dispus restituirea către reclamantă a cauţiunii achitate cu recipisa de consemnare nr. x/06.01.2016, în cuantum de 300 RON, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanţelor Publice, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată nu conţine motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de autoritatea pârâtă, apreciind astfel că nesocotirea prevederilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ. echivalează cu nemotivarea hotărârii judecătoreşti, iar, pe fond, soluţia dată cererii de anulare a actului atacat este greşită, actele administrative fiind emise cu respectarea dispoziţiilor legale.

A susţinut că în cauză au fost încălcate prevederile referitoare la respectarea principiului transparenţei, reglementate de Ordinul nr. 1120/2013, iar prima instanţă s-a limitat în a reţine exclusiv aspecte legate de aplicabilitatea sau nu a unor acte normative (ordine emise de ministrul fondurilor europene), fără a analiza, în concret, dacă aspectele reţinute de autoritatea pârâtă în cuprinsul actului administrativ dedus judecăţii, se confirmă.

Or, câtă vreme procedura de achiziţie a fost în legătură cu contractul de finanţare, este evident că verificarea acesteia trebuie efectuată în raport cu prevederile ordinului menţionat, cum în mod corect a procedat autoritatea pârâtă.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinţei atacate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, iar, în subsidiar, în rejudecare, a cerut respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

4. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC A. SRL a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 iunie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, acordându-se termen de judecată în şedinţă publică, potrivit încheierii din 18 octombrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat, însă în limitele şi pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea corecţiei financiare în sumă de 32.818,75 RON, reprezentând 25% din valoarea contractului de prestări servicii nr. x/27.10.2014, stabilită prin Notificarea nr. x/19.08.2015, emisă de pârât, şi suspendarea efectelor acestui act cu virarea respectivei sume către reclamantă.

Prin notificarea atacată, autoritatea pârâtă a dispus aprobarea cererii de plată nr. x/21.05.2015, dar şi aplicarea unei corecţii financiare în sumă de 25% din valoarea contractului de prestări servicii nr. x/27.10.2014 având ca obiect întocmirea planului de afaceri, invocând prevederile Anexei 3, pct. 1 din H.G. nr. 519/2014.

Împotriva acestui act, în privinţa corecţiei aplicate, reclamanta a formulat contestaţie, conform art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011, aceasta fiind respinsă de autoritatea pârâtă, prin Raportul nr. x/29.10.2015.

Se reţine că O.U.G. nr. 66/2011 reglementează, în procedura de constatare a neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control şi de atacare a acestora, anterior sesizării instanţei de judecată.

Potrivit art. 34 alin. (3) raportat la art. 46 şi 47 din O.U.G. nr. 66/2011 împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie în termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ.

Conform art. 51 alin. (2) din acelaşi act normativ deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.

Aşadar, obiectul principal al acţiunii în contencios administrativ în această materie, similar procedurii fiscale, îl constituie anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei.

Subsecvent, persoana vătămată poate contesta şi procesul-verbal sau nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, în speţă notificarea a cărei anulare constituie obiectul deciziei atacate în principal, şi chiar operaţiunile administrative preparatorii actelor administrative atacate în condiţiile Legii nr. 554/2004, fără ca anularea acestora din urmă să poată forma obiectul exclusiv al acţiunii în contencios administrativ.

Procedura administrativă prealabilă învestirii instanţei de contencios administrativ instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalităţi a titlului de creanţă atacat, prin reexaminarea lui de către autoritatea publică emitentă, care în cazul admiterii contestaţiei, decide anularea acestuia, fapt ce permite contestatorului să-şi ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanţei de judecată.

Totodată, se observă că dispoziţiile art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011 reglementează dreptul contestatorului de a solicita, în cursul procedurii administrative de contestare, suspendarea executării titlului de creanţă în condiţiile Legii nr. 554/2004. Per a contrario, rezultă că, în prezenţa dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, nu este recunoscut contestatorului, în considerarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, dreptul de a introduce acţiune în anularea notei de constatare/procesului-verbal/notificării în absenţa deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative.

Or, în cauză, se constată că intimata-reclamantă a atacat doar Notificarea nr. x/19.08.2015 şi nu Raportul nr. x/29.10.2015, prin care a fost soluţionată contestaţia împotriva corecţiei financiare aplicate, care ţine loc de decizie de soluţionare a contestaţiei administrative.

De altfel, intimata-reclamantă, în cadrul dezbaterilor asupra recursului, a precizat că a atacat doar Notificarea vizând corecţia financiară aplicată.

Prin urmare, în mod greşit prima instanţă a soluţionat cauza pe fond, pronunţând o soluţie cu aplicarea şi interpretarea eronată a normelor de drept material, ceea ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, hotărârea atacată şi va respinge acţiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva Sentinţei nr. 1411 din 25 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa atacată şi respinge acţiunea, ca inadmisibilă.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 noiembrie 2018.

GGC - GV