Tax appeal dismissed: appellate court upheld annulment of indefinite suspension of administrative objection for failure to prove effective criminal referral

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, desfiinţarea în parte a Deciziei nr. 364/18.08.2015, în ceea ce priveşte măsura suspendării soluţionării contestaţiei administrative pentru suma de 1.571.036 RON şi obligarea intimatei la soluţionarea pe fond a contestaţiei fiscale prealabile formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/30.07.2014 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/30.07.2014, înregistrată la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş sub nr. x/21.08.2014, pentru suma de 1.571.036 RON.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 111 din 16 mai 2016, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a desfiinţat, în parte, Decizia nr. 364/18.08.2015, în ce priveşte măsura suspendării, şi a obligat intimata-pârâtă să soluţioneze contestaţia administrativă nr. 232109/21.08.2014.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, criticând hotărârea atacată pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că prima instanţă a reţinut un singur motiv în soluţionarea favorabilă a cauzei, respectiv că nu există o sesizare efectivă formulată de către organele fiscale, întrucât nu s-a făcut dovada respectării dispoziţiilor legale privind sesizarea organelor penale, în condiţiile art. 288 raportat la art. 61 din C. proc. pen., şi nici dovada înregistrării respectivei sesizări, apreciind astfel că hotărârea apare ca nemotivată.

Contrar celor reţinute, a arătat că, printre actele depuse de autoritate, se află Sesizarea penală nr. 217230/30.07.2014, care a fost depusă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, şi că prin Adresa din data de 04.07.2016 i s-a comunicat faptul că, potrivit Ordonanţei nr. x/P/2014 din 22.06.2015, s-a declinat cauza în favoarea D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Piteşti, iar decizia atacată cuprinde motivele pentru care s-a dispus suspendarea soluţionării în parte a contestaţiei, apreciind astfel că prima instanţă trebuia să aplice cu prioritate principiul prevăzut de art. 22 din C. proc. civ.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii.

4. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. SRL a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei atacate, fiind legală şi temeinică.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 iunie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, acordându-se termen de judecată în şedinţă publică, potrivit încheierii din 18 octombrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei nr. 364/18.08.2015, în ceea ce priveşte măsura suspendării soluţionării contestaţiei administrative pentru suma de 1.571.036 RON şi obligarea autorităţii pârâte la soluţionarea pe fond a contestaţiei fiscale prealabile formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/30.07.2014 şi Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/30.07.2014, înregistrată la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş sub nr. x/21.08.2014, pentru suma de 1.571.036 RON.

Curtea de Apel Piteşti a admis acţiunea formulată de reclamantă, a desfiinţat, în parte, decizia atacată, în ce priveşte măsura suspendării, şi a obligat intimata-pârâtă să soluţioneze contestaţia administrativă.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Potrivit dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din C. proc. fisc. : "Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când:

a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă."

Soluţia primei instanţe reflectă aplicarea corectă a prevederilor art. 214 alin. (1) lit. a) din C. proc. fisc. , în condiţiile în care sesizarea organului de control, care a constatat indiciile săvârşirii unei infracţiuni ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă, nu respectă dispoziţiile legale în ceea ce priveşte sesizarea organelor penale şi nu s-a făcut dovada înregistrării respectivei sesizări.

Astfel, în susţinerea măsurii luate, organele fiscale au depus la dosar Adresa nr. x/30.07.2014 prin care au sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, însoţită de Procesul-verbal nr. x/30.07.2014, în care se indică actele fiscale transmise, şi Procesul-verbal nr. x/30.07.2014 ale cărui constatări se regăsesc şi în raportul de inspecţie fiscală care a stat la baza emiterii deciziei de impunere contestată, în vederea constatării existenţei sau inexistenţei elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, aşa încât în mod corect judecătorul fondului a reţinut că nu există o sesizare efectivă formulată de către organele fiscale.

Cât priveşte Adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, nr. x/04.07.2016 din care rezultă că, prin Ordonanţa nr. x/P/2014, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Piteşti, ataşată cererii de recurs, se constată că aceasta este emisă ulterior pronunţării sentinţei atacate.

În aceste condiţii, nu se poate reproşa primei instanţe ignorarea prevederilor art. 22 din C. proc. civ., având în vedere nerespectarea dispoziţiilor art. 205 alin. (2) lit. d) şi art. 10 din acelaşi cod, de către autoritatea pârâtă, aplicabile în egală măsură.

De asemenea, în mod corect s-a reţinut de judecătorul fondului că organele fiscale nu au făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre obligaţiile fiscale stabilite şi stabilirea existenţei indiciilor săvârşirii unor infracţiuni, în raport cu prevederile art. 10 pct. 5 din Ordinul nr. 2906/2014 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea Titlului IX din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aspect cu privire la care, de altfel, nu s-au formulat critici.

În plus, se reţine că după o perioadă de timp semnificativă de la data sesizării organelor de cercetare penală nu este probată în cauză nici începerea urmăririi penale cu privire la faptele ce fac obiectul sesizării penale.

Dispoziţiile art. 214 din C. proc. fisc. nu oferă niciun remediu adecvat contribuabilului pentru ipoteza în care cercetarea penală, faţă de care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei administrativ fiscale, nu are loc efectiv sau se desfăşoară cu mare întârziere, ori pentru ipoteza în care sesizarea penală nu a fost urmată de începerea procesului penal.

În condiţiile în care a fost dispusă suspendarea soluţionării contestaţiei, pentru motivul prevăzut de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, reluarea procedurii administrative se poate dispune numai la încetarea motivului care a determinat suspendarea, astfel, contribuabilul nu are posibilitatea de a solicita organului fiscal reluarea procedurii administrative, cât timp nu a fost pronunţată în cauză o soluţie definitivă în procesul penal.

Aşa fiind, prin desfiinţarea soluţiei de suspendare a soluţionării contestaţiei administrativ fiscale şi obligarea organului fiscal la soluţionarea acesteia se asigură intimatei-reclamante accesul efectiv la justiţie.

Prin urmare, hotărârea atacată conţine considerente care corespund cerinţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., iar dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva Sentinţei nr. 111 din 16 mai 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 noiembrie 2018.

GGC - GV