Fiscal interest on late restitution of illegally collected local building permit tax

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2015, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Bacău, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.471.932,29 RON, reprezentând dobânda fiscală datorată pentru restituirea cu întârziere a sumei de 1.443.070,87 RON, încasată nelegal de la SC B. SRL cu titlu de taxă pentru eliberarea autorizaţiei de construire nr. x/14.03.2011, calculată conform art. 1241 din C. proc. fisc. , de la data plăţii debitului principal - 11.03.2011 şi până la achitarea integrală a acestuia, respectiv 29.05.2015, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 1436 din 26 aprilie 2016, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

A admis acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Bacău şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a dobânzii fiscale datorată pentru restituirea cu întârziere a sumei de 1 440 070,87 RON, calculată conform art. 1241 din C. proc. fisc. de la data plăţii - 11.03.2011 şi până la achitarea integrală - 29.05.2015.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 300 RON cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 1436 din 26 aprilie 2016 a declarat recurs pârâtul Consiliul Judeţean Bacău, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, în esenţă, recurentul-pârât a invocat următoarele:

- în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, în condiţiile în care aceasta nu a avut calitatea de contribuabil la bugetul local al autorităţii publice locale, iar litigiul care stă la baza solicitării intimatei-reclamante s-a purtat între recurentul-pârât şi Societatea B. SRL, iar nu cu intimata -reclamantă prezentă în cauză;

- în mod nelegal, instanţa de fond a dispus obligarea autorităţii recurente la plata dobânzii fiscale, în temeiul art. 1241 C. proc. fisc. , întrucât taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire nu are scadenţă şi nu generează penalităţi ca şi în cazul impozitelor şi taxelor locale.

În opinia recurentului-pârât, în speţa dedusă judecăţii se pune problema aplicării unei norme interne de drept fiscal care nu intră în contradicţie cu dreptul comunitar, motiv pentru care jurisprudenţa reţinută de instanţa de fond nu are aplicabilitate în speţa dedusă judecăţii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 16.08.2016, intimata-reclamantă SC A. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este temeinic motivată, atât în privinţa justificării calităţii procesuale active a reclamantei, cât şi sub aspectul acordării dobânzii fiscale calculată potrivit art. 1241 alin. (4) C. proc. fisc. începând cu data plăţii taxei solicitate pentru eliberarea autorizaţiei de construire percepută în mod nelegal (astfel cum s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă, care se bucură de autoritate de lucru judecat) şi până la restituirea integrală a sumei nedatorate .

5. Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 15.05.2018.

Prin rezoluţia completului de judecată din data de 1.10.2018, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20.09.2018 s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Intimata-reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ şi fiscal refuzul nejustificat al acordării dobânzii fiscale datorată pentru restituirea cu întârziere a sumei de 1.443.070,87 RON încasată nelegal de la SC B. SRL cu titlu de taxă pentru eliberarea autorizaţiei de construire nr. x/14.03.2011, de la data plăţii acestei sume - 11.03.2011 şi până la restituirea integrală 29.05.2015.

Potrivit situaţiei de fapt, la data de 19.01.2009, între SC B. SA, în calitate de concesionar şi RA Aeroportul Internaţional Bacău, în calitate de concedent, a fost încheiat contractul de concesiune lucrări publice având ca obiect "modernizarea Aeroportului Bacău", pentru realizarea proiectului, conform dispoziţiilor contractuale, fiind înfiinţată societatea de concesiune SC B. SRL.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor contractuale, s-a formulat de către B. la data de 29.12.2010 o cerere pentru emiterea autorizaţiei de construcţie către paratul Consiliul Judeţean Bacău, în vederea executării lucrărilor de modernizare a Aeroportului Internaţional George Enescu Bacău.

Consiliul Judeţean Bacău a trimis către societatea de concesiune un răspuns prin care a învederat faptul că pentru eliberarea autorizaţiei de construcţie este necesară achitarea taxei de 1% din valoarea stabilită a devizului general al investiţiei, împotriva acestui răspuns formulându-se plângere prealabilă, iar prin adresa nr. x/24.01.2011 recurentul a comunicat respingerea plângerii.

În urma punctului de vedere exprimat de către Consiliul Judeţean Bacău, B. a achitat taxa aferentă în valoare de 1.443.070,87 RON, constrânsă fiind de necesitatea demarării lucrărilor.

Ulterior însă, societatea a promovat o acţiune în justiţie prin care a solicitat instanţei obligarea pârâtului Consiliului Judeţean Bacău la restituirea sumei în cuantum de 1.443.070,87 RON, reprezentând taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire.

Prin Sentinţa civilă nr. 859/14.03.2014, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea B., obligând-o pe pârâtă să-i restituie acesteia suma de 1.443.070.87 RON, reprezentând taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire, sentinţă rămasă definitivă prin Decizia nr. 1804/30.04.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La data de 12.01.2015, între SC B. SRL, în calitate de creditor cedent, şi intimata- reclamantă, în calitate de cesionar, s-a încheiat un contract de cesiune de creanţa şi transmitere a calităţii procesuale active, prin care prima a cesionat cu titlu oneros intimatei- reclamante toate drepturile în legătură cu creanţa pe care o deţinea împotriva debitorului cedat Consiliului Judeţean Bacău, în temeiul sentinţei civile definitive nr. 859/14.03.2014, precizându-se în contract că se va transfera creanţa cedată cesionarului împreună cu toate accesoriile sale (art. 1.2.) şi că transmiterea dreptului litigios şi a calităţii procesuale de intimat au loc la data semnării contractului, în conformitate cu dispoziţiile art. 38-39 C. proc. civ. (art. 2.2.).

Prin Notificarea nr. x/04.05.2015, intimata-reclamantă a adus la cunoştinţa recurentului-pârât cesionarea creanţei şi transmiterea calităţii procesuale pentru litigiul existent intre părţi, solicitându-i restituirea pana la data de 30.05.2015 a sumei de 1.443.070,87 RON.

Ulterior, la data de 08.05.2015, a formulat cerere de executare silită pentru suma menţionată anterior, iar prin ordinul de plată nr. x/29.05.2015, Consiliul Judeţean Bacău a dispus virarea sumei de 1.443.070,87 RON, astfel încât obligaţia de plată a creanţei a fost stinsă.

La data de 09.11.2015 reclamanta a solicitat recurentului-pârât şi achitarea dobânzii fiscale aferente creanţei menţionate anterior, în cuantum de 1.471.932,29 RON, dar aceasta nu a răspuns solicitării.

În acest context factual, prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a intimatei-reclamante şi a admis cererea de chemare în judecată, considerând că intimatei-reclamante i se cuvine dobândă fiscală calculată conform art. 1241 C. proc. fisc. pentru restituirea cu întârziere a taxei pentru eliberarea autorizaţiei de construire percepută în mod nelegal, conform Sentinţei civile nr. 859/14.03.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă prin respingerea recursului, prin Decizia nr. 1804/30.04.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Concluzia instanţei de fond, în sensul reţinerii calităţii procesuale active a intimatei-reclamante şi aprecierii ca întemeiate a pretenţiilor deduse din restituirea cu întârziere a taxei pentru eliberarea autorizaţiei de construire nedatorată este însuşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă o abordare corectă a cauzei, pe baza situaţiei de fapt reţinută, care nu a fost contestată de către părţi.

Răspunzând criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Excepţia lipsei calităţii procesuale active a societăţii reclamante a fost respinsă în mod corect de către instanţa de fond, în raport de dispoziţiile art. 38 C. proc. civ., potrivit cu care "Calitatea de parte se poate transmite legal sau convenţional, ca urmare a transmisiunii în condiţiile legii, a drepturilor ori situaţiilor juridice deduse judecăţii".

În speţă, prin contractul de cesiune de creanţă şi de transmitere a calităţii procesuale active din 12.01.2015, încheiat între SC B. SRL în calitate de creditor cedent şi intimata-reclamantă din prezenta cauză în calitate de ce cesionar, SC B. SRL a cesionat cu titlu oneros societăţii intimate toate drepturile în legătură cu creanţa pe care o deţinea împotriva debitorului cedat - recurentul-pârât din prezenta cauză, în temeiul sentinţei civile definitive nr. 859/14.03.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, contract care a fost notificat debitorului cedat prin notificarea nr. x/04.05.2015.

În acest context se impune precizarea că problema juridică a calităţii procesuale active a societăţii cesionare A. SRL a fost tranşată definitiv prin SC 859/2014 sus arătată, respectiva hotărâre judecătorească impunându-se cu autoritate de lucru judecat şi în prezenta cauză, conform art. 430 alin. (1) cu referire la art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Aceasta întrucât, manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat reglementată de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., impune judecăţii ulterioare respectarea unei chestiuni litigioase tranşate deja printr-o altă hotărâre, înzestrată cu autoritate de lucru judecat.

Cu privire la existenţa dreptului intimatei-reclamante la dobânzi pentru restituirea cu depăşirea termenului legal a taxei locale (taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire) percepută în mod nelegal, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, reţine că acest drept este reglementat expres în C. proc. fisc. .

Astfel, potrivit art. 1241 alin. (4) C. proc. fisc. (în vigoare în perioada de referinţă) "Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează dobândă. Nivelul şi modul de calcul al dobânzii sunt cele prevăzute la alin. (2)".

Înalta Curte reţine că acordarea dobânzii fiscale reprezintă echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat creditorului, asigurând astfel punerea acestuia în situaţia patrimonială în care s-ar fi aflat dacă obligaţia debitorului ar fi fost executată întocmai.

Susţinerile recurentului în sensul că taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire nu au scadenţă şi nu generează dobândă fiscală ca în cazul altor taxe sau impozite locale nu pot fi primite, de vreme ce, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) coroborat cu art. 248 lit. d) C. fisc. , taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire este o taxă locală căreia i se aplică mecanismul reglementat de art. 1241 alin. (4) C. proc. fisc. .

Necesitatea acordării dobânzilor fiscale în situaţia în care, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive, contribuabilului i s-a recunoscut dreptul la restituirea unei sume de bani pe care autoritatea a înţeles să o restituie cu întârziere se impune şi din perspectiva jurisprudenţei Curţii Constituţionale, precum şi a Deciziei în interesul legii nr. 14/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, prin Decizia nr. 694/2015, Curtea Constituţională, admiţând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 124 alin. (1) raportat la art. 70 din C. proc. fisc. din 2003, a statuat asupra dreptului contribuabilului la primirea dobânzii în urma constatării dreptului său la restituirea unei sume de bani printr-o hotărâre judecătorească (parag. 25), precum şi asupra momentului de la care începe să curgă dobânda, respectiv de la data indisponibilizării sumei a cărei restituire se cere (parag. 38 din decizie).

În ceea ce priveşte decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii nr. 14/2015, deşi se referă la sumele încasate cu taxă de primă înmatriculare, taxă pe poluare şi taxă pentru emisii poluante, restituite prin hotărâri judecătoreşti, Înalta Curte, contrar susţinerilor recurentului-pârât, reţine aplicabilitatea acesteia în cauza dedusă judecăţii, întrucât statuează asupra momentului de la care încep să curgă dobânzile pentru sumele restituite prin hotărâri judecătoreşti, neavând relevanţă în ce constau aceste sume, câtă vreme C. proc. fisc. nu face nici distincţie cu privire la natura sumelor de restituit atunci când reglementează dreptul la dobânzi în cuprinsul dispoziţiilor art. 1241 alin. (4), dispoziţii legale aplicabile, la nivel general, pentru orice taxă percepută în mod nelegal.

Concluzionând asupra aspectelor analizate, Înalta Curte constată că instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 1241 C. proc. fisc. , în forma în vigoare în perioada supusă analizei, potrivit cărora, pentru restituirea cu întârziere a sumei de 1.440.070,87 RON (taxă pentru eliberarea autorizaţiei de construire percepută în mod nelegal) contribuabilul are dreptul la dobândă fiscală de la data plăţii - 11.03.2011 şi până la achitarea integrală - 29.05.2015.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Bacău împotriva Sentinţei civile nr. 1436 din data de 26 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 noiembrie 2018.

GGC - GV