ERDF recovery claim quashed and remanded for lack of reasoning

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Mehedinţi a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună:

- obligarea Camerei de Comerţ şi Industrie şi Agricultură Mehedinţi (CCIA Mehedinţi), în baza parag. (10) şi (11) din Anexa 7 a Contractului de finanţare nr. x/06.08.2010 încheiat între instituţia reclamantă şi pârâtă, în calitate de Partener lider, la plata sumei de 19.564,29 euro, reprezentând fonduri din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR);

- obligarea pârâtei Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Mehedinţi, în baza art. 11 parag. (12) din Contractul de finanţare nr. x/06.08.2010- încheiat între instituţia reclamantă şi pârâtă, la plata dobânzilor de întârziere începând cu data de 19.04.2014 (care reprezintă ziua următoare expirării termenului limită de restituire a debitului, conform Notificării MDRAP nr. 19740/19.03.2014) până la data plăţii efective, în valoare de 0,83 euro/zi de întârziere;

- obligarea pârâtei, în baza art. 453 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 3325 din 14.12.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamantul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale Şi Administraţiei Publice, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă Camera De Comerţ, Industrie Şi Agricultură Mehedinţi.

S-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 19.564,29 euro reprezentând fonduri FEDR şi la dobânzi de întârziere începând cu 19.04.2014, până la plata efectivă.

S-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă Camera De Comerţ, Industrie şi Agricultură Mehedinţi, ca neîntemeiată.

Instanţa de fond, pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei, reclamantul MDRAP a solicitat în contradictoriu cu CCIA Mehedinţi obligarea acesteia, conform Contractului de finanţare nr. x/6.08.2010 încheiat între părţi, la plata sumei de 19.564,29 euro fonduri din FEDR, şi obligarea, în baza art. 11 par. 12 din contract, la plata dobânzilor de întârziere începând cu 19.04.2014, ziua următoare expirării termenului limită de restituire a debitului şi până la plata efectivă.

Contractul de finanţare menţionat anterior a fost încheiat între părţi pentru implementarea Proiectului MIS ETC 638 pentru Gestionarea situaţiilor neprevăzute din zona transfrontalieră Mehedinţi-Vidin. Acest proiect a fost finanţat prin FEDR în cadrul Programului de Cooperare România Bulgaria 2007-2013.

Potrivit art. 2 din Contract, durata contractului a fost de 12 luni, contractul fiind încheiat la 6.08.2010, iar după certificarea cererilor de rambursare transmise pentru proiectul menţionat, autoritatea a recalculat cheltuielile eligibile raportat la folosirea ratei de schimb inforeuro, comunicată de autoritatea de certificare pentru fiecare cerere de rambursare în parte, rezultând astfel că sumele virate pârâtei pentru cererile de rambursare depăşesc suma finală rezultată după certificare. Potrivit parag. 10 şi 11 din Anexa nr. 7 la Contract, plăţile se efectuează în euro, iar la următoarele cereri de rambursare, diferenţele dintre rata de schimb utilizate pentru plată şi rata de schimb comunicată de autoritatea de certificare se va rezolva prin ajustarea corespunzătoare a valorii cererii de rambursare ca excepţie de la prevederile acestui parag., ultima cerere de rambursare va fi plătită numai după certificarea realizată de autoritatea de certificare.

Cu adresa nr. x/2.10.2014, pârâta nu a recunoscut creanţa comunicată de către reclamantă, în sensul că nu este de acord cu ajustarea sumei FEDR conform ratei de schimb de la rambursarea finală. Conform dispoziţiilor din contract, s-a menţionat că această ajustare se face la viitoarele cereri de rambursare, iar calculele făcute la cererea de rambursare finală sunt conforme cu parag. 10 şi 11 din Anexa nr. 7 la Contract.

Conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, autoritatea are obligaţia să recupereze datoriile stabilite prin rapoarte de neregularităţi prin deducerea acestora din viitoarele plăţi/rambursări către beneficiar, rezultând astfel sumele calculate şi solicitate prin prezenta cerere de chemare în judecată.

S-a reţinut că Notificarea MDRAP nr. 19740/19.03.2014 a fost primită de pârâtă la 19.03.2014, astfel încât în termenul de 30 de zile se putea achita debitul fără dobândă, termen care s-a împlinit la 18.04.2014.

Ca urmare a verificării legalităţii documentelor justificative privind cheltuielile cuprinse în cererea de rambursare nr. x, echipa de control a constatat decontarea de către beneficiar a unor cheltuieli neeligibile aferente situaţiei de plată pentru luna mai 2011 în sumă de 11.171,69 euro cu TVA, din cuprinsul notei de constatare rezultând că nu sunt îndeplinite condiţiile de eligibilitate privind cheltuielile din devizul de organizare şantier, iar decontarea sumelor nu corespunde realităţii, fiind constatate şi neconcordanţe în înregistrările în contabilitate. De asemenea, rezultă că echipa de control a solicitat pârâtei un punct de vedere cu privire la concluziile şi constatările din actul de control care nu a fost primit până la data emiterii procesului-verbal de control.

La solicitarea pârâtei, a fost întocmit un raport de expertiză extrajudiciară la 5.07.2012, echipa de control verificând aspectele menţionate în sesizare cât şi fişa de date a achiziţiei, caietul de sarcini şi raportul de expertiză. Ca urmare a verificării legalităţii documentelor justificative privind cheltuielile cuprinse în cererea de rambursare nr. x, s-a constatat decontarea de către beneficiar a unor cheltuieli neeligibile în valoarea de 11.171,69 euro, aferente situaţiei de plată pentru luna mai 2011 pentru lucrările din devizul de organizarea de şantier, contravaloarea acestora nefiind necesară realizării proiectului. Conform OMDR 22/2009, în art. 2 alin. (2) se defineşte cheltuiala eligibilă ca fiind în concordanţă cu obiectivele şi rezultatele activităţilor propuse, să fie necesare pentru a duce proiectul la bun sfârşit şi prevăzută în contractul de finanţare.

Prin Nota de constatare s-a aplicat o corecţie de 5% din valoarea contractului de lucrări, rezultând un debit faţă de autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene în valoare de 16.624,90 euro echivalent la cursul BNR.

Prin cererea reconvenţională, pârâta a susţinut că nu are de achitat nicio sumă către autoritatea reclamantă şi că, dimpotrivă, are de primit, conform Notei de aprobare a cheltuielilor eligibile din 27.02.2013, întreaga sumă aferentă cererii de rambursare nr. x finală a cărei aprobare nu i-a fost comunicată oficial.

În concluzie, prima instanţă a reţinut că motivele cererii reconvenţionale nu pot fi reţinute deoarece, astfel cum se reţine din documentaţia Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.10.2012 şi Nota de constatare a neregulilor din 28.09.2012, precum şi Nota de aprobare a cheltuielilor neeligibile a cererii de rambursare nr. x finală, rezultă că rezumatul sumelor autorizate pentru plată şi a cererilor certificate au fost ataşate Notificării nr. x/19.03.2014, rezultatul fiind acela că fondurile FEDR, care fuseseră virate pârâtei pentru toate cererile de rambursare, depăşesc suma finală după certificare, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 10 şi 11 din Anexa nr. 7 la Contract, pârâta fiind obligată să returneze sumele menţionate în 30 de zile de la primirea notificării. Recalcularea s-a efectuat în conformitate cu dispoziţiile art. 83 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 1083/2006, suma cumulată plătită pentru toate cererile de rambursare depăşind, astfel cum s-a arătat, suma rezultată după certificare, şi, în consecinţă, diferenţa trebuia rambursată de către pârâtă conform par. 10 şi 11 din Anexa nr. 7 şi art. 11 par. 9 din Contractul de finanţare. Astfel, reclamantul a procedat conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, fiind obligat să recupereze datoriile stabilite prin rapoarte de neregularităţi, prin deducerea acestora din viitoare plăţi sau rambursări către beneficiar, astfel cum s-a şi procedat prin procesul-verbal şi nota de constatare de neregularităţi.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Mehedinţi, fiind invocate, în susţinerea căii de atac formulate, motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

A arătat recurenta că hotărârea instanţei de fond este nelegală, întrucât a ignorat atât inconsecvenţa reclamantului cu privire la ce reprezintă suma solicitată, cât şi cererea reconvenţională îndreptăţită a intimatei, motivarea instanţei de fond fiind contradictorie, fără suport probator şi neargumentată în drept.

A mai susţinut recurenta că instanţa de fond a reţinut, pe de o parte, că prin procesul-verbal şi nota de constatare de neregularităţi a fost obligată CCIA Mehedinţi la plata către reclamant a sumei de 19.564,29 euro, reprezentând fonduri FEDR, şi la dobânzi de întârziere începând cu 19.04.2014 până la plata efectivă, iar pe de altă parte instanţa a reţinut că reclamantul este îndreptăţit să primească suma solicitată de la pârâtă întrucât prin Nota de constatare s-a aplicat o corecţie de 5% din valoarea contractului de lucrări, rezultând un debit faţă de autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene în valoare de 16.624,90 euro echivalent la cursul BNR.

A mai susţinut recurenta că în mod greşit instanţa de fond a acordat dubla reprezentare a sumei solicitate de reclamant, depăşind cadrul procesual stabilit prin cererea de chemare în judecată, în care nu este invocat faptul că suma solicitată ar reprezenta sume stabilite prin PVCA - 72275/21.09.2012 şi NCA 79219/23.10.2012.

De asemenea, a susţinut recurenta că suma celor 7 cereri de rambursare este de 902.634,54 euro, iar valoarea totală a contractului a fost de 992.859,75 euro, astfel că este complet greşită concluzia instanţei de fond în sensul că CCIA ar fi depăşit suma finală după certificare, întrucât până în prezent s-au achitat doar 857.007,12 euro conform cererilor de rambursare 1 - 6.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Ministerul Dezvoltării Regionale Şi Administraţiei Publice a depus întâmpinare prin care a solicitat anularea ca nemotivat a recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate, susţinând că motivele invocate de către recurenta-pârâtă nu pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., întrucât acestea sunt o reiterare parţială a argumentelor prezentate la fondul cauzei. A mai susţinut că simpla nemulţumire a recurentei faţă de soluţia instanţei de fond, fără a indica o critică anume, nu poate fi asimilată unei reale motivări a recursului, aspecte care conduc la nulitatea recursului pentru nemotivare.

A mai solicitat ca, în cazul în care se va trece peste excepţia nulităţii recursului, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul-reclamant a făcut o detaliere a cererilor de rambursare a sumelor care compun debitul, precum şi modul de calcul al acestor

Recurenta Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Mehedinţi a depus răspuns la întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului. Examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 11 iunie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Raportorul a apreciat că nu este întemeiată excepţia invocată de intimatul-reclamant privind anularea recursului ca nemotivat, întrucât criticile invocate de recurent în cererea de recurs se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Examinând motivele de casare invocate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi îl va admite din perspectiva motivului prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., urmând a trimite cauza spre rejudecare, astfel că nu va mai fi analizat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu privire la situaţia de fapt, Înalta Curte reţine următoarele:

Contractul de finanţare din FEDR nr. 52973/06.08.2010, cod MIS-ETC 638, a fost încheiat între Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - în calitate de Autoritate de Management pentru Programul de Cooperare Transfrontalieră România - Bulgaria 2007 - 2013 (denumită AM) - şi Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Mehedinţi (denumită Partener Principal PP), având ca obiect acordarea finanţării din FEDR de către AM pentru implementarea proiectului nr. 2(2i) - 2.2-6 numit "Eco-business-centru comun pentru gestionarea situaţiilor neaşteptate în zona transfrontalieră Mehedinţi-Vidin", valoarea totală eligibilă fiind de 992.859,75 euro (finanţare nerambursabilă şi contribuţia partenerului).

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă Camera De Comerţ, Industrie şi Agricultură Mehedinţi, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa sa se dispună:

- obligarea Camerei de Comerţ şi Industrie şi Agricultură Mehedinţi (CCIA Mehedinţi), în baza parag. (10) şi (11) din Anexa 7 a Contractului de finanţare nr. x/06.08.2010, încheiat între instituţia reclamantă şi pârâtă, în calitate de partener lider, la plata sumei de 19.564,29 euro, reprezentând fonduri din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR);

- obligarea pârâtei Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Mehedinţi, în baza art. 11 parag. (12) din Contractul de finanţare nr. x/06.08.2010 încheiat între instituţia reclamantă şi pârâtă, la plata dobânzilor de întârziere începând cu data de 19.04.2014 (care reprezintă ziua următoare expirării termenului limită de restituire a debitului, conform Notificării MDRAP nr. 19740/19.03.2014) până la data plăţii efective, în valoare de 0,83 euro/zi de întârziere.

Reclamantul MDRAP a susţinut că prin adresa nr. x/19.03.2014 a adus la cunoştinţă pârâtei că, după certificarea de către Autoritatea de Certificare a tuturor cererilor de rambursare transmise pentru proiectul menţionat anterior, Autoritatea de Management, a recalculat cheltuielile eligibile raportate prin folosirea ratei de schimb Inforeuro comunicată de către Autoritatea de Certificare pentru fiecare cerere de rambursare în parte. Astfel, a susţinut reclamanta că pârâta CCIA Mehedinţi este obligată să returneze fondurile FEDR ca rezultat al diferenţei dintre sumele rambursate şi sumele certificate (calculate folosind ratele transmise de Autoritatea de Certificare), cursul de schimb aplicat fiind conform cu art. 813 al Regulamentului Comisiei Europene nr. 1083/2006.

De asemenea, Înalta Curte constată că pârâta Camera de Comerţ şi Industrie şi Agricultură a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a arătat că, potrivit adreselor nr. x/18.03.2014, nr. y/02.04.2014, nr. z/04.04.2014, nr. w/02.10.2014, nu are de plătit nicio sumă către MDRAP, însă are de primit, conform Notei de aprobare a cheltuielilor eligibile din data de 27.022013, suma de 45.627,42 euro, reprezentând întreaga sumă aferentă Cererii de rambursare nr. 7-finală, a cărei aprobare nu a fost comunicată pârâtei.

A. Cu privire la excepţia nulităţii recursului invocată de către intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte constată că nu este fondată.

Criticile susţinute în cererea de recurs se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., invocate de recurent, atât în ceea ce priveşte motivele contradictorii cuprinse în considerentele hotărârii atacate, cât şi în ceea ce priveşte critica privind aplicarea greşită a normelor de drept material.

Sancţiunea nemotivării recursului este prevăzută de art. 489 C. proc. civ., potrivit căruia recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3), unde se stabileşte că, în situaţia în care legea nu dispune altfel, motivele de casare de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Alin. (2) din textul menţionat prevede că aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din interpretarea dispoziţiilor legale enunţate, Înalta Curte reţine că recurenta, fără să fie ţinută neapărat de ordinea în care sunt prevăzute motivele de casare în art. 488, va trebui să-şi exprime criticile de nelegalitate faţă de hotărârea atacată în raport cu aceste motive, nefiind suficientă şi nici necesară o relatare a faptelor procesului şi nici a stării de fapt, deoarece recursul nu are caracter devolutiv şi nu vizează situaţia de fapt.

Instanţa de control judiciar reţine că cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă cuprinde referiri propriu-zise la motivarea sentinţei recurate, dar şi la motivele de nelegalitate ale acesteia. Prin urmare, motivarea cererii de recurs se raportează la cuprinsul hotărârii judecătoreşti atacate şi la motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., îndeplinind cerinţa motivării prevăzută de art. 489 C. proc. civ.

Astfel, nu se poate reţine o lipsă a motivării recursului, instanţa de control judiciar putând analiza criticile invocate în cererea de recurs raportate la cazurile de casare precizate de către recurentă.

B. Cu privire la motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., hotărârea prin care instanţa soluţionează fondul cauzei trebuie să conţină o parte introductivă, considerentele şi dispozitivul.

Considerentele trebuie să cuprindă obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Înalta Curte constată că, în cuprinsul considerentelor sentinţei, instanţa de fond nu numai că nu a făcut o analiză a solicitărilor reclamantului raportat şi la apărările formulate de pârâta din cauza dedusă judecăţii, dar a nesocotit întru totul analizarea conţinutului actelor depuse la dosar. Astfel, judecătorul de fond a făcut referire la Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.10.2012, Nota de constatare a neregulilor din 28.09.2012 şi Nota de aprobare a cheltuielilor neeligibile a cererii de rambursare nr. x finală, dar nu a analizat şi celelalte probe administrate, inclusiv Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare încheiată la data de 30.08.2012 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene (înregistrată sub nr. x/23.10.2012) şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 21.08.2012 de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene (înregistrat sub nr. x/28.09.2012).

Instanţa de fond nu a analizat argumentele pârâtei formulate în cadrul apărărilor, preluând, într-o modalitate deosebit de succintă, aspecte invocate, fără a aduce un aport propriu jurisdicţional asupra probelor administrate, raportat la motivele din cererea de chemare în judecată şi la apărările pârâtei.

De asemenea, cu privire la respingerea cererii reconvenţionale formulate de către pârâta-reclamantă, instanţa de fond nu a înţeles să motiveze în ce constă soluţia dispusă, nu au fost prezentate argumentele care au condus instanţa la respingerea acesteia, nefăcându-se o analiză a cererii prin raportare la situaţia de fapt.

Pronunţarea unei soluţii în rezolvarea acţiunii deduse judecăţii într-o cauză implică în mod necesar şi obligatoriu un proces de verificare a unui ansamblu de aspecte de drept civil/contencios administrativ, procesual civil, operaţiune care, pentru a echivala cu o veritabilă pronunţare, trebuie să îmbrace un caracter global. Or, această obligaţie esenţială privind hotărârea instanţei nu a fost respectată de instanţa de fond, împrejurare care conduce la casarea hotărârii pronunţate.

Instanţa de fond, în propria analiză, nu a analizat situaţia de fapt, făcând doar referire la o parte din probele administrate, preluând în mod succint fragmente reţinute în actele ce au constituit titluri de creanţă; nu a evaluat şi valorificat în niciun fel probele administrate în faza de cercetare judecătorească, nefăcând trimitere în considerentele hotărârii la toate acestea şi măsura în care se coroborează sau nu cu argumentele invocate de reclamant şi cu cele ale apărării.

Concluzionând, Înalta Curte constată că instanţa de fond a preluat, în cuprinsul hotărârii, scurte fragmente din actele de control de constatare a neregulilor, nerezultând o analizare proprie a situaţiei de fapt şi a actelor normative în materie care au condus la admiterea cererii reclamantului şi respingerea cererii reconvenţionale, astfel încât se constată că motivele pe care şi-a fundamentat soluţia lipsesc cu desăvârşire, hotărârea fiind nelegală.

Reţine Înalta Curte, totodată, că atâta vreme cât, prin omisiuni evidente din perspectiva disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., prin hotărârea pronunţată prima instanţă nu a soluţionat fondul cauzei, instanţa de recurs nu poate suplini atribuţiile instanţei de fond printr-o hotărâre definitivă ce ar urma a nu fi supusă, ulterior, controlului judiciar.

Elementul esenţial al unei hotărâri judecătoreşti este motivarea, care nu poate fi implicită, ci trebuie să poarte asupra tuturor argumentelor de fapt şi de drept invocate de părţi. Obligativitatea motivării hotărârii judecătoreşti reprezintă o condiţie a procesului echitabil, exigenţă prevăzută atât de Constituţia României [art. 21 alin. (3), cât şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (art. 6 parag. 1]. Omisiunea instanţei de fond de a cerceta şi analiza, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii atacate, argumentele de fapt şi de drept din cererea de chemare în judecată şi cererea reconvenţională, precum şi apărările formulate, nu satisface exigenţele desfăşurării unui proces echitabil cu privire la ambele părţi din cauză.

Faţă de toate argumentele expuse anterior, Înalta Curte constată că, prin hotărârea pronunţată, prima instanţă nu a soluţionat în realitate fondul cauzei, iar faţă de modul defectuos în care s-a desfăşurat procedura de judecată, sub toate aspectele prezentate, din perspectiva încălcării disp. 425 C. proc. civ., nu ar putea suplini atribuţiile instanţei de fond, direct în faza de recurs, printr-o hotărâre definitivă ce nu ar mai putea fi supusă ulterior controlului judiciar.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în baza dispoziţiilor 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâta Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Mehedinţi împotriva Sentinţei civile nr. 3325 din 14 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul formulat de pârâta Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Mehedinţi împotriva Sentinţei civile nr. 3325 din 14 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2018.

GGC - GV