Negative conflict of jurisdiction over pension dispute: classification of sectoral pension authority decision as social security matter under Law No. 223/2015

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă investită.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, la data de 14.02.2019, după disjungerea din Dosarul nr. x/2018, contestatorul A. a chemat în judecată pe intimata Ministerul Afacerilor Interne - Casa sectorială de pensii, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea actului administrativ, adresa din 11.07.2018 emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Casa sectorială de pensii, petit definit în cererea introductivă modificată la 06.12.2018 .

În motivarea acţiunii, contestatorul a învederat instanţei că în fapt, a fost cadru militar, lucrând în condiţii de muncă speciale în perioadele 01.09.1975 până în 31.08.1991, respectiv 01.02.1998 - 31.08.2001, a susţinut examen, prin care a fost declarat admis şi a absolvit cursurile Şcolii Militare de ofiţeri activi ai MAI în perioada 1975 - 1978. A mai arătat că intimata a emis adresa contestată care este neargumentată juridic prin care se refuză să se recunoască faptul că a făcut parte din categoria cadrelor militare şi se arată că i s-au aplicat dispoziţiile legale privitoare la categoria profesională a funcţionarilor publici.

Prin Sentinţa nr. 358 din data de 14 februarie 2019 Tribunalul Prahova a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Prahova, secţia I civilă, în ce priveşte soluţionarea cererii - anularea actului administrativ adresa din 11.07.2018 emisa de Ministerul Afacerilor Interne, Casa sectorială de pensii, cerere formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii Sectorială a MAI şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Prahova a avut în vedere capetele de cerere cu care a rămas învestită instanţa în prezentul dosar, precum şi faptul că litigiul s-a născut din emiterea unui act administrativ, în speţă fiind aplicabile dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

În conformitate cu art. 1 din Legea nr. 554/2004 "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public".

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, … se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Faţă de considerentele expuse anterior şi având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată cu care a rămas învestită instanţa, este de observat faptul că actul a cărui anulare se solicită în prezenta cauză este emis de o autoritate publică centrală, Ministerul Afacerilor Interne - Casa sectorială de pensii. Acest act administrativ se referă la domeniul de aplicare al dispoziţiilor Legii nr. 152/2017, art. II, alin. (3), lit. b) şi incidenţa acestuia pe categorii profesionale - funcţionari publici/cadre militare.

Astfel, având în vedere faptul că emitentul actului contestat este o autoritate publică centrală, iar potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 96 din C. proc. civ., curţile de apel judecă în primă instanţă litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, instanţa a apreciat că în prezenta cauză competenţa de soluţionare îi revine Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sens în care a admis excepţia necompetentei materiale a Tribunalului Prahova şi a declinat competenţa.

2. A doua instanţă învestită.

Pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 04.03.2019 sub nr. x/2019.

Prin Sentinţa nr. 105 din data de 14 mai 2019 Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei invocată din oficiu şi a declinat soluţionarea cauzei având ca obiect anulare act administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII SECTORIALA A M.A.I., în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I civilă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea adresei nr. x/11.07.2018 emisă de Casa de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne .

Adresa a cărei anulare se solicită reprezintă răspunsul primit de reclamant la cererea de actualizare a pensiei conform art. II, alin. (3) lit. b) din Legea nr. 152/2017 .

Soluţionarea excepţiei necompetenţei materiale impune, cu prioritate, stabilirea naturii juridice a litigiului în care se contestă adresa prin care Casa de pensii sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale a respins cererea reclamantului de actualizare a pensiei în raport de dispoziţiile Legii nr. 152/2017 şi anume dacă acesta este un litigiu de contencios administrativ sau un litigiu de asigurări sociale, competenţa materială urmând a decurge din această calificare.

Pentru aceasta, trebuie avute în vedere dispoziţiile legale relevante pentru dezlegarea problemei de drept:

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice:

"Art. 152. - Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel.

Art. 153. - Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind: (...)

d) hotărârile Comisiei Centrale de Contestaţii şi ale comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii privind deciziile de pensie; (...)

f) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale;".

"Art. 156. - Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat (în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2016):

"Art. 1. - Dreptul la pensii şi asigurări sociale pentru militari, poliţişti şi funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile prezentei legi, prin sistemul pensiilor militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale, denumit în continuare sistemul pensiilor militare de stat."

"Art. 100. - Jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel."

"Art. 102. - Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul."

"Art. 103. - Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel."

"Art. 104. - Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

Din analiza dispoziţiilor legale menţionate reiese că litigiile îndreptate împotriva refuzului Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne de actualizare a pensiei sunt litigii de asigurări sociale şi se soluţionează de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

Având în vedere argumentele expuse, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Ploieşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I civilă.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I civilă.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în obligarea pârâtului la acordarea unor drepturi salariale către reclamant, prin raportare la prevederile Legii nr. 330/2009.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie natura juridică a dreptului litigios dedus judecăţii, precum şi prevederile legale incidente în materie.

În vederea clarificării naturii juridice a actului a cărui anulare se solicită, Înalta Curte va avea în vedere că prin adresa nr. x din data de 11.07.2018, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a comunicat reclamantului A. faptul că, problematica actualizării pensiilor militare de stat, generată de dispoziţiile art. II alin. (3) lit. b) din Legea nr. 152/2017 vizează numai categoria profesională a cadrelor militare. În continuare, se arată că reclamantul ar fi beneficiat de recalcularea drepturilor de pensie prin echivalarea funcţiei deţinute cu una existentă în plată până la data de 01.01.2016 specifică categoriei profesionale a funcţionarilor publici cu statut special din cadrul administraţiei penitenciarelor, dispoziţiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat (în vigoare până la data de 30.06.2017), coroborate cu cele ale art. II alin. (3) lit. b) din Legea nr. 152/2017, privind actualizarea drepturilor de pensie, nu sunt incidente în cazul reclamantului.

Deci, în adresa emisă, Casa de pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne vorbeşte de incidenţa a două legi, şi anume: Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat şi Legea nr. 152/2017 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare.

Dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, menţionează că în înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

a) militar - cadrul militar, astfel cum este definit de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, soldatul şi gradatul profesionist, aşa cum sunt definiţi de Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, cu modificările şi completările ulterioare, militarul angajat pe bază de contract, jandarmul angajat pe bază de contract, precum şi preotul militar, aşa cum este definit de Legea nr. 195/2000 privind constituirea şi organizarea clerului militar;

c) funcţionar public cu statut special - funcţionarul public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare încadrat în Ministerul Justiţiei sau în unităţi subordonate acestuia, astfel cum este definit de Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată;

d) pensionar militar - persoana definită la lit. a) - c), care beneficiază de pensie militară de stat în condiţiile prezentei legi.

De asemenea, Înalta Curte va avea în vedere şi dispoziţiile art. 100 - 102 din Legea nr. 223/2015 potrivit cărora jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel, litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale, iar cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.

Potrivit dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 152/2017:

"De la data intrării în vigoare a prezentei legi se majorează cu 15% cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie ale următoarelor categorii de personal: b) cadrele militare în activitate, precum şi soldaţii şi gradaţii voluntari, inclusiv personalul civil din Ministerul Apărării Naţionale şi instituţiile aflate în subordinea sa, cu excepţia celor care au beneficiat de majorări potrivit Legii nr. 250/2016 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Înalta Curte, având în vedere că reclamantul a formulat o acţiune împotriva răspunsului primit la cererea de actualizare a pensiei conform dispoziţiilor art. II alin. (3) lit. b) din Legea nr. 152/2017, constată că litigiul de faţă este un litigiu de asigurări sociale.

De asemenea, în raport de dispoziţiile art. 102 din Legea nr. 223/2015 potrivit cărora cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul şi ţinând cont de faptul că reclamantul are domiciliul în Ploieşti, judeţul Prahova, în raza teritorială a Tribunalului Prahova, constată că acestei instanţe îi aparţine competenţa de soluţionare a prezentei cauze.

4. Soluţia Înaltei Curţi

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2019.

GGC - OB