Mootness of salary recalculation action following voluntary compliance by the Ministry of Justice

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a în data de 10.12.2015, astfel cum a fost completată în data de 02.02.2016, reclamantele A. şi B., judecători în cadrul Curţii de Apel Constanta, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Constanţa, au solicitat să se dispună:

1. Obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei, de a emite pentru fiecare dintre reclamante în parte a unor noi ordine de salarizare, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare şi a sporurilor aferente, în acord cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, la nivelul maxim acordat personalului cu funcţie, vechime în funcţie şi în muncă, dobândite anterior datei de 01.01.2011.

2. Obligarea pârâtei Curtea de Apel Constanţa la plata către fiecare reclamanta a diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit celor de mai sus şi drepturile salariale încasate pe perioada 09.04.2015-zi, actualizate cu inflaţia de la data scadenţei fiecărei plăţi lunare până la data plăţii efective a sumelor, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe calculate, de asemenea, de la data scadenţei fiecărei plăţi lunare până la data plăţii efective a sumelor.

3. Obligarea paratului Ministerul Justiţiei sa vireze către Curtea de Apel Constanţa sumele de mai sus.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin Sentinţa civilă nr. 1337 din data de 20.04.2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ca neîntemeiată.

A admis, în parte, acţiunea completată, formulată de reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Constanţa.

A obligat pârâtul Ministrul Justiţiei să emită câte un ordin de salarizare pentru fiecare reclamantă, prin care să recalculeze drepturile salariale ale acestora, retroactiv, cu începere din data de 09.04.2015, în baza art. 1, alin. (51) şi a art. 5, alin. (1) şi alin. (11) din O.U.G. nr. 83/2014, la nivelul maxim pentru funcţia, tranşa de vechime în funcţie şi tranşa de vechime în muncă în care se află fiecare reclamantă.

A obligat pârâta Curtea de Apel Constanta la plata către fiecare reclamanta a diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit alineatului precedent şi cele încasate pe perioada 09.04.2015-zi, actualizate cu inflaţia de la data scadenţei fiecărei plăţi lunare până la data plăţii efective a sumelor, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe calculate, de asemenea, de la data scadenţei fiecărei plăţi lunare până la data plăţii efective a sumelor.

A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să vireze către Curtea de Apel Constanţa sumele de mai sus.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei civile nr. 1337 din data de 20.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale deoarece, în mod greşit a reţinut că dispoziţiile prevăzute de art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică şi judecătorilor aflaţi în situaţia prevăzută de norma legală, în condiţiile în care această normă este o normă de excepţie ce vizează expres şi limitativ categoriile cărora le sunt aplicabile aceste prevederi, respectiv personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, iar în cazul justiţiei, categoria funcţionarilor publici, personalul contractual, acestea fiind singurele categorii salarizate la acelaşi nivel cu personalul din Parlament.

În realitate, instanţa de fond a extins aplicarea normei legale arătate la categorii de personal cărora nu li se adresează, bazându-şi soluţia pe intenţia legiuitorului, ca măsură reparatorie, de înlăturare a diferenţelor salariale între persoane aflate în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie.

Or, instanţa de fond are atribuţii în ce priveşte aplicarea legii şi nu de a completa norma legală prin interpretarea intenţiei legiuitorului în ceea ce priveşte înlăturarea sensului discriminatoriu instituit prin dispoziţii legale.

În aceste condiţii, câtă vreme textul în discuţie constituie o normă de excepţie, de strictă interpretare, care nu a fost declarat neconstituţional, recurentul consideră că instanţa de fond era ţinută să-l aplice ca atare.

Din analiza comparativă a modului de formulare a art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 şi art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, se desprind următoarele concluzii:

a) Dacă textul art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015, ar fi fost aplicabil întregului personal din toate instituţiile şi autorităţile publice, nu ar mai fi existat la acest moment diferenţe sau discrepanţe salariale în sistemul bugetar, întrucât toate persoanele care ocupau aceleaşi funcţii grade/trepte şi gradaţii ar fi fost salarizate la nivelul maxim în plată începând cu 09.04.2015 şi reîncadrate la acelaşi nivel maxim începând cu 01.01.2016, în temeiul art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015.

b) Atunci când a dorită să lărgească sfera de aplicabilitate, legiuitorul a folosit în art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 sintagma "personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim..", spre deosebire de art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, care se adresa doar personalului din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice enumerate, salarizat la acelaşi nivel. În acest context, este de subliniat că n ici măcar acest ultim text nu are aplicabilitate generală în întreg sistemul bugetar, ci se referă doar la anumite categorii de personal (cele care potrivit legii beneficiază de salarii de bază/indemnizaţii de încadrare), din care, într-adevăr, fac parte şi reclamantele. În schimb, pentru alte domenii profesionale au fost introduce în O.U.G. nr. 57/2015 dispoziţii distincte şi derogatorii (de ex. pentru învăţământ, art. 31 alin. (2), art. 33 şi 34, pentru sistemul de apărare şi ordine publică, art. 31 alin. (5)-(7), pentru sistemul sănătăţii art. 32).

Totodată, reiterează faptul că odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 20/2016 din 08.06.2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termen, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 43/2016, chiar şi în eventualitatea în care s-ar opta în sensul menţinerii soluţiei de admitere a acţiunii, aceasta ar trebui limitată până la data de 01.08.2016, care marchează momentul intrării în vigoare a actului administrativ normativ anterior evocat şi, aşadar, respinsă ca lipsită de interes.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatele-reclamante nu au formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 26 iunie 2019.

6. Aspecte procesuale

Prin cererea înregistrată la data de 27 mai 2019, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a invocat excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, învederând că şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin sentinţa atacată, respectiv a emis în favoarea reclamantelor un nou ordin de salarizare cu nr. x/C/24.05.2017, în aplicarea OMJ nr. 4680/C/2016 şi OMJ nr. 219/2017, motiv pentru care, a solicitat admiterea recursului, casarea Sentinţei civile nr. 1337/20.04.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi respingerea acţiunii ca lipsită de obiect.

7. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinţei, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamantele A. şi B., judecător în cadrul Curţii de Apel Constanţa, au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unor noi ordine de salarizare prin care să se stabilească cuantumul salariului de bază şi al sporurilor la nivelul maxim acordat personalului cu funcţii similare, precum şi obligarea la plata diferenţelor salariale rezultate dintre drepturile salariale stabilite la nivel maxim şi cele încasate, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi obligarea la acordarea dobânzii.

Prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, s-a introdus art. 1 alin. (51) în O.U.G. nr. 83/2014, potrivit căruia:

"(51) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

De asemenea, conform art. 5 alin. (11) şi (12) din acelaşi act normativ:

"(11) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

(12) Prevederile alin. (11) se aplică şi pentru calculul indemnizaţiei de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcţii publice şi de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei."

Înalta Curte constată că, în cauză, pârâtul Ministerul Justiţiei a emis şi Ordinul nr. 1488/C/24.05.2017, prin care s-a statuat la art. 1, că în perioada 09.04.2015 - 31.07.2016, judecătorii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Constanţa, prevăzuţi în Anexele Nr. 1 - 10 la prezentul ordin, care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivelul maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivelul maxim, conform celor menţionate în Anexe. Art. 2. Începând cu data de 01.08.2016, judecătorii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, prevăzuţi în Anexele la prezentul ordin, beneficiază de drepturile salariale menţionate în dreptul fiecăruia.

Înalta Curte constată că intimatele-reclamante, legal citat, nu au contestat existenţa ordinelor emise de către pârât.

Având în vedere că obiectul acţiunii îl reprezintă pretenţia concretă a reclamantului şi acesta este unul dintre elementele esenţiale ale acţiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi faptul că, în speţă, obiectul cererii deduse judecăţii l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare ce li se cuvine, începând cu data de 09.04.2015, instanţa de control judiciar reţine că această pretenţie a fost satisfăcută şi, în consecinţă, este întemeiată excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecinţa respingerii acesteia ca atare.

Însă, Înalta Curte va menţine dispoziţiile sentinţei atacate cu privire la obligarea pârâtei Curtea de Apel Constanta la plata către fiecare reclamantă a diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite şi cele încasate pe perioada 09.04.2015-zi, actualizate cu inflaţia de la data scadenţei fiecărei plăţi lunare până la data plăţii efective a sumelor, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe calculate, de asemenea, de la data scadenţei fiecărei plăţi lunare până la data plăţii efective a sumelor, având în vedere că această obligaţie stabilită în sarcina pârâtei nu a fost atacată cu recurs în prezenta cauză, precum şi faptul că prin emiterea ordinelor de către pârâtul Ministerul Justiţiei şi rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată sub acest aspect nu atrage modificarea sentinţei atacate în ceea ce priveşte recalcularea diferenţelor salariale, în raport de inflaţie şi plata dobânzilor legale aferente.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca rămasă fără obiect şi va menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei, împotriva Sentinţei nr. 1337 din 20 aprilie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Casează, în parte, sentinţa atacată şi rejudecând, respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, cu privire la emiterea ordinelor de salarizare pentru fiecare reclamantă, prin care să recalculeze drepturile salariale ale acestora, retroactiv, cu începere din data de 09.04.2015, în baza art. 1 alin. (51) şi a art. 5 alin. (1) şi alin. (11) din O.U.G. nr. 83/2014, la nivelul maxim pentru funcţia, tranşa de vechime în funcţie şi tranşa de vechime în muncă în care se află fiecare reclamantă, ca rămasă fără obiect.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2019.

GGC - OB