Challenge to Competition Council decision: denial of standing for alleged future prejudice from investment group findings

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1.1. Cererea de chemare în judecată.

1.1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12.06.2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. SA în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, a solicitat anularea parţială a Deciziei Consiliului Concurenţei nr. x din 06.05.2015, în sensul înlăturării din considerente a tuturor constatărilor/aprecierilor/statuărilor privind existenţa unui grup investiţional administrat de A., respectiv a următoarelor considerente:

- tezele finale ale punctului 9 ("(...) atribuţiile B. au fost delegate Consilierului de Investiţii A. SA (...)", "Prin urmare, în scopul prevederilor reglementărilor în domeniul concurenţei, considerăm că administratorul fondului de investiţii C. este A.")

- punctul 10 ("Din evaluarea documentelor transmise de către reprezentanţii achizitorului D., precum şi a informaţiilor publice, A. administrează, de asemenea, cu aceeaşi echipă de management, şi fondurile de investiţii E. şi F., precum şi societăţile aflate în portofoliile acestora. Prin urmare, în scopul prevederilor reglementărilor în domeniul concurenţei, considerăm că cele 3 fonduri de investiţii formează un grup investiţional administrat de A.")

- teza finală a punctului 14 ("Prin urmare, condiţiile de prag valoric fiind îndeplinite, nu s-au mai luat în calcul şi cifrele de afaceri ale societăţilor din portofoliile F. şi E.)

- punctul 22, în ceea ce priveşte informaţia conform căreia G. ar fi făcut deja parte la momentul achiziţionării D. de către C. din acelaşi grup cu D., astfel încât suprapunerile pe piaţă au apărut în urma achiziţiei D. ("în Grupul din care face parte C., aşa cum a fost el descris la pct. 10 din prezenta decizie, este inclusă şi G. (...)", "Prin urmare, în urma achiziţionării D., activităţile părţilor se suprapun orizontal într-o măsură limitată (...)").

În motivarea acţiunii a prezentat situaţia de fapt potrivit căreia la data de 08.04.2015, în conformitate cu prevederile Legii nr. 21/1996, C. a notificat Consiliului Concurenţei operaţiunea de concentrare economică realizată prin dobândirea controlului asupra D. SA (formularul de notificare fiind înregistrat cu nr. x/08.04.2015).

La data de 12.05.2015, Consiliul Concurenţei a comunicat C. Decizia de neobiecţiune privind concentrarea economică realizată prin dobândirea controlului direct de către C. şi, indirect, de către C. asupra D., constatând că, deşi operaţiunea cade sub incidenţa legii, nu există îndoieli serioase privind compatibilitatea sa cu un mediu concurenţial normal.

În cuprinsul Deciziei există însă o serie de constatări/aprecieri/concluzii/încadrări cu consecinţe juridice (descrise mai sus), conform cărora C. ar face parte dintr-un grup investiţional administrat de A., cuprinzând trei fonduri de investiţii (C., E. şi F.) şi societăţile aflate în portofoliile acestora.

1.1.2. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12.06.2015, sub nr. x/2015, reclamanta C. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, a solicitat anularea parţială a Deciziei Consiliului Concurenţei nr. 16 din 06.05.2015, în sensul înlăturării din considerente a tuturor constatărilor/aprecierilor/statuărilor privind existenţa unui grup investiţional administrat de A., respectiv a următoarelor considerente:

- tezele finale ale punctului 9 ("(...) atribuţiile B. au fost delegate Consilierului de Investiţii A. SA (...)", "Prin urmare, în scopul prevederilor reglementărilor în domeniul concurenţei, considerăm că administratorul fondului de investiţii C. este A.")

- punctul 10 ("Din evaluarea documentelor transmise de către reprezentanţii achizitorului D., precum şi a informaţiilor publice, A. administrează, de asemenea, cu aceeaşi echipă de management, şi fondurile de investiţii E. şi F., precum şi societăţile aflate în portofoliile acestora. Prin urmare, în scopul prevederilor reglementărilor în domeniul concurenţei, considerăm că cele 3 fonduri de investiţii formează un grup investiţional administrat de A.")

- teza finală a punctului 14 ("Prin urmare, condiţiile de prag valoric fiind îndeplinite, nu s-au mai luat în calcul şi cifrele de afaceri ale societăţilor din portofoliile F. şi E.)

- punctul 22, în ceea ce priveşte informaţia conform căreia G. ar fi făcut deja parte la momentul achiziţionării D. de către C. din acelaşi grup cu D., astfel încât suprapunerile pe piaţă au apărut în urma achiziţiei D. ("în Grupul din care face parte C., aşa cum a fost el descris la pct. 10 din prezenta decizie, este inclusă şi G. (...)", "Prin urmare, în urma achiziţionării D., activităţile părţilor se suprapun orizontal într-o măsură limitată (...)").

În motivarea acţiunii a invocat aceleaşi motive de fapt şi de drept care au fost invocate în acţiunea ce face obiectul Dosarului nr. x/2015 al acestei instanţe, mai puţin motivele referitoare la relaţia dintre E. şi A. şi relaţia dintre F. şi A.

La termenul de judecată din 10.02.2015, în Dosarul nr. x/2015, instanţa a admis excepţia conexităţii şi a înaintat pe cale administrativă dosarul nr. x/2015 la Dosarul nr. x/2015.

1.2. Hotărârea primei instanţe.

Prin Sentinţa civilă nr. 1433 din data de 26.04.2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunile conexate, formulate de reclamantele A. SA şi C.., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei.

A anulat în parte Decizia nr. 16/6.05.2015 emisă de pârâtă, în sensul înlăturării din decizie a următoarelor considerente: pct. 9 - tezele finale "(…) atribuţiile B. au fost delegate Consilierului de Investiţii A. SA (…). Prin urmare, în scopul prevederilor reglementărilor în domeniul concurenţei, considerăm că administratorul fondului de investiţii C. este A." pct. 10, pct. 14 teza finală şi pct. 22 " În grupul din care face parte C., aşa cum a fost descris el descris la pct. 10 din prezenta decizie este inclusă şi G. (…). Prin urmare, în urma achiziţionării D., activităţile părţilor se suprapun orizontal într-o măsură limitată (…)."

1.3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei civile nr. 1433 din data de 26.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Consiliul Concurenţei invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea opţiunii sale procesuale pârâtul a susţinut următoarele:

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se arată că prima instanţa a apreciat în cuprinsul pag. 13 a motivării sentinţei că "nu rezultă că reclamanta A. controlează un grup investiţional din care fac parte fondurile de investiţii C., E., F. şi societăţile aflate în portofoliile acestora şi că A. este administratorul fondului C. & M".

Aceasta constatare a instanţei de fond reprezintă o greşită aplicare a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv a prevederilor art. 9 alin. (5) lit. b) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, conform căruia "controlul decurge din drepturi, contracte sau orice alte elemente care, fiecare în parte ori luate împreună şi ţinând seama de circumstanţele de fapt sau de drept, conferă posibilitatea de a exercita o influenţă determinantă asupra unei întreprinderi, în special prin: (...) drepturi sau contracte care conferă o influentă determinantă asupra structurii întreprinderii. votului sau deciziilor organelor de conducere ale unei întreprinderi" precum şi prevederilor alin. (6) lit. b), conform căruia "Controlul prevăzut la alin. (1) - (5) este dobândit de către persoana sau persoanele ori de către întreprinderile care: (...) nu sunt titulare ale drepturilor ori beneficiare ale contractelor prevăzute la alin. (5), dar au puterea de a exercita influenta determinantă conferită de acestea".

Prima instanţa nu a ţinut seama de conţinutul noţiunii de preluare a controlului, atunci când aceasta se refera la fonduri de investiţii, conţinut ce este detaliat în Instrucţiunile Consiliului Concurentei din 5 august 2010 privind conceptele de concentrare economică, întreprindere implicată, funcţionare deplină şi cifră de afaceri, publicate în Monitorul Oficial nr. 553 bis din 5 august 2010.

Organizarea diferitelor organisme de plasament colectiv de către societatea de administrare a investiţiilor are drept rezultat faptul că cifra de afaceri a tuturor societăţilor din portofoliu deţinute de organismele de plasament colectiv va fi luată în considerare pentru a evalua măsura în care sunt atinse pragurile privind cifra de afaceri prevăzute la art. 14 din lege, atunci când societatea de administrare a investiţiilor preia controlul indirect asupra unei societăţi din portofoliu prin intermediul unuia din organismele de plasament colectiv înfiinţate de societatea de administrare a investiţiilor.

Aşadar, în mod întemeiat, în decizia parţial anulată, pârâtul a stabilit ca sunt parte din acelaşi grup, acele societăţi asupra cărora A. exercită o influenţă determinantă, prin exercitarea mijloacelor de control asupra deciziilor strategice. Aceste decizii strategice privesc comportamentul concurenţial al societăţilor respective.

Aşa cum şi Instrucţiunile precizează, controlul societăţilor din portofoliu este preluat de către compania care administrează investiţiile. În acest sens, deciziile strategice fie au fost votate în cadrul AGA şi AGEA de către persoanele care fac parte din echipa A., fie au fost luate de către Consiliul de Administraţie al respectivei societăţi, consiliu al cărei majorităţi este formată tot din membrii A.

Participarea persoanelor din cadrul A. la adoptarea deciziilor ce influenţau în mod direct comportamentul pe pieţele relevante al celor două societăţi, una aparţinând C., alta aparţinând E. şi F., rezulta cu claritate din documentele ce au stat la baza emiterii deciziei parţial anulate.

În privinţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. s-a susţinut că prima instanţa a reţinut la pag. 11 a sentinţei recurate că "reclamanta A. SA nu are puterea de a determina deciziile comerciale strategice ale C., din moment ce politica de afaceri este determinată de investitorii fondului şi controlată de Consiliul de Supraveghere, reclamanta fiind o societate care prestează servicii de consultantă în afaceri pentru C., prestarea acestor servicii nefiind de natură să conducă la dobândirea de către reclamantă a controlului asupra C. şi asupra portofoliului acesteia".

Instanţa de fond a ajuns la aceasta concluzie ignorând cu desăvârşire argumentele aduse de pârât, atât în cursul dezbaterilor orale, dar şi în cuprinsul concluziilor scrise formulate, argumente ce aveau în vedere faptul că de esenţa analizei unei concentrării economice, din perspectiva legislaţiei din domeniul concurenţei, este identificarea grupurilor din care fac parte părţile implicate în operaţiunea respectivă, în scopul determinării efectelor pe care respectiva operaţiune le poate avea pe pieţele relevante pe care aceste părţi sunt active.

Astfel, s-a arătat că elementul esenţial, în funcţie de care se stabileşte structura unui grup, este acela al controlului exercitat de o persoana/întreprindere asupra altor întreprinderi.

Din analiza actelor comunicate de către partea notificatoare (C.) în cadrul procedurii notificării unor concentrări economice realizate de societăţi aflate în portofoliul celor 3 fonduri de investiţii, a rezultat ca A. exercita de facto controlul atâta asupra investiţiilor de portofoliu uzuale ale fondului de investiţii C. dar, mai ales, comportamentului pe pieţele relevante a societăţilor deţinute de fond, prin intermediul persoanelor care fac partea din echipa A.

Astfel, în cazul D. şi G., dl. H. avea calitatea de preşedinte al consiliului de administraţie, iar majoritatea în consiliu, era deţinută de către A., prin intermediul celorlalţi membrii numiţi.

Deciziile strategice erau luate fie de către consiliul de administraţie, fie de către AGA. În cadrul şedinţelor AGA, interesele acţionarilor (fondurile de investiţii) erau reprezentate de către membrii A.

În concluzie, din perspectiva probatoriului administrat în cauza, se consideră că este nemotivată constatarea instanţei de fond referitoare la faptul ca A. nu ar fi avut posibilitatea de a determina deciziile comerciale strategice ale societăţilor din portofoliile fondurilor de investiţii respective.

Nici constatarea instanţei de fond, de la pag. 11 a sentinţei recurate, respectiv că "C. deţine organe decizionale proprii şi anume: Comitetul de Investiţii şi Consiliul de Supraveghere care se supun controlului final al investitorilor." nu este de natură a răsturna susţinerile enunţate anterior, întrucât organele proprii ale fondului stabilesc politica comercială numai la nivel de sector economic spre care să-şi orienteze investiţiile însă aceste decizii se iau, în principiu, o singură dată (la înfiinţarea fondului) şi nu privesc comportamentul comercial al societăţilor din portofoliul fondului.

Dacă un fond de investiţii s-ar administra singur, acesta ar trebui să aibă şi un consiliu de administraţie cu atribuţii executive în ceea ce priveşte administrarea societăţilor din portofoliu. Or, în speţă, organele proprii ale fondurilor de investiţii implicate - Comitetul de Investiţii şi Consiliul de Supraveghere - nu deţin astfel de atribuţii.

Sunt eronate şi constatările instanţei referitoare la faptul că A. îndeplineşte, în relaţia cu B., doar servicii de consultanţă investiţională, întrucât B. este considerată, în sensul Directivei 2011/61/VE A Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiţii alternative, o entitate de tip "cutie poştală", deoarece şi-a delegat atât de multe funcţii încât nu mai poate fi considerat administrator al fondului de investiţii.

În context, este de reţinut şi faptul că B. - presupusul administrator al C. nu are niciun angajat, iar la întrunirile fondului, din partea B., participă aceiaşi membrii ai A.

Prima instanţă a cercetat numai conţinutul formal al acordului dintre A. şi B., dar nu a păşit la cercetarea la situaţiei de fapt reflectate de modul concret în care dispoziţiile respectivului acord erau aplicate în practică.

Totodată, nu se regăseşte în sentinţa recurată, nicio motivare a soluţiei de anulare a pct. 22 din Decizia nr. x/2015, în privinţa afirmaţiei pârâtului că "în urma achiziţionării D., activităţile părţilor se suprapun orizontal într-o măsură limitată", deşi informaţiile furnizate în formularul de notificare nr. x/03.02.2015 demonstrau faptul ca atât D. cât şi G. ofereau, la momentul notificării, servicii de creditare (credite de investiţii, pentru finanţarea capitalului de lucru, pentru achiziţia unor echipamente) entităţilor juridice de tipul micro-companiilor şi alte entităţi juridice asimilate (persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale).

1.4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimatele - reclamante au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. x din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 15 mai 2019.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

2.1. Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a apărărilor intimatei-reclamante invocate prin întâmpinare, cu luarea în considerare aspectelor de ordine publică puse în discuţia părţilor din oficiu, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantele au supus controlului de legalitate în contencios administrativ, considerentele Deciziei Consiliului Concurenţei nr. x din 06.05.2015, în sensul anulării parţiale a acestora, prin înlăturarea din considerente a tuturor constatărilor, aprecierilor ori statuărilor emitentului acestei decizii privind existenţa unui grup investiţional administrat de A.

Prima instanţă a admis în totalitate acţiunea reclamantelor şi a dispus înlăturarea considerentelor anterior menţionate, prin însuşirea filtrată a considerentelor de nelegalitate invocate de reclamante şi înlăturarea explicită sau implicită a argumentelor pârâtului.

Însă, prima instanţă a omis a observa că potrivit art. 51 din Legea concurenţei nr. 21/1996 deciziile Consiliului Concurenţei pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, în termenul de 30 de zile stabilit de această normă, o astfel de acţiune fiind supusă în consecinţă exigenţelor unei acţiuni în contencios administrativ, ale cărei coordonate de exerciţiu şi valorificare sunt stabilite prin Legea nr. 554/2004.

În acest context, este de observat că potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată."

De asemenea, conform art. 8 din acelaşi act normativ "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale."

Rezultă din cele expuse în precedent că pentru a fi admisă acţiunea în contencios se impun a fi dovedite şi verificate două condiţii cumulative, respectiv legalitatea actului administrativ şi efectul prejudicial al acestuia. Astfel, poate fi aplicată sancţiunea anulării actului administrativ, dacă acesta nu respectă dispoziţiile legale edictate de legiuitor pentru pregătirea, încheierea sau emiterea sa în mod valabilă şi prin efectele sale produce o vătămare unui drept subiectiv sau interes legitim al unei persoane.

Dacă nerespectarea condiţiilor de nelegalitate pentru antrenarea acestei sancţiuni juridice poate fi din punct de vedere temporal, anterioară sau cel mult concomitentă încheierii sau emiterii actului administrativ, vătămarea dreptului subiectiv sau interesului legitim poate fi concomitentă comunicării actului administrativ sau aducerii sale la cunoştinţă publică, prin modalităţile prevăzute de lege sau ulterioară acestor momente, funcţie de producerea efectelor sale în timp.

Însă la momentul sesizării instanţei de contencios administrativ vătămarea trebuie să se fi produs, să fie certă şi verificabilă, pentru că aşa cum s-a arătat în precedent, aceasta constituie o condiţie de valorificare a acţiunii în contencios. Nu poate fi anulat un act administrativ pentru pretinse vătămări viitoare sau eventuale, pentru că acţiunea în contencios administrativ este o acţiune în realizare de drepturi, având ca rezultat recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată persoanei vătămate, fiind exclus caracterul preventiv al unei asemenea acţiuni, care este specific exclusiv unor acţiuni în constatare de drepturi.

Or, prin cererile de chemare în judecată, precum şi în concluziile orale, reclamantele s-au prevalat de vătămări viitoare, potenţiale sau probabile, ale statuărilor pârâtului Consiliul Concurenţei din decizia a cărei considerente au fost atacate în prezenta cauză, legate în principal de preluarea şi valorificarea acestora de către instituţiile publice sau private cu relevanţă în activitatea celor două reclamante, atunci când va interfera cu atribuţiile şi competenţele specifice ale autorităţilor menţionate.

Prin urmare, reclamantele nu au făcut dovada vătămării concrete a unui drept subiectiv sau interes legitim, aşa încât se impunea respingerea acţiunii lor ca nefondată, pentru neîndeplinirea unei condiţii esenţiale pentru aplicarea sancţiunii nulităţii.

Pe de altă parte, aşa cum s-a reţinut constant în jurisprudenţa instanţei supreme motivarea actului administrativ reprezintă o cerinţă de legalitate, acceptată atât pe plan intern, cât şi la nivel comunitar, constituind o garanţie împotriva arbitrariului, prin elementele sale de fapt şi de drept fiind de natură a permite destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

Scopul şi efectul motivării actului administrativ, similar celei al unei hotărâri judecătoreşti, sunt de a explica circumstanţele de fapt şi de drept care au fundamentat decizia administrativă emisă de autoritatea publică competentă. Considerentele actului administrativ, prin ele însele, nu produc efecte exterioare actului, nefiind apte a fi prejudiciale, ci numai împreună cu dispozitivul actul administrativ pe care-l sprijină şi explică, caz în care pot fi înlăturate odată cu actul administrativ atacat.

Prin urmare, considerentele deciziei Consiliului Concurenţei nr. x din 06.05.2015 nu pot produce o vătămare a drepturilor subiective sau intereselor legitime ale reclamantelor, cu atât mai mult cu cât temeiurile actului administrativ nu se bucură de autoritate de lucru judecat, efect caracteristic în exclusivitate hotărârilor judecătoreşti.

Or, şi din această perspectivă acţiunea reclamantelor se impunea a fi respinsă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, va admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Concurenţei împotriva Sentinţei nr. 1433 din 26 aprilie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa hotărârea în parte, şi rejudecând cauza, va respinge acţiunea formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul - pârât Consiliul Concurenţei împotriva Sentinţei nr. 1433 din 26 aprilie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând, respinge acţiunea formulată de reclamantele A. SA şi C.., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2019.

GGC - OB