Eligibility for ethnic persecution benefits under Law No. 189/2000: coverage of children born during the parents' period of forced displacement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House, upholding the lower court’s judgment that granted the claimant the status of a beneficiary under Emergency Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000). The dispute concerned the administrative denial of benefits to an individual who was born in 1942 in a place of refuge where his parents had been displaced due to ethnic persecution between 1940 and 1945. The Court ruled that the legislative provision extending benefits to persons subjected to ethnic persecution implicitly covers children born during the period of refuge, as the humanitarian consequences of displacement apply equally to parents and offspring regardless of birth date, thereby rejecting the argument that only specific categories of persons were entitled to benefits.
Legislator headnote
AI generatedEligibility for ethnic persecution benefits under Law No. 189/2000: coverage of children born during the parents' period of forced displacement: S-a mai precizat că în sentință sunt invocate dispozițiile art. 100 C. fam. și ale art. 14 și 8 din Decretul nr. 31/1954, acte normative care nu au legătură cu acțiunea.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 26 noiembrie 2003, reclamantul M.A. a solicitat instanței, anularea hotărârii nr. 11448 din 15 octombrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, a susținut că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născut în refugiu și că această situație a dovedit-o cu actele pe care le-a prezentat pârâtei.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1540 din 15 decembrie 2003, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.
Instanța a reținut că, în cauză, s-a dovedit statutul de refugiați a părinților reclamantului, astfel că și acesta, minor fiind, a avut aceeași situație, potrivit dispozițiilor art. 100 C. fam. și art. 14 alin. (1) și art. 8 din Decretul nr. 31/1954, minorul având același domiciliu, cu cel al părinților săi.
Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta, susținând, în esență, că reclamantul nu are calitatea de refugiat, nefiind printre persoanele prevăzute de dispozițiile Legii nr. 189/2000 și ale H.G. nr. 127/2002.
S-a mai precizat că în sentință sunt invocate dispozițiile art. 100 C. fam. și ale art. 14 și 8 din Decretul nr. 31/1954, acte normative care nu au legătură cu acțiunea.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin H.G. nr. 127/2002, au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.
Cum reclamantul s-a născut la 21 mai 1942, în localitatea Deva, unde părinții săi s-au refugiat din orașul Dej, curtea de apel a apreciat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Cât privește invocarea în considerentele sentinței, a dispozițiilor art. 100 C. fam., ale art. 14 alin. (1) și art. 8 din Decretul nr. 31/1954, acte normative în vigoare la data emiterii Legii nr. 189/2000, aceasta nu este concludentă cauzei.
În consecință, pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1540 din 15 decembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2004.