Jurisdictional classification of civil servant salary disputes as labor conflicts under Labor Code vs. administrative litigation

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 3467 din 5 decembrie 2018, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţii A. - prim grefier, B. - grefier şef secţie, C. - grefier şef secţie, D. - grefier şef secţie, E. - grefier documentarist (grefier până în data de 10.01.2016, inclusiv, în prezent grefier documentarist), F. - grefier, G. - grefier, H. - grefier, I. - grefier, J. - grefier, K. - grefier, L. - grefier, M. - grefier, N. - grefier, O. - grefier, P. - grefier, Q. - grefier, R. - grefier, S. - grefier, T. - grefier, U. - grefier, V. - grefier, W. - grefier, X. - grefier, Y. - grefier, Z. - grefier statistician, AA. - grefier, BB. - grefier, CC. - grefier, DD. - grefier, EE. - grefier, FF. - grefier, GG. - grefier HH. - grefier, II. - grefier, JJ. - grefier, KK. - grefier, LL. - grefier arhivar şef, MM. - grefier registrator, NN. - grefier arhivar, OO. - grefier arhivar, PP. - grefier arhivar, QQ. - grefier arhivar, RR.-agent procedural, SS. - aprod, TT.-aprod, UU. - aprod, VV. - şofer (în prezent pensionar), WW. - şofer, XX. - şofer, persoană desemnată cu primirea corespondenţei E., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Satu Mare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 56 din 6 martie 2019, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat cauza pentru soluţionarea conflictului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin acţiunea formulată reclamanţii au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Satu Mare să se dispună:

- obligarea pârâţilor să stabilească corect drepturile salariale cuvenite reclamanţilor, începând cu data de 01.01.2011, în conformitate cu prevederile Legii nr. 284/2010 şi ale Legii nr. 285/2010

- obligarea pârâţilor să stabilească corect drepturile salariale ale reclamanţilor, începând cu data de 01.06.2012, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 19/2012;

- obligarea pârâţilor să stabilească corect drepturile salariale cuvenite, începând cu data de 01.12,2012, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 19/2012;

- obligarea pârâţilor să stabilească drepturile salariale cuvenite (salariu de bază + sporuri), începând cu data de 09.04.2015, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, la nivelul maxim pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, ţinând cont şi de drepturile salariale stabilite potrivit petitelor 1 - 3 din cerere;

- obligarea pârâţilor sa stabilească drepturile salariale cuvenite, începând cu data de 01.12.2015, în conformitate cu prevederile Legii nr. 293/2015, respectiv să majoreze cu 10% drepturile salariale determinate potrivit petitului 4;

- obligarea pârâţilor să stabilească drepturile salariale cuvenite, în conformitate cu dispoziţiile art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 şi cu prevederile pct. 32 din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, începând cu data de 01.08.2016, la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică;

- obligarea pârâţilor să stabilească drepturile salariale cuvenite, începând cu data de 01.07.2017, în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017, pornind de la drepturile salariale stabilite pentru data 30.06.2017 (conform petitelor 1 - 6 din acţiune);

- obligarea pârâţilor să stabilească drepturile salariale cuvenite, începând cu data de 01.01.2018, în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017, pornind de la drepturile salariale stabilite în condiţiile petitului 7 din cerere;

- obligarea pârâţilor la plata diferenţelor dintre drepturile salariale rezultate după stabilirea cuantumului acestora în condiţiile petitelor 1 - 8 din cerere şi sumele încasate, începând cu data de 01.01.2011 şi în viitor, actualizate cu coeficientul indicelui de inflaţie, plus dobânda legală, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective;

- pentru persoanele încadrate ulterior datei de 01.01.2011, au reiterat solicitările din petitele 1 - 9, după caz, ţinând cont de data încadrării fiecărui reclamant în parte.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că obiectul acţiunii formulate vizează, tinde la determinarea dar şi plata unor drepturilor salariale invocate ca şi cuvenite în raport de o serie de acte normative şi pentru anumite perioade de timp, context în care Înalta Curte constată că acest obiect este unul distinct de cel al unei acţiuni în anulare sau în obligarea la emiterea unui ordin de salarizare, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 208 din Legea nr. 62/2011 coroborat cu art. 1, art. 278 alin. (2), art. 170 - 171, art. 266 şi art. 269 din C. muncii.

Înalta Curte apreciază că dispoziţiile art. 7 din Capitolul VIII al Anexei VI la Legea nr. 284/2010 nu sunt incidente în cauză, nesolicitându-se anularea unei hotărâri date asupra unei contestaţii emise în urma unei reîncadrări salariale în baza Legii nr. 284/2010.

Conform art. 278 alin. (2) din C. muncii, "prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun şi actelor raporturilor juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective", iar conform art. 1 alin. (2) din acelaşi cod, "prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii speciale derogatorii".

Prin urmare, instanţa competentă material a soluţiona litigiul de faţă este instanţa specializată în dreptul muncii, raportul juridic dedus judecăţii dând naştere unui conflict de muncă, şi nu unui litigiu specific contenciosului administrativ, întrucât raportul juridic pe care se grefează petitele acţiunii este un raport juridic de muncă, fie el şi atipic ("sui generis").

Pe cale de consecinţă, devin aplicabile prevederile C. muncii, şi anume:

Art. 1: "(1) Prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii. (2) Prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii."

Art. 231: "Prin conflicte de muncă se înţelege conflictele dintre salariaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă."

Art. 278 alin. (2): "Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective."

Art. 266: "Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod."

Art. 269: "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii."

Acest ultim articol se coroborează cu art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, potrivit căruia "conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal".

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX. şi pârâţii Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Satu Mare în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2019.

GGC - GV