Effect of party waiver of judgment on appeal: annulment of prior orders under Article 406 of the Code of Civil Procedure
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice admitted the appeal, annulled the lower court decision, and took note of the plaintiff's waiver of judgment, resulting in a final dismissal of the case as no further examination was required. The dispute concerned a request to annul administrative decisions rejecting a challenge to a notification of irregularities and financial corrections related to project management authorities; the plaintiff subsequently waived its claim after the administrative authorities paid the disputed financial correction amount. The decision was grounded in the principle of disposability in civil proceedings and Article 406 of the Code of Civil Procedure, which permits a plaintiff to waive judgment at any time in extraordinary appeals, leading to the automatic annulment of prior rulings.
Legislator headnote
AI generatedart. 483 C. proc. civ, art. 406 C. proc. civ, art. 406 alin. (1) C. proc. civ, art. 22 alin. (6) din C. proc. civ, art. 9 C. proc. civ; Effect of party waiver of judgment on appeal: annulment of prior orders under Article 406 of the Code of Civil Procedure: Recurenta-reclamantă a depus, la data de 06.05.2019, cerere de renunţare la judecata cererii, întemeiată pe art. 406 C. proc. civ., motivând că, urmare a solicitării sale nr. x/06.12.2017, Autoritatea de Management a achitat suma de 3.540.494,27 RON, reprezentând contravaloarea creanţei bugetare rezultate din corecţia ce i-a fost aplicată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.04.2017, reclamanta A. SA Piatra-Neamţ a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală AM POS Mediu-Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Autoritatea de Management POS Mediu-Ministerul Fondurilor Europene, anularea Deciziei nr. 90978/14.11.2016 de respingere a contestaţiei formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/06.09.2016.
Prin Sentinţa civilă nr. 186 din 14 decembrie 2017, Curtea de Apel Bacău a respins acţiunea, ca nefondată.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri reclamanta A. SA Piatra-Neamţ a formulat recurs, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., solicitând casarea, în parte, a sentinţei recurate în ceea ce priveşte soluţia de menţinere a abaterilor prevăzute la pct. a.2, a.3, a.4 din nota contestată şi, pe cale de consecinţă, admiterea în totalitate a acţiunii.
3. Cererea de renunţare la judecată
Recurenta-reclamantă a depus, la data de 06.05.2019, cerere de renunţare la judecata cererii, întemeiată pe art. 406 C. proc. civ., motivând că, urmare a solicitării sale nr. x/06.12.2017, Autoritatea de Management a achitat suma de 3.540.494,27 RON, reprezentând contravaloarea creanţei bugetare rezultate din corecţia ce i-a fost aplicată.
4. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă în sensul de a se renunţa la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.
Potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., "Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţa de judecată, fie prin cerere scrisă".
Conform alin. (5) şi (6) ale aceluiaşi articol, "Când renunţare la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.
Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."
Potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".
Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamantei care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Faţă de cererea recurentei-reclamante de renunţare la judecata cererii, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor legale anterior citate, constată că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a admite recursul, a anula hotărârea recurată şi a lua act de renunţarea reclamantei la judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de A. SA Piatra-Neamţ împotriva Sentinţei nr. 186 din 14 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Anulează sentinţa recurată.
Ia act de renunţarea la judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2019.
GGC - GV