Jurisdiction for judicial resolution of unprocessed retrocession claims: Administrative vs. Civil competence under Law 165/2013 and O.U.G. 94/2000

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 noiembrie 2018 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut unor culturi religioase din România, Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca şi municipiul Cluj-Napoca, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să soluţioneze cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 formulată în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000, fie prin constatarea calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită la restituire şi restituirea în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca, str. x (fosta str. x), fie prin obligarea pârâtei la emiterea unei decizii în sensul arătat la petitul 1, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000 [în special art. 1 alin. (1), (4), (6)], Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, art. 1 alin. (1), (2), art. 3 alin. (1) pct. 1, art. 21, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013, art. 453 C. proc. civ.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a formulat cererea de retrocedare, înregistrată la Comisia specială de retrocedare sub nr. x/27.02.2003, nefiind soluţionată până la acel moment şi că, potrivit art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, deciziile Comisiei speciale de retrocedare pot fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul.

Prin Sentinţa civilă nr. 50 din 18 februarie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Tribunalului Cluj, secţia civilă, competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A..

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reţinut că reclamanta a indicat în mod expres că temeiul juridic al cererii sale este art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, conform căruia: "În cazul în care entitatea investită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită să se poată adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1), în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor".

Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, "Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii".

Este adevărat că reclamanta a invocat şi prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, potrivit cărora deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială se află imobilul solicitat a fi retrocedat, însă petitul principal al acţiunii nu este întemeiat pe prevederile O.U.G. nr. 94/2000, ci pe Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Reclamanta solicită instanţei să se pronunţe în mod direct asupra calităţii sale de persoană îndreptăţită, asupra existenţei şi întinderii dreptului său de proprietate, întrucât s-a depăşit un termen rezonabil pentru soluţionarea cererii de retrocedare.

Solicitarea subsidiară de obligare a pârâtelor la soluţionarea cererii de retrocedare, prin emiterea unei decizii privind retrocedarea bunurilor reclamantei în principal în natură sau, după caz, prin acordarea de măsuri reparatorii şi emiterea deciziei de validare, este întemeiată pe prevederile O.U.G. nr. 94/2000 şi este o cerere subsidiară, urmând a fi judecată de instanţa competentă pentru cererea principală, în conformitate cu art. 123 din C. proc. civ.

Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 210 din 17 aprilie 2019, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de A., şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivare s-a reţinut că obiectul principal al prezentului dosar îl reprezintă constatarea calităţii de proprietar a reclamantei cu privire la imobilul situat în Cluj-Napoca, str. x, solicitat prin cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 formulată în temeiul O.U.G. nr. 94/2000.

Potrivit art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, "Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială se află imobilul solicitat a fi retrocedat".

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează pe fond de Secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel.

O.U.G. nr. 94/2000 nu consacră o procedură specială în situaţia nesoluţionării cererilor de retrocedare, formulate în temeiul acestei legi, sens în care urmează a se completa cu normele care reglementează căile de atac împotriva Deciziilor prin care o astfel de cerere a primit soluţionare din partea Comisiei speciale de retrocedare.

Din modul în care a fost formulată cererea de chemare în judecată rezultă că reclamanta doreşte finalizarea procedurii de retrocedare, prin pronunţarea asupra dreptului său, sens în care nu se poate aprecia că acţiunea are două capete de cerere.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prezentul conflict negativ de competenţă a fost generat de aprecierea diferită a celor două instanţe cu privire la normele legale care reglementează competenţa de soluţionare a pricinii, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal dând eficienţă dispoziţiilor art. 35 alin. (1), (2) din Legea nr. 165/2013, în timp ce Tribunalul Cluj, secţia civilă, a făcut aplicarea art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat soluţionarea cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003 formulată în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000, fie prin constatarea calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită la restituire şi restituirea în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca, str. x (fosta str. x), fie prin obligarea pârâtei la emiterea unei decizii în sensul arătat la petitul 1, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În ambele ipoteze instanţa este cea care urmează a se pronunţa asupra fondului cererii de retrocedare, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. XX/2007 dată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, reţinută pentru identitate de raţiune. Astfel, instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al unităţii deţinătoare sau al entităţii învestite cu soluţionarea de a răspunde la notificarea persoanei îndreptăţite.

Potrivit art. 3 alin. (6) şi (7) din O.U.G. nr. 94/2000, "(6) Comisia specială de retrocedare prevăzută la art. 2 va analiza documentaţia prezentată de solicitanţi pentru fiecare imobil şi va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite prin legea specială (...) (7) Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora (...)"

Prin urmare, atât atacarea deciziilor Comisiei speciale de retrocedare, cât şi acţiunea persoanei îndreptăţite prin care se solicită soluţionarea de către instanţă a cererii de retrocedare, în cazul refuzului nejustificat al entităţii învestite cu soluţionarea acesteia, revine instanţei de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat prin cererea de retrocedare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 mai 2019.

GGC - GV