Recognition of wartime displacement period under Law 189/2000 based on witness testimony
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the municipal pension authority, thereby upholding the Court of Appeal's decision that ordered the annulment of the pension committee's refusal and its obligation to issue a new favorable decision recognizing the claimant's period of displacement from April to September 1944. The dispute concerned a claim for the status of a refugee under the law governing the rights of persons displaced during World War II, where the claimant challenged an administrative decision rejecting his application based on the pension authority's assertion that the legal provisions had been properly applied. Relying on authenticated witness statements corroborating the claimant's relocation with his family from the territory of Bessarabia to the interior of Romania in early 1944, the Supreme Court found that the lower courts correctly established the material facts of the displacement, leading to the rejection of the administrative appeal as unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Recognition of wartime displacement period under Law 189/2000 based on witness testimony: În motivarea recursului a susținut în esență, că, în raport cu actele prezentate de reclamant, hotărârea contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând anularea hotărârii nr. 6166/5069 din 17 iulie 2003.
În motivarea acțiunii, a arătat că, deși din actele depuse, rezultă clar perioada refugiului, pârâta, în mod nejustificat i-a respins cererea formulată în baza Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1736 din 28 octombrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, în favoarea reclamantului, în temeiul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, reținând ca perioadă a strămutării, intervalul aprilie 1944 - septembrie 1944, și că reclamantul a făcut dovada strămutării sale în această perioadă, din Basarabia, în România.
Împotriva sentinței, pârâta Casa de Pensii a municipiului București a declarat recurs.
În motivarea recursului a susținut în esență, că, în raport cu actele prezentate de reclamant, hotărârea contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Recursul este nefondat.
Din declarațiile autentificate ale martorilor A.M., A.T. C.V. și V.C., care au fost în aceeași situație de refugiate, rezultă că reclamantul s-a refugiat împreună cu familia, de la Ismail, la data de 2 aprilie 1944, în România, localitatea Băilești, județul Dolj, ulterior, stabilindu-se la București.
Prin urmare, în mod corect a reținut prima instanță, că reclamantul a făcut dovada perioadei în care a fost strămutată împreună cu familia și i-a admis acțiunea.
În consecință, recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1736 din 28 octombrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2004.