Tax recovery action: recourse nullity for failure to frame grounds within statutory cassation criteria

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud la 24 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Statul Român, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, a chemat în judecată pe pârâţii A. şi Întreprinderea Individuală A., solicitând obligarea în solidar a acestora la plata sumei de 481.273 RON şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aferente, de la data săvârşirii faptei, până la plata integrală a debitului.

Prin Sentinţa civilă nr. 651/F/29.05.2018, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, împotriva pârâtului A.; a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 44.744 RON, cu titlu de impozit pe venit pe perioada 2011 - 2013; la penalităţile şi dobânda pentru prejudiciul de 12.524 RON, cauzat prin neachitarea impozitului pe venit la suma netă, realizată în anul 2011, calculate pentru perioada 15.08.2012 - 10.02.2014; la penalităţile şi dobânda pentru prejudiciul de 23.563 RON cauzat prin neachitarea impozitului pe venit la suma netă realizată în anul 2012, calculate pentru perioada 17.09.2013 - 10.02.2014; la penalităţile şi dobânda pentru prejudiciul reţinut pe anul 2011 de 12.524 RON şi pe anul 2012 de 23.563 RON, începând cu 11 februarie 2014 şi până la data plăţii efective; la penalităţile şi dobânda pentru prejudiciul reţinut pe anul 2013 de 8.657 RON, de la data scadenţei, până la data efectivă a plăţii. A dispus obligarea pârâtului A. la plata către reclamantul Statul Român a sumei de 106.407 RON, cu titlu de impozit pe venituri din alte surse ale persoanelor fizice şi a penalităţilor şi dobânzii pentru prejudiciul cauzat prin neachitarea impozitului pe venituri din alte surse ale persoanelor fizice de 106.407 RON, de la data scadenţei, până la data efectivă a plăţii. A respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata sumei de 180.298 RON, cu titlu de TVA, precum şi la plata penalităţilor şi dobânzii aferente, de la data comiterii faptei, până la data plăţii efective. A respins acţiunea civilă formulată de reclamantul Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud împotriva pârâtei Întreprinderea Individuală A., ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de capacitate juridică civilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, în numele Statului Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi în numele Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca.

Prin Decizia civilă nr. 141A din 20 septembrie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud împotriva Sentinţei civile nr. 651/F din 29 mai 2018, pronunţate de Tribunalul Bistriţa-Năsăud.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, în numele Statului Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi în numele Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, la 20 noiembrie 2018 (data depunerii la oficiul poştal).

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 9 decembrie 2018, sub nr. x/2017, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 4 filtru.

În susţinerea recursului, recurentul a arătat că, în mod eronat, instanţa de fond nu a dispus obligarea intimaţilor la plata integrală a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită de a nu înregistra în contabilitatea societăţii a veniturilor obţinute din valorificarea deşeurilor feroase şi neferoase, precum şi de a nu întocmi documentele prevăzute de lege cu ocazia selectării deşeurilor, sustrăgându-se de la evidenţierea şi plata contribuţiei de 3% din venitul reprezentând taxa care trebuia virată la fondul pentru mediu.

În ceea ce priveşte prejudiciul creat de intimat prin fapta civilă delictuală, recurentul a menţionat că acesta este cert, fiind stabilit prin acte administrative definitive, comunicate contribuabilului şi neatacate de acesta, cât şi prin acordul de vinovăţie încheiat în Dosarul penal nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud.

Criticile recurentului au vizat şi faptul că instanţa de fond, preluând din constatările inspectorilor antifraudă, detaşaţi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud, a reţinut în mod greşit că suma de 180.298 RON, reprezentând TVA, nu poate fi reţinută în sarcina contribuabilului, pe motiv că, în speţă, s-ar aplica asupra faptei generatoare de obligaţii fiscale taxarea inversă, aspecte ce conduc la obligativitatea partenerilor intimatei de evidenţiere şi plată a TVA.

Or, o asemenea concluzie este eronată, întrucât, o primă condiţie pentru aplicarea anumitor prevederi legale este ca fapta generatoare de consecinţe fiscale să se circumscrie normei legale, aceeaşi regulă aplicându-se şi principului taxării inverse, prevăzut de art. 153 C. proc. fisc. .

Referitor la problema obligării intimaţilor la plata accesoriilor calculate asupra debitului principal, ca element al prejudiciului generat prin activitatea infracţională, recurenta a susţinut că, prin limitarea obiectului acţiunii civile la daunele cauzate de efectele la care se face referire în norma juridică, în ceea ce priveşte noţiunea de "prejudiciu", ar fi deturnate sensul şi scopul unei astfel de acţiuni, care constă în asigurarea unei juste şi integrale reparări a prejudiciului.

Imperativul bunei administrări a justiţiei nu permite fragmentarea pretenţiilor civile, nici în funcţie de caracterul direct sau indirect al pagubelor produse, urmare particularităţilor legăturii de cauzalitate între faptă şi efectele acesteia, nici prin raportare la data rămânerii definitive a sentinţei.

Concluzionând, recurentul a solicitat obligarea intimatului la plata sumei de 481.273 RON şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aferente, până la plata integrală a debitului. De asemenea, a cerut menţinerea măsurilor asigurătorii instituite în dosarul de urmărire penală în vederea recuperării obligaţiilor fiscale neachitate de intimaţi.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat, la data de 25 februarie 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Completul de filtru C4, la data de 27 februarie 2019, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Recurentul a formulat punct de vedere la raport, înregistrat la dosar la 19 martie 2019, prin care susţine că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 16 mai 2019, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, se reţine că, în raport de dispoziţiile art. 24 şi 25 alin. (1) C. proc. civ., în soluţionarea recursului de faţă se vor avea în vedere dispoziţiile C. proc. civ. existente la data iniţierii demersului judiciar.

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, numele, prenumele, domiciliul, reşedinţa, denumirea, sediul părţilor, precum şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat.

Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

În cuprinsul cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurentul a formulat critici cu privire la situaţia de fapt, relativ la fapta intimaţilor de a nu înregistra în contabilitatea societăţii veniturile obţinute din valorificarea deşeurilor feroase şi neferoase, precum şi de a nu întocmi documentele prevăzute de lege cu ocazia selectării deşeurilor, sustrăgându-se de la evidenţierea şi plata contribuţiei de 3% din venitul reprezentând taxa care trebuia virată la fondul pentru mediu.

Susţinerile recurentului nu constituie critici de nelegalitate cu privire la decizia împotriva căreia a exercitat recursul, care sunt argumentele pentru care nu este legală soluţia de respingere a apelului său şi care sunt dispoziţiile legale încălcate de instanţa de apel.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.

Recurentul a indicat ca temei de drept a recursului său dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., însă din dezvoltarea motivelor nu rezultă critici cu privire la decizia recurată, care să poată fi subsumate acestor motive de nelegalitate.

Astfel, în ce priveşte dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., care reglementează motivul de recurs privind aplicarea greşită a legii, recurentul nu a indicat care sunt textele legale aplicate eronat de către curtea de apel şi care dispoziţii legale au fost încălcate, făcând doar referiri cu privire la situaţia de fapt şi susţineri teoretice relativ la condiţiile răspunderii civile delictuale.

Tot astfel, cu privire la motivul de recurs reglementat de dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii - recurentul nu a arătat în ce constă contradictorialitatea în motivarea soluţiei sau care este contradicţia dintre considerente şi dispozitiv.

Aşa fiind, se constată că aspectele deduse judecăţii prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului nu se circumscriu cazurilor expres reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., invocate de recurent, dar nici celorlalte motive de nelegalitate, fiind în realitate critici de netemeinicie, împrejurare ce echivalează cu nemotivarea recursului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurent nu îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul Statul Român, prin Administraţia Naţională a Finanţelor Bucureşti, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud împotriva Deciziei nr. 141 A din 20 septembrie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2019.

GGC - GV